Posts Tagged Femei

nu pot si pace!

Posted by on Sunday, 16 January, 2011

Oricat as incerca sa fac economii, nu reusesc. Mi-am propus de sute, poate mii de ori sa fac economii, sa pun un ban de-o parte… am incercat sa nu scot banii de pe card si sa “uit” cardul acasa, dar nimic, cand prind momentul cheltui tot, nu ca as vrea, dar nu ma pot abtine. Nu cheltui bani pe haine, doar atunci cand imi place ceva si mi se si potriveste… Cand am ceva mai multi bani, ii “investesc” in calatorii (asta se intampla din luna mai pana prin septembrie)… cheltui bani pe carti, nu-mi plac cele in format electronic, nu au miros ;) (cred ca am mai scris despre asta AICI )… cheltui bani pe lucruri inutile, pe apa plata, pe cafeaua fara de care n-as putea trai, pe parfumuri carora nu le pot rezista… si culmea, nu pot face economie nici virtual =)). Da, cum ati citit, nici macar banii virtuali nu-i pot strange. Ma joc de ceva vreme pe facebook, doua jocuri ” farmville” si “cityville”, unde trebuie sa recoltez, sa seman, sa construiesc, sa ma extind… ei bine, nu sunt in stare sa strang o suma mai mare de bani virtuali, ca sa-mi cumpar ceva ce am nevoie sa trec la un nivel superior, pentru ca, fiind femeie, vad alte lucruri dragute, casute, floricele si ma grabesc sa le cumpar, apoi constat ca nu mai am nici un ban si ma oftic si imi propun sa nu mai cheltui pe nimic… nu pot si pace!  Femeile astea, nici virtual nu se pot abtine sa faca economii!

Ma gandesc la cele care au cate un ” sponsor”, oare exista si “sponsori” virtuali pentru ele? =))

O carte pe luna- “Omul care râde”

Posted by on Tuesday, 3 March, 2009

Cu trei săptămâni în urmă, căutând ceva de citit, am dat peste cartea “Omul care râde” de Victor Hugo. Uitasem de existenţa ei… uitasem că am cărţi cumpărate şi necitite… şi pentru că am deprins un obicei (din familie) de a-mi nota la începutul cărţii, data când am achiziţionat-o, am constat că era de aproape 2 ani în bibliotecă (28.05.2007), iar eu am continuat să cumpăr alte cărţi… aşa că, în urmă cu trei săptămâni, m-am apucat s-o citesc… Am purtat-o după mine, citind doar în orele libere  de la şcoală şi, uneori, seara înainte de culcare… Ar trebui să-mi fac mai mult timp pentru citit.
d9e4b54f36916f83b356fe6e5d54d5a7
,,Omul care rade”
E povestea unui copil al cărui chip a fost mutilat pentru a nu mai putea fi recunoscut. Această practică era întâlnită în istoria vechilor monarhii şi folosită de regi prin intermediul unor executanţi obscuri, bandele de ,,comprachos” în scopul îndepărtării unor rivali incomozi. În acele vremuri, Lordul Clancharlie moare în exil, după ce refuzase să renunţe la convingerile sale republicane. Fiul şi moştenitorul acestui om considerat rebel de către regii restauraţiei trebuia şi el să dispară din orizontul politicii engleze.”Şi metoda cea mai a fost aceea a vânzării lui unei bande de comprachos care i-au pus pe faţă, din primii ani ai vietii, pecetea grotească, monstruoasă a râsului perpetuu.” Părăsit, în goana lor de această bandă, copilul va găsi în braţele unei femei moarte o fetiţă… Ocrotind-o de iarna năprasnică în propriile haine, băiatul va ajunge la cabana ,, filosofului vagabond Ursus” . ,,Aici, Gwynplaine şi Dea, fetiţa oarbă vor gasi adăpostul pe care o lume întregă li l-a refuzat” . Cei doi se vor îndrăgosti. Traiul linistit le este însă întrerupt de un fapt neaşteptat. Gwynplaine este recunoscut ca fiind Lordul Fermain Clancharlie şi aruncat în mijlocul societăţii înalte engleze, fascinantă dar viciată în interior. Regina e cea care se foloseşte de Gwynplaine pentru a se răzbuna pe frumoasa Josiane, sora sa nelegitimă, unindu-i pe cei doi, frumoasa şi mutilatul prin căsătorie.O poveste plină de intrigă dar mai ales sensibilitate, un subiect care te ,,prinde” şi istoria acestui “decăzut” fac din “Omul care râde” o carte ce merită citită.

Undeva,cândva

Posted by on Saturday, 14 February, 2009

Zilele astea mi-am adus aminte de multe lucruri din trecut… dupa cum vă spuneam, nu ştiu ce se întâmplă cu mine de câteva zile, dar e de bine ;)

…Pentru că este ziua îndrăgostiţilor şi căutam un film în pas cu evenimentul, m-am oprit la filmul  “  Somewhere in time” , dramă, dragoste, fantastic… un film pe care l-am văzut în urmă cu 28-29 de ani (în 1980 a avut premiera), un film pe care l-am revăzut acum câţiva ani şi pe care îl voi revedea în seara asta…

Povestea pe scurt sună cam aşa:

“Anul 1972. Undeva într-o metropolă americană. Aflat la primul său mare succes, un tânăr dramaturg pe nume Richard Collier (Christopher Reeve) este abordat de o ciudată femeie în vârstă. “Întoarce-te la mine” este tot ce îi spune după ce se pierde în mulţime, nu înainte de a-i dărui un ceas cu medalion care conţine fotografia unei femei devastator de frumoasă.
Opt ani mai târziu, în holul unui luxos hotel de pe o insulă exotică, descoperă aceeaşi fotografie. Intrigat, Richard începe să facă săpături şi descoperă că este vorba de poza unei actriţe care a avut o apariţie la hotel în anul 1912.
Richard îşi va dezvolta o obsesie în legătură cu această imagine. El va face o descoperire tulburătoare. Femeia care l-a abordat la teatru în acea seară este chiar actriţa. În noaptea ce a urmat ea avea să-şi dea sufletul. Amintindu-şi vorbele acesteia, Christopher apelează la un savant nebun care crede că întoarcerea în timp este posibilă. După o şedinţă de hipnoză el va fi transportat în anul 1912. Aici, el va trăi o incredibilă poveste de dragoste cu actriţa, pe numele ei Elise McKenna (Jane Seymour). Iubirii lor li se va împotrivi despoticul manager al actriţei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) care vede în prezenţa dramaturgului o ameninţare.”