Posts Tagged Decat

duzina de cuvinte – timpul

Posted by on Saturday, 4 February, 2012

Timpule, tot asa ai ramas!… imuabil, fara pic de simturi, ca o geanta ferecata, ca un calup de gheata, alunecand in tacere pe valurile vietii… Imaginar ti-am creionat un portet apos, usor acidulat, curgand invers decat ti-e cursul sau flacara palpaind in salic, cautand cararea dreapta… dar, nu, tu ai gargauni, cursul tau este inainte, intortocheat… ma impingi cu putere in fata, spre necunoscut, pe un drum tesut cu fiecare an care trece, lasandu-mi ninsoare la tampla

 

Au mai participat la aceasta duzina:

psialmanaheredskyscorpiovirusachemitzaabiciclistacristianvalentinaverorokssana, tibi

azi – teorie

Posted by on Tuesday, 15 November, 2011

Unii se intreaba ce fac toata ziua la scoala, iar altii se intreaba ce fac in orele in care, desi figurez in orarul salii de sport, nu sunt in sala si nici pe terenul de sport… ei bine, teorie… teorie fac si nu ca mi-ar placea, dar tebuie, pentru ca asa scrie la regulament… altii ( parintii) se intreaba la ce le foloseste teoria, cand este vorba de inot?… pai le foloseste, pentru ca asa isi insusesc mai bine miscarile…e mult mai bine s-o predau in linistea clasei, dictata sau scrisa pe tabla (depinde de anul de studiu), decat s-o “tzip” in timpul orelor practice si sa nu inteleaga niciunu nimic… recapitulam: pe langa orele practice, predau si teoria inotului ( adaptata varstei scolare mici)… ce anume? Pai luam fiecare procedeu in parte si il invatam pe bucatele, pentru ca daca stii cum se face teoric, il poti face si practic… si invers… daca stii, teoretic, pozitia corpului pe apa, miscarea picioarelor, a bratelor, coordonarea lor, vei stii ce ai de facut si in apa… fireste, cu demonstratiile de rigoare… in clasa I, teoria se preda doar verbal si sunt discutii usoare, despre: alimentatie, igiena… azi am discutat despre “cum ne ferim de raceala” , ca tot e perioada racelilor… la clasa a II a deja, copiii, incep sa scrie pe caiet, iar eu pe tabla… ma straduiesc sa scriu cat mai pe intelesul lor, iar toata ora este o vanzoleala, ca vin pe rand sa-mi arate cu degetul, la tabla, cate un cuvant pe care nu-l inteleg ( unele cuvinte trebuie sa le explic, pentru ca nu fac parte, inca, din vocabularul lor)… azi le-am predat procedeul spate, le-am dictat pentru ca nu aveam burete sa sterg tabla si nici creta ( le incuiase invatatoare in dulap)… si in sfarsit, am avut teorie si la clasa a III a, unde am predat “Startul”, o mica parte din start, doar “pozitia initiala si asezarea pe blocul de start”, mai am patru parti e predat, pana la vacanta… La clasa a III a deja dictez lectiile, pentru ca este mai mult de scris, iar elevii se joaca, daca stau cu fata la tabla sa scriu, si raman in urma, iar eu nu am cum sa sterg tabla… si imi amorteste mana tinand-o in sus… si sunt destul de mari si trebuie sa invete sa scrie dupa dictare… Trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost greu sa scriu dupa dictare, cand eram copil, dar si cand eram in facultate. Cand eram copil si ramaneam in urma ( de fiecare data ramaneam), invatatoarea nu mai repeta si pentru mine, mi-o baga pe-aia cu “popa nu toaca de doua ori pentru o baba surda”, iar eu imi pierdeam interesul pentru vreo materie, tocmai pentru faptul ca nu aveam lectia intreaga… si imi gaseam de lucru, desenand pe copertile caietelor sau facand mustati scriitorilor sau domnitorilor de prin carti :) … asa ca  m-am straduit sa dictez rar si sa repet de cate ori a fost nevoie, iar copiii de la ambele clase mi-au zis ca dictez mai bine decat doamnele invatatoare :) ( nu le-am spus ca le dictez asa cum imi doream si eu in copilarie sa mi se dicteze)… dupa ce le predau, facem si demonstratia a ceea ce am invatat, pe uscat ;)

P.S. Postarea aceasta este scrisa special pentru cei pe care ii macina grija de ce fac eu cand nu sunt in sala de sport… in niciun caz nu stau degeaba… uneori, cand am in plan, le verific viteza de reactie, cu rigla pe perete, e o proba care se poate face in sala de curs, ca si alte probe, ce nu necesita spatiu mare.

Regulamentul pentru clasele cu program sportiv, prevede si ore de teorie, la care trebuie sa pun doua note, in catalog, doar pentru teorie… Regulamentul nu este facut de mine, ci e dat de Minister.

duzina de cuvinte – practica de schi

Posted by on Friday, 22 July, 2011

pauza pe Slima

Eram in anul I de facultate si asteptam cu nerabdare sa vina iarna si sa mergem in practica de schi. Practica se tinea in Parang… incercam sa-mi imaginez cam pe unde erau muntii astia(invatasem pe la geografie ca Muntii Parang fac parte din Carpatii Meridionali) si ma gandeam ca sunt destul de departe, iar daca n-as fi fost la facultatea asta n-as fi ajuns niciodata acolo. A venit si momentul mult astepatat si, cu emotii si teama, am plecat, cu un tren personal, de noapte (aveam foi de parcurs sau cum le zice, date de facultate), pentru ca trebuia sa ne incadram intre anumite ore, sa prindem un autobuz din Petrosani care sa ne duca la baza muntelui, la telescaun. Drumul a fost lung si obositor, dar asteptam cu nesat intalnirea cu muntele si mai ales cu schiurile. Desi am stat aproape o jumatate de ora pana sa-mi vina randul la telescaun (urcam cate unu pentru ca aveam si bagaj), iar emotiile ma incoltisera si mai tare, mai ales dupa ce am urcat in telescaun si am vazut cum se casca o prapastie sub mine, dintr-o data am simtit ca plutesc in alta lume… de-acolo de sus totul parea ireal… peisajul era de o coloratura greu de exprimat in cuvinte… era un amestec intre aramiul toamnei, verdele primaverii si albul- gri al iernii… un „tablou” pe care nu l-am vazut decat atunci si acolo.
Am ajuns la cabana si ne-au cazat, cate opt, intr-o camera cu paturi suprapuse. Mi-am ales patul de sus, de la fereastra, sa nu ma deranjeze nimeni si sa am priveliste la geam, pentru ca urma sa stam acolo 3 saptamani… trei saptamani de armata :)… inca de a doua zi am inceput “militaria”, cu trezirea la ora 6:00 si inviorarea in zapada… aerul era tare si rece, iar dupa inviorare ai fi tras un pui de somn in camera calda, dar trebuia sa te prezinti la masa, apoi incepeau exercitiile de schi, ca doar de-aia ne aflam acolo. Prima zi am petrecut-o in fata cabanei, cu exersarea catorva elemente de baza in ale schiului: incaltat si descaltat schiuri, intoarceri pe schiuri, coborare in plug, caderi laterale… facusem ceva schi fond in liceu, chiar castigasem locul II si III la doua concursuri asa ca ma bazam pe mine… dar am vazut ca nu-i acelasi lucru, am aflat asta dupa ce am pus prima data schiurile de alpin in picioare. Talpile schiurilor erau mai late decat la cele de fond, iar legaturile erau din alt aliaj; claparii erau grei si butucanosi si-mi imobilizau gleznele, opus celor de fond care erau usori, aveau alta mixtura si imi dau libertate la miscare.
A doua zi a urmat acelasi ritual cu trezirea, inviorarea in zapada, mic dejun, apoi incolonarea si am pornit catre Slima, o partie adevarata… Drumul era prin padure, pe o poteca lata de vreun metru, pe care ne chinuiam sa nu cadem si sa executam ce am invatat cu o zi inainte. Aveam de mers un km pana la partie. Cand se termina padurea, se deschidea o partie mare, lata si alba, cu o cabanuta de lemn, micuta, in fata careia ne odihneam dupa ce urcam partia, urmand s-o luam de la capat. Domnul Visulescu, profesorul de schi, un batran mereu cu pata pusa, avea pretentiea ca noi, niste incepatori in ale schiului, sa avem o tinuta eleganta pe schiuri, mai ales fetele… il auzeam tipand, din cand in cand, din varful partiei: “Cine e domnita cazuta cu cracii in sus?” sau “Vaca, cracaneaza-te!”…
Ne intorceam pe seara la cabana. Prindeam asfintitul jucandu-se printre brazi, lasand in urma intunecare pe zapada sclipitoare.
Prima zi pe Slima a fost obositoare, iar ajunsa la cabana am constatat de ce ma dor calcaiele si tibiile… claparii m-au ros pana mi-a dat sangele (probabil n-am stiut sa-i leg cum trebuie si erau si foarte uzati de la cate generatii ii folosisera)… dupa o asa zi am fi facut un dus cald, pentru ca ne intrase frigul in oase, dar am aflat ca apa calda era numai vineri seara, doar 10 minute. Ipoteza era ca trebuia sa stam nespalate (lucru care mie nu-mi suradea deloc) sau sa cautam o alta sursa de apa calda. Auzisem de la cei din anul II, ca mai jos cu vreo 500 m, este o cabana “Casuta din povesti”, unde contracost, poti face un dus fierbinte , asa ca ne-am hotarat sa plecam, pe furis, la “Casuta din povesti”… Desi auzisem ca sunt lupi prin padure, nu ne-a putut opri nimeni sa mergem sa ne spalam. Am plecat in grup de vreo opt insi, fete si baieti, iar dupa ce am terminat toti de spalat si dupa ce am baut si un ceai fierbinte, in timp ce asteptam sa iasa, pe rand, colegii de la dus, am pornit inapoi catre cabana noastra. Cand am ajuns, ghinion, usa cabanei era incuiata, iar domnul Visulescu era de planton… Am fugit repede in spatele cabanei si am inceput sa dam cu bulgari in geamurile de la parter… niste colege ne-au deschis geamul, am urcat pe un disc de piatra, pus strategic de alti colegi pentru acelasi lucru, de a intra pe geam, am urcat in camera lor, apoi am tulit-o in camera noastra si ne-am bagat diresct sub paturi… in urmatoarele 5 min., domnul Visulescu era la noi in camera, iar noi ne prefaceam ca dormim. Escapadele la “Casuta din povesti” s-au repetat de cateva ori in cele trei saptamani petrecute acolo, nu numai sa facem dus, ci si pentru un ceai fierbinte sau o cafea (la cantina se servea doar ceai de zahar ars, in care pluteau pete de grasime, din cani nespalate suficient de bine)… Ma intelegeam foarte bine cu un coleg de la facultatea militar-sportiva, Cristian, cu care imi placea sa merg la “casuta din poveste”, pentru ca simteam in siguranta si era foarte amuzant :)… In ultima seara, am stat mult afara, in fata cabanei, pe o banca de lemn si am povestit vrute si nevrute, cu Cristian… Aerul era curat si si rece, cerul era senin, iar de acolo de sus, din varful muntelui, stelele pareau mai aproape, iar in vale se vedeau luminitele caselor, ca niste licurici… A doua zi, studentii de la facultatea militar-sportiva, urmau sa plece… pleca si Cristian, asa ca ne-am luat ramas bun si la despartire m-a strans in brate, ca pe-o sora, si am primit cel mai cald sarut, pe frunte, intr-o noapte rece de decembrie :)

…cu Cristian

si ei au cate o duzina : psipsina, scorpio, dagatha, redsky, sara, papagigli, vero