Posts Tagged Din

un loc in inima ta

Posted by on Monday, 27 February, 2012

Titlul face parte din provocarea de luni, propusa de psi… intrucat nu-mi fac loc in inima nimanui, nici inspiratia nu ma batuie, dar mi-am adus aminte de o poezie pe care am citit-o si rascitit-o, inca din momentul aparitie, cunoscand si autorul ei… mi se pare potrivita cu vremea de afara si, de ce nu, cu locul din inima cuiva :)

Din priviri

Femeie, ieşi, în legea mea, afară,
Mi s-a făcut, cumplit, de primavară.
Lasa-ţi zâmbetele şi poartă-mi sâmbetele
Peste sânii tăi goi. Femeie, 
Acoperă-i pe amândoi.
Umblă din umbră! Piei…
Întinse şi moi peste luminile ochilor mei.
Femeie, muzica bătăilor inimii tale
Mi-a făcut clape din pleoape.
Şi, pur şi simplu, nu mai încape.
Femeie, dragostea mârâie
Şi trage de lesă, să scape.
Auzi-o cum sfârâie.
Femeie, creatură parazită,
Mi-ai infestat cultura cu ispită.
Mi-ai răsturnat de pe pereţi martirii
Mi-ai decupat din tatuaje trandafirii
M-ai schilodit, m-ai frânt, m-ai scos din pepeni,
Mi-ai rupt nedelicat pilaştrii ţepeni,
M-ai cocoşat, m-ai schingiuit, m-ai stors
Ca pe un pumn de lână dat la tors.
Femeie, nu sunt piatră, nu sunt lut.
Cu piatra n-o mai luai de la-nceput.
Sunt carne, sunt, şi haina de pe os.
Si slut eram.
Tu m-ai făcut frumos.
Auzi, femeie, ieşi în legea mea afară,
Să te recuceresc a mia oară…

Alexandru Ciochia – 25.09.2008

 

Un loc in inima ta isi pot gasi si ei: psi, virusache, rokssana, scorpio, cita, anacondele, vero

bucurii de sarbatori

Posted by on Thursday, 29 December, 2011

Copiii se bucura cel mai tare de sarbatorile de iarna, din multe motive:  vacanta, colindele, vine Mos Craciun, primesc cadouri, sunt in centrul atentiei… anul acesta nu l-am vazut pe nepotelul meu Stefanut, de Sf. Stefan… azi, sora-mea mi-a trimis ceva poze cu el si m-am bucurat foarte mult. Stefanut este un copil care nu cere multe, se bucura de orice, poate si de un fir de ata frumos colorat, pentru ca asa a fost crescut, asa cum si fiul meu a fost crescut, sa se bucure de ceea ce i se ofera, de lucruri marunte dar venite din suflet :)… Stefanut a fost foarte incantat si fericit de iia facuta de mama mea ( mamaia lui), pentru serbarea de la gradinita, in care a interpretat rolul de “iedul mic” din ” capra cu trei iezi”, apoi s-a bucurat de cadoul de la Mos Craciun si s-a bucurat foarte tare de tortul facut de mama lui ( sora-mea), de Sf. Stefan… puteti citi toate aceste fericiri pe chipul lui :)…

 

… si ca sa rasplateasca toate acestea, a trebuit sa faca si el ceva… si a “pictat” peretii din sufragerie =))… dar asta va arat data viitoare ;)

cuvinte din trecut – toamna si vorbe… in capul meu

Posted by on Sunday, 30 October, 2011

toamna si vorbe… in capul meu

This entry was posted Friday, 5 November, 2010 at 16:16

Toamna, amintiri,  castane imprastiate pe trotuar… frunze, flori, culori… Miros de carti proaspat tiparite, stilouri, caiete… rasete, priviri grabite… melancolie, sperante, emotii… cuvinte timide… Noiembrie. Dimeneata insorita de inceput de noiembrie. Miros amarui de toamna tarzie, iar pasii ma poarta prin Bucuresti… orasul in care ma pierd prin multime, atunci cand deprimarea ma cuprinde… orasul in care imi gasesc linistea in ciuda aglomeratiei si zgomotului… orasul in care mi-am gasit si am trait prima iubire… E dimineata. Pasii ma poarta prin Parcul Tineretului. E soare si liniste. Merg incet, doar eu cu gandurile mele. Uneori, cand vreau sa uit de suparari si vreau sa-mi gasesc linistea, ma urc in microbuz si plec la Bucuresti, in Parcul Tineretului, unde petrec cateva ore in “Oraselul Copiilor”… ma plimb, stau pe banca… ma umplu de liniste. Azi a fost altceva… azi mi-am amintit de prima dragoste, desi nu are legatura cu Parcul Tineretului. Soarele se juca prin frunzele rare ale castanilor… Mergeam agale, cu rucsacul in spate, spre Sala Polivalenta. Pe jos covor de frunze galben-ruginii si cateva castane ratacite… Am inceput jocul cu castanele pe asfaltul umed de bruma diminetii. Am dat cu piciorul intr-o castana care s-a rostogolit bocanind… Imi place sa aud castanele bocanind pe asfalt. Am lovit cu piciorul prima castana. S-a rostogolit pana departe.. In minte mi-au revenit vorbe din trecut… un glas placut, vorbe simple spuse de o persoana draga, iar amintirile trecutului mi-au inviat in minte. Noiembrie, candva… apa calda din bazinul “Lia Manoliu” si el… “Esti boboaca, din cate vad. Cum te cheama?”… Chipul lui mi-a aparut in minte… parul ud, ochii caprui si veseli, cicatricea de sub buza inferioara, stanga… Ma asteptase la capatul bazinului, dupa cateva ture de inot. “Ce muzica asculti?”“Daca vorbim de Vivaldi si Chopin, The Police si Queen, am putea vorbi si de Metallica, The Cure, Nirvana… ” castana se rostogoleste in fata mea, bocanind si aducandu-ma pentru cateva clipe la realitate. Am zambit si am mers mai departe. Mi s-a alaturat un caine. Am mers impreuna, el privindu-ma, eu amintindu-mi… vorbe… “Ce faci cand te intorci la camin?”… Se intampla cu 19 ani in urma… cuvinte simple, vorbe pe care nu le voi uita niciodata… prima dragoste… “Stii sa joci tenis?”… “Nu-i nimic, maine dimineata la ora 7, vii pe terenul de tenis. Te invat eu!”… Mai dau un picior castanei. Cainele ma priveste in ochi si imi tine in continuare companie. Pare ca ma simte si vrea sa-mi fie aproape. In gandurile mele se face primavara. Aceeasi voce imi vine in minte: “Rasule, hai la film in Regie!”… Zambesc. Imi amintesc seara aceea de mai… cainele se uita la mine, eu ma uit la el si ne continuam drumul. “Vino, Rasule! hai sa sarim gardul in Gradina Botanica!”… era noapte de mai cu castanii inflorirti. In nari simt mirosul dulceag de flori de castan si de iarba cruda… Vreau! acum vreau!… “Rasule, gandeste-te bine! sa nu-ti para rau mai tarziu!”… Zambesc. Cainele parca imi zambeste si el… Da, a fost prima noapte de dragoste, in Gradina Botanica, sub castani… N-am sa uit nicidata acea noapte.
Vorbe… vorbe simple si dragi… Ma opresc sa-mi sterg o lacrima. Cainele se opreste si el si ma priveste… ne continuam drumul… mai dau un picior castanei… Noiembrie, toamna, fosnet de frunze si bocanitul castanei… soare timid, miros amar de frunze… un caine si multe vorbe in capul meu…

 

vorbe din trecut gasiti si la: psiveroginatibisara,

 

cuvinte din trecut – sufletul din palma

Posted by on Saturday, 10 September, 2011

Asa cum m-am obisnuit de ceva vreme, voi reposta ceva din anii trecuti… jocul a fost initiat de tibi, si mi s-a parut o idee buna, ca cei noi veniti, sa citeasca si ce am scris noi in trecut… azi o sa repostez ceva, ce asteapta lotusull sa citeasca, pentru ca mi-a placut ce-a scris ea legat de subiectul postului meu ;)

Sufletul din palmă

This entry was posted Tuesday, 17 February, 2009 at 16:14

 M-am trezit din somn, mi-e frig, îmi clănţăne dinţii… Cred că au oprit căldura peste noapte. Ma uit la ceas, e 4.45… aş mai avea de dormit o oră, dar mi-e foarte frig… Mă ghemuiesc sub plapumă încerând să mă încălzesc. Nu ştiu dacă am adormit imediat, dar am început să visez…

Mergeam pe stradă, probabil prin Bucureşti, şi-mi era foarte frig. O maşină de culoare închisă a oprit lângă mine, s-a deschis portiera şi un glas cald, bărbătesc şi foarte cunoscut mi-a zis :
-Urcă! Ţi-e frig, văd că tremuri…
Am urcat în maşină… Vocea care mă invitase era a unui om foarte drag mie, omul care mă linişteşte când este în preajma mea, cănd îi aud vocea… M-a luat de mână, iar eu am început să simt căldura care mă copleşea… mâna lui mi-a dat căldură şi linişte…
-Scuză-mă că vorbesc la telefon, e ceva important! mi-a zis…
-Nu mă deranjează, doar, te rog, ţine-mă de mână că mi-e bine… nu-mi da drumu!

…Şi m-a ţinut de mână cât timp am dormit. Am dormit profund şi liniştit, îmi era cald şi bine… Am dormit atât de bine că n-am auzit alarma de la telefon.
M-am tot gândit zilele astea la acest vis… la mâna care m-a încălzit în acea dimineaţă… Ce şi cât înseamnă să te ţină cineva de mână? De ce facem gestul ăsta? De câte ori şi în ce scop facem gestul ăsta?…Da, eu fac gestul ăsta în fiecare zi… e felul meu de a calma…Copiii se calmează dacă îl iei de mână şi le vorbeşti, le dai încredere… mâna te susţine când faci primii paşi, mâna te ajută să să te ridici, mâna îţi şterge lacrimile de pe obraz, mâna împinge leagănul… atingerea mâinii îţi dă primii fiori ai dragostei, mâinile te ajută să comunici cu surdo-mutii… Mâna este sufletul din palmă!
Ţine-mă de mână să-ţi simt sufletul din palmă!

…Şi melodia care m-a obsedat toata ziua AICI .

au mai adus la lumina cuvinte din trecut: tiberiu, vero, psi, cita

duzina de cuvinte – clipe din trecut

Posted by on Saturday, 10 September, 2011

 

Ne-nvartim in cercuri si ne transmitem contagios unul altuia, intr-un dans lasciv… gandurile alearga, nu zboara… ca un mesaj din trecut… se dau de-a dura peste muchii de cutit, ca un fir despicat in patru, care isi cauta intregul pierdut… ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, un indiciu pentru miile de secunde in care am fost a ta, mii de secunde in care nu mai existi… am sa te urasc ca de fiecare data, apoi am sa te doresc…restul sunt doar aripi de fildes ce nu s-au deschis niciodata… plimbarile in nopti interminabile, mirosind a cedru, a castani si pamant reavan, daruindu-ne, cu fiecare pas, trupurile devorate de patima si dorinta, intr-un sarut senzual… si toate se opresc cand le vine clipa, daruindu-si fiecare ultimul strigat… noi doi imbratisati in amurg de toamna tarzie… doar cerul deasupra noastra… in urma noaptea fara culoare… in zare valurile mute, dansand argintiu… sub ultimul soare al toamnei, amintirile noastre au prins radacina, zambindu-ne complice si iarba in care am visat cu ochii deschisi, imaginandu-ne ca norii suntem noi si fugim intr-o lume numai a noastra…

 … si melodia care ma obsedeaza azi AICI

si ei au o duzina: virusache, psi, redsky, tiberiu, vero, dictaturajustitiei