Posts Tagged Doar

Scrisoare catre Veronica

Posted by on Sunday, 15 January, 2012

Nu cred ca am scris vreodata despre Eminescu… stiu doar ca mi s-a cerut sa recit o poezie la examenul de filozofie, cand eram prin facultate. Stiam cateva poezii ale marelui poet, prozator si jurnalist… se studia din scoala generala, invatasem “Luceafarul” pe dinafara… ba inca de la gradinita invatam poezioare de Mihai Eminescu… Azi il sarbatorim, ca in fiecare an, si am tinut foarte mult sa postez o scrisoare a marelui poet, catre iubita sa Veronica Micle… o scrisoare de dragoste, pe care am gasit-o tiparita pe un ambalaj de ciorapi dres, anul trecut, prin martie… mi-am cumparat acel dres, doar ca avea cea scrisoare tiparita :)… nu mai gasesc ambalajul, desi stiu ca l-am pastrat, dar am cautat scrisoarea aceea.

“Îngerul meu blond,

Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor – dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi ingrediența fatală a oricărei gândiri la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu – mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.

Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată.

Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și părul și ochii și coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate tocmai când vei ști că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea”

Din luna lui Iunie 1882.

 

Pe aceasta tema au mai scris: psi, tibi, flavius

La multi ani 2012!

Posted by on Saturday, 31 December, 2011

Gata! Am terminat treaba… Este primul an, in ultimii 10 ani, cand fac Revelionul acasa (de obicei ma hotarasc, uneori, cu cateva ore inainte unde merg de Revelion). A fost un an greu, urat, din multe puncte de vedere, care m-a epuizat fizic si psihic… mai are putin si se duce :)

Am pus mancarea pe masa, am pregatit si un ornament cu o lumanarica, ca doar vine Anul Nou, nu?  trebuie sa aiba si lumina :)… se zice ca in noaptea dintre ani, trebuie sa porti lenjerie rosie si ceva nou… am rezolvat si cu lenjeria rosie si cu ceva nou… la nouatate aveam ceva probleme, dar mi-am adus aminte ca mi-am cumparat o rochita, in vara, si n-am imbracat-o niciodata, asa ca acum este momentul special :)… m-am aranjat, mi-am accentuat putin frumusetea, mi-am pus rochita alba cu imprimeu de irisi mov pe poale si pe piept, mi-am pus pantofii albi, cercei si margele perlute albe si, ca sa fiu in ton cu rochia, m-am parfumat cu “Eternity” by Calvin Klein ;)… sunt pregatita pentru intalnirea cu 2012… sper sa-l impresionez si sa fiu pe placul lui si sa ma tina in brate tot anul :)

Va doresc din suflet sa aveti parte de un 2012 frumos, bogat si sanatos care sa va implineasca toate dorintele!

LA MULTI ANI!

 

Craciun fericit!

Posted by on Friday, 23 December, 2011


Se-apropie Craciunul si, nu stiu de ce, nu-l astept… nu-l simt, pe el Spiritul Craciunului…in difuzoarele magazinelor rasuna colinde, inca din noiembrie… magazinele au tot felul de oferte si reduceri… peste tot este aglomeratie, agitatie, in magazine, pe strada… sentimentele pline de sensibilitate ar trebuie sa-si faca loc in sufletele noastre, dar nu-i asa, nu mai e loc de bunatate, noi ne uram, ne-mbulzim, ne-mbrancim, ne certam la cozi interminabile si printre rafturile magazinelor sau in trafic… ieri mi-am facut timp sa ma tund ( aglomeratie si acolo, doar ca eu am avut prioritate, aveam programare), apoi am mers in kaufland sa iau cate ceva pentru colindatorii din seara aceasta… nu stiu de ce era nebunia aia in kaufland, nu stiu de ce rascoleau mandarinele si portocalele, gramada unii peste altii… toate fructele erau la fel, doar oamenii isterizati, se uitau unii la altii, li se parea ca ceilalti au pus mana pe fructele cele mai frumoase si mai gustoase… E greu sa patrunzi in lumea fanteziei, a Spiritului Craciunului si sa uiti toata agitatia asta, pentru ca esti tintuit in realitate datorita agitatiei oamenilor, in perioada asta… problemele noastre legate de sarbatoarea Craciunului si lipsurile, ne framanta… Craciunul, din pacate, s-a redus doar la agitatie, afaceri, petreceri cu multa mancare si bautura… intalnirea cu familia este doar din obligatie si, in cel mai bun caz, la cateva sentimente… unii se amarasc iar altii se adancesc in deznadejde sau nepasare, lipsa banilor facand din aceasta sarbatoare un chin, nu o bucurie… Craciunul nu mai este ce a fost candva… mi-e dor de Craciunul din copilarie!

 

Anul acesta n-am cumparat brad… primul an cand n-am cumparat brad, primul an in care grijile si problemele m-au coplesit… este anul in care am obosit… in schimb este primul an in care cred, mai mult ca oricand, ca lucrurile vor merge mai bine, odata cu noul an… tot ce s-a intamplat in anul asta ce tocmai “isi da duhul”, m-a intarit si m-a maturizat ( cred ca era si timpul)… m-a facut sa ma uit mai mult spre mine si sa ma ocup ceva mai mult de mine.

 

… N-am cumparat brad, dar am primit unu… unu mic, din hartie, facut de un copil… un bradut care mi-este foarte drag, pentru ca are mult suflet pus in el… Casian mi-a facut bradutul si mi l-a daruit… eu l-am impodobit, aseara, pentru ca trebuia sa impodobesc un brad… e chiar cel din poza, alaturi de Mos Craciunul primit in dar ( ramasesem datoare, la psi, cu poza cu Mos Craciun)… Incerc sa ma integrez in sarbatoarea Craciunului… tocmai am trecut cateva cete de colindatori ( mult mai putini fata de alti ani)… Maine ma apuc de gatit mancaruri traditionale de Craciun ( sarmale, ciorba, carnati…), poate patrunde si in mine “spiritul” sarbatorii :)

 

Sa aveti Craciun bogat si fericit si sanatate maxima sa va puteti bucura de el!

duzina de cuvinte – vis

Posted by on Saturday, 26 November, 2011

Nici nu stiu cat a durat, cum nu stiu daca a fost vis sau e aievea… m-am ratacit pe un drum alambicat si in scurt timp am realizat ca lumea mea s-a desprins de realitate, iar timpul a fost incapabil sa se opreasca, atunci cand am plecat spre niciundeinvoluntar m-am oprit la o margine a drumului si m-am uitat nedumerita, pentru ca locul imi era strain… m-am asezat pe pamantul captusit de frunze galbene, cazute nefiresc de devreme… simt vantul adiind versatil, rasfirandu-mi parul… imi ridic privirea inocenta spre coroana de crengi goale ale copacului de care m-am rezemat… doar o cireasa uscata ma priveste trist… e sigurul semn ca, odata, acolo a fost viata… un tremurat nervos ma face sa ma ridic si sa plec… incerc sa ies din visul asta, nu-i nimic bun in el, nu-l inteleg… sau vreau cu-adevarat sa-l uit.

o duzina de cuvinte gasiti si la :  virusache,saramitzaabiciclistaredsky, psicitaalmanaheanaidRokssana, scorpio

duzina de cuvinte – placinte

Posted by on Saturday, 29 October, 2011

Drumul meu spre/dinspre scoala trece pe langa cateva covrigarii, patiserii si alte magazile care ma imbie cu tot felul de miresme culinare… si uite asa, in plina strada, m-a pocnit o pofta nebuna de placinta… as fi mancat o placita si cu ochii, dar ma feresc sa mai cumpar din patiserii, pentru ca am avut ceva probleme cu stomacul saptamana trecuta, asa ca m-am hotarat sa-mi gatesc eu niste placinte, ca tot am invatat sa fac foi bune si frumoase :)… mi-am facut repede un inventar, cu ce am prin casa, apoi am mers sa mai cumpar ce-mi mai trebuia. Ajunsa acsa, m-am echipat de bucatarie si m-am apucat de placintareala… Am luat castronul albastru, am pus 500g faina, am facut o gropita in mijlocul fainii, in care am pus: un galbenus de ou, o ceasca de ulei si ceva apa calduta ( nu fac niciodata ceva dupa reteta, o citesc doar orietativ)… am mestecat cu furculita pana ce compozitia a prins consistenta, apoi am bagat mainile si am inceput sa framant cu patos… si-am framantat, si-am framantat… apoi, ca intr-o joaca copilareasca, m-am apucat sa bat coca… si-am dat cu ea de masa, de cateva zeci de ori ( in reteta scrie ca trebuie “maltratata” asa vreo 15 min), dar indiferent cat as fi lovit-o eu, trebuia s-o las sa se mai si odihneasca vreo 15-20 min, dupa ce am si taiat-o si am inpartit-o in mod egal in patru ( ca sa nu se supere ) si am facut patru bile, pe care le-am acoperit cu un prosop curat… apoi am luat-o de la capat, cu alt rand de aluat, pentru ca aveam pofta si de placinta cu branza si nu mi-a dat prin cap sa fac compozitia la dublu… Am urmat aceeasi procedura de “maltratare” a aluatului pentru foi… Pana s-au linistit bilutele de aluat, am ras merele, le-am pus pe foc ( intr-o cratita, evident), am adaugat cateva linguri de zahar, putina zeama de lamaie si ceva nuca macinata, iar spre final am adaugat ingredientul care da savoare placintei, scotisoara… intr-un castron am faramitat branza cu furculita, am adaugat trei oua, o mana de stafide si le-am amestecat… am pregatit doua tavi, am intins foile si m-am apucat de asamblat placintele: o foaie de placinta, un strat de umplutura… am bagat placintele la cuptor si mi-am facut de lucru prin casa pana ce s-au copt. Cand placintele au capatat aspect crocant si rumen, am scos tavile, am pudrat placintele, cu zahar pudra, ca sa arate bine, apoi le-am taiat si le-am asezat pe platouri… Iti ploua in gura cat sunt de bune!… Si pentru ca sunt fata buna, am pastrat o bucatica si pentru tine.

 

au mai scris duzine:  redsky,abisuriscorpio, tibi, psilagrigalmanahediana,  rokssanalabulivar,  Sara,  Gina