Posts Tagged desen

doar ieri

Posted by on Tuesday, 8 November, 2011

Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti face fata situatiei si atunci nu sti incotro s-o iei… simti ca astrele s-au aliniat si aliat impotriva ta, dereglandu-ti busola interioara… nimic nu-ti iese, piedici sunt la tot pasul… simti ca lumea se sfarseste aici, acum… nu poti sa mai respiri, nu poti sa mai gandesti, nu vezi nicio cale de iesire din situatie… Pentru unii totul se sfarseste chiar in acel punct, nu pot sa treaca peste moment, nu cauta solutii si isi pun streangul de gat… altii, in schimb, isi smulg parul din cap, urla, plang, se descarca, apoi se resemneaza, se calmeaza si ideeile incep sa apara, lucrurile se aranjeaza si intra pe fagasul normal…

Am avut multe, prea multe astfel de momente… am primit multe lovituri si socuri, care m-au pus la pamant, m-au epuizat psihic si fizic, dar am reusit de fiecare data sa ma ridic, sa ma scutur si sa merg mai departe… Nu stiu cui sa multumesc pentru asta, pentru puterea de a ma ridica si a merge mai departe, pentru taria psihicului si pentru ajutorul de-a gasi solutii… Un prieten imi spunea, cu un an in urma: “ Nu cauta raspunsul la altii, solutia problemei este in tine.”… si avea dreptate, raspunsul si solutiile sunt in noi, trebuie doar sa le cautam. :)

Nu-s o persoana pesimista, am doar perioadele mele, dar azi mi-a venit in minte o poezie… m-a obsedat toata ziua… o stiu de cativa ani, asa cum ii stiu si autorul ( l-am cunoscut personal)…

 

Doar ieri – Cristian Stefanescu

 

„zi dupa zi si acelasi desen,

monoton,

ca vagoanele unui tren,

numarand,

plictisit,

pe un pod, la popas,

cate oi au trecut, cate oi

au ramas…

sau privind fara noima spre un ceas care-a stat,

intr-un parc,

pe o banca,

intr-un colt neumblat,

cu un zambet ce-aduce-a convoi funerar,

luminand a speranta

ce se-aprinde-n zadar…

ti-e impus sa existi,

pedepsit

si stricat,

arogant, egoist, ipocrit, izolat

intre oameni

si de nimeni iubit;

fara rost resemnat, inutil razvratit.

focul tau nici n-a ars.

e-o iluzie!

atat!

te-ai nascut

(nu ti-e clar?)

cu o funie de gat,

fericit ca ai dreptul sa cazi

intr-o zi

poti spera la ce-a fost.

n-astepta ce va fi!

Copacul

Posted by on Sunday, 21 June, 2009

Mulţi m-au întrebat de ce am schimbat tema blogului şi de ce am pus-o pe aceasta cu copacul…
În primul rând, am schimbat tema, pentru că vroiam un player mai mare de la RadioLynx, iar pe vechea temă nu se putea pune, în al doilea rând vechea temă începuse să mă sufoce, era ca un spaţiu închis, iar eu sunt uşor claustrofobă… nu-mi plac spaţiile înguste şi închise, iar tema aceea era un “spaţiu strâmt şi închis , fără viaţă”.
Am căutat, mult, o temă care să mă reprezinte şi care să fie aerisită…să simt “adierea vântului”… După lungi căutări, zile de căutări, asta mi s-a părut cea mai potrivită.
Cei care mă cunosc şi mi-au vizitat blogul mi-au spus că le place mai mult tema asta. Cineva mă intreba, zilele trecute, ce semnifică copacul acela?… De atunci m-am tot gândit ce semnifică copacul în general… mi-am adus aminte că am învăţat  la psihologie de “testul arborelui”, care se aplică mai ales copiilor… Este un test care se face copiilor în clasa I, încă din prima zi de şcoală, când învăţătoarea îi pune pe copii să deseneze un pom, un om, o casă şi un soare, iar în funcţie de desen, învăţătoare le descoperă personalitatea, relaţia cu parinţii, temperamentul, imaginaţia… Prin cunoaşterea acestora învatatoarei îi este uşor să lucreze individualizat.
Fiecare obiect reprezintă ceva din personalitatea copilului, prin locurile unde sunt plasate şi mai ales felul în care sunt desenate, mărimea lor şi culorile.
Dar să ne întoarcem la temă.
Dacă ar fi fost să desenez această temă, aş fi desenat copacul exact aşa cum este, în acelaşi loc şi în acelaşi fel (mă refer la coroană, ramificaţii, rădăcini). Aşa că, avănd “testul arborelui” deja învăţat, am încercat să descifrez ce ascunde arborele din tema mea.
Arborele, din punct de vedere psihologic reprezintă peronalitatea celui care l-a desenat, deci încerc să aflu ce fel de persoană era cel/cea care l-a desenat.
Pentru că arborele este aşezat în partea dreaptă a paginii înseamnă că această persoană are proiecţii legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea paternală (optimism);  fiind în partea de jos a paginii reprezintă inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul (fiecare copac este înrădăcinat în pământ), deci acolo este zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului.
Mergând mai departe, în colţul din dreapta jos, este pământul, ceea ce înseamnă: reprezentări legate de materie, de cădere, de infern…Analizând mărimea, observăm că este un copac mare, ceea ce reprezintă un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)… Este un copac simetric, nu perfect simetric, dar nici asimetric… iar asta înseamnă că la aceasta persoană predomină logicul, raţionalul, controlul.
Este un copac bine conturat, asta arată perspectiva, iar în jurul lui este iarbă, ceea ce înseamnă nevoie de suport, iar după calitatea liniilor, să zicem că sunt linii îngrijite, înseamnă că persoana are un autocontrol ridicat.
În concluzie, ca să nu mai lungesc vorba şi să devin plictisitoare (oricum am fost până acum), copacul din tema mea, analizat din punct de vedere al psihologului arată cam aşa: arbore mare, frunziş des, marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri, iarbă în jurul copacului (nevoia de schimbare şi de contact)… toate acestea arată o persoană extravertită.

tutorial29
Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieţii. Conţine forţa vie, energia, deoarece leagă pământul de cer, stablieşte legătura dintre om şi Dumnezeu şi este venerat în toate culturile pentru această calitate.
Copacul stabileşte şi legătura dintre generaţii(arborele genealogic).