Posts Tagged familie

de ce as mai ramane?

Posted by on Friday, 8 April, 2011

Mai intai mazgalica, apoi Cony,  au devenit curioase sa afle care sunt cele trei motive pentru care as alege sa plec din tara si care ar fi cele trei motive care m-ar determina sa raman.

Am avut timp sa ma gandesc la cele trei motive pentru care as ramane in tara… Nu stiu cu care sa incep. O sa incep cu motivele pentru care as pleca… defapt un singur motiv ar fi de-ajuns sa le rezolv si pe celelalte.

As pleca din tara, in primul rand, pentru ca aici nu-mi gasesc locul, nu ma mai simt “ acasa”, asa cum ma simteam candva… As pleca din tara, dar nu oriunde, as pleca doar in Anglia, acolo unde ma simt acasa, acolo unde, munca mea ar fi recunoscuta la adevarata ei valoare( asta ar fi al doilea motiv)… as pleca din tara, acolo unde nu vad strazi sparte la tot pasul, nu vad cum se demoleaza cladiri vechi(cu multe amintiri),  pentru a se construi cladiri de birouri, care nu se incadreaza in peisaj… unde traficul rutier este fluent si nu auzi muzica data la maxim, in nicio masina luxoasa, din care vezi cotul soferului, iesit jumatate pe geamul coborat la maxim, unde nu se arunca mucuri de tigara pe strada, unde nu vezi picior de caine, iar stapanii cainilor de rasa, culeg excrementele in urma patrupedelor, cu manusi de unica folosinta… sa continui? E vorba despre civilizatie , iar asta ar fi al treilea motiv care ma face sa plec din tara.

Ce m-ar determina sa raman?… putine, foarte putine lucruri, din pacate… As zice familia… desi, familia in care am crescut, e departe (mama, sora, fratele si mamaia… tata si tataie s-au dus de doi ani, dar m-ar veghea oriunde m-as duce) si oricum ne vedem de doua ori pe an, asa cum m-as putea vedea, cu ei, si daca as fi plecata… Copilul il iau cu mine… restul, nu fac parte din mine, nu avem acelasi sange… Prietenii?… nu am atat de multi prieteni, iar prietenii buni, pe care ii numeri pe degetele de la o singura mana, nu sunt aproape, ne auzim la telefon sau vorbim prin intermediul tehnologiei moderne… pana la urma, nici lucrurile astea nu m-ar determina sa raman…

Ar fi, totusi, ceva care m-ar determina sa raman: 1. copiii, elevii mei, pe care imi place sa-i vad cum cresc de la un an la altul, la fiecare inceput de an scolar… 2. Marea, pe care o vad de cateva ori pe an, atunci cand “mi se usuca pielea” si dau fuga, pentru cateva zile, s-o vad, s-o simt, s-o respir… 3. Rasaritul de soare de la fereastra, de fiecare data altul… dudele mancate direct din copac, in drum spre/dinspre scoala, pe care nu cred ca le-as gasi in alta parte; mustul din via de la tara… braga de la chioscul din coltul blocului…

… Amintirile  le iau cu mine, iar uneori le insir aici :)