Posts Tagged Dau

vezi unde parchezi maşina!

Posted by on Sunday, 1 February, 2009

Făcând curăţenie  prin calculator,am gasit nişte poze,care mi-au adus aminte de astă vară,când stam cu orele să pot să intru sau să ies din bloc.
Locuiesc în Piaţa Centrală .Intrarea în bloc este prin spate,noi având vedere în faţă,chiar în piaţă.În piaţă sunt vreo 50 locuri de parcare cu plată.Multe din aceste locuri sunt libere sâmbăta si duminica,în schimb în spatele blocului,unde nu sunt locuri de parcare cu plată,adica locurile sunt numai pentru locatarii blocului(care niciodată nu au loc),sunt zeci de maşini,predominant Dacia.Partea proastă este că le parchează cu orele şi foarte aproape de bloc,blocând accesul din şi înspre scara blocului.Am păţit de multe ori lucrul ăsta,însă într-o  sâmbătă a trebuit să stau o ora afară ca să pot intra în scara blocului.Atunci,la cât eram de furioasă,m-am gândit la multe rele,de exemplu:aş putea să arunc cu un ghiveci de sus din uscătorie,dar aş sparge un singur parbriz,iar eu vreau pe toate…sau aş putea să dau cu kk pe parbriz,dar n-am de unde atât de mult şi m-aş murdarii…sau aş putea să torn nişte ulei pe parbriz…şi asta mi se pare o idee bună,ar mai fi să torn nişte clor prin găuricile alea de sub parbriz,dar mi-e să nu facă vreo explozie…să înţep roţile?neh,că atunci n-ar mai putea să plece…

Vreau şi ideiile voastre…şi aveti grija unde parcaţi maşinile!:D

E CRIZĂ…ŞI E MULTA!

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

Odată cu anul 2009, a început să se folosească tot mai des cuvântul „CRIZĂ”… Am început să cred că este cuvântul cheie, făra el nu se mai poate trăi…

Într-una din zilele trecute am luat taxiul pentru a ajunge în timp util la muncă. Am ales taxiul după tariful scris pe uşă(1,5lei/km,1,5 lei pornirea), făcându-mi socoteala câţi km sunt şi câţi bani am… Am ajuns cu bine la muncă, aşa că l-am întrebat pe taximetrist cât face…

-7 lei!

-7 lei?cum aşa?s-au înmulţit kilometrii?

-Ştiţi… cu criza asta…

E criză? Să mori tu!… Şi e multă să ajungă la toată lumea? gândesc intrigată…

-Păi, e criză? Eu am citit pe uşa tariful, că altfel nu urcam…

-Ştiţi cu criza asta…

-Nu pot să dau atâţia bani… nu am şi chiar de-aş avea n-aş da… Dacă fac socoteala eu plătesc un km jumate în plus… 1,5lei/km X 2 km= 3,0 lei, corect?

-Corect! dar…

-Plus 1,5lei pornirea =4,5 lei… Corect?

-Corect! dar…

-Hai, 5 lei… îţi mai lăsam eu încă un leu… deci 6 lei cu totul, dar 7 lei… un km jumate in plus?

-Aveţi dreptate!

Îi dau 6 lei, ca atât aveam disponibil şi intru grabită în şcoală… Sunt în criză de timp… deci şi eu sunt în criză…

Încep munca, însă după 10 minute, vine domnul administrator şi-mi stinge luminile zicându-mi:

-Ce nu vezi? E lumină afară, se vede… aici se consumă cel mai mult curent…

-E încă semiîntuneric, nu se vede foarte bine… am nevoie de puţin mai multa lumină… copiii au nevoie de lumină…

-Trebuie să facem economie… e criză!… foloseşte mai puţine neoane!

Ok, o să folosesc mai puţine neoane… doar şirul din mijloc… Dacă stau bine să mă gândesc aş putea să reduc ora la 30 minute… O să propun asta in Consiliul Profesoral… Începerea orelor la 9.00, scurtarea orelor la 30 minute, a pauzelor la 5 minute, pauza mare de 10 minute… şi atunci am face o foarte mare economie de curent electric… n-am mai aprinde nici un bec… Dar ar putea să ne sară parinţii în cap(copiii ar consuma mai mult curent acasă), că deh şi ei or fi în criză… Mai târziu aflu de la secretariat că din cauza crizei trebuie să vin cu coala de acasă, ca să trag ceva la xerox(nu mai au voie să ne dea coli pentru cereri iar adeverinţele se plătesc)… E criză!

Spre casă intru într-un market să mai cumpăr un şampon şi o mască de păr. Plătesc şi aştept să-mi pună produsele în pungă… dar nu se întamplă lucrul ăsta. Cer o pungă, iar vânzătoarea îmi arată un afiş:”DE AZI PUNGILE SE PLĂTESC”… te pomeneşti că tot din cauza crizei…

-Dar de ce? Ştiam că punga nu costă, doar nu e prima dată când cumpăr de aici… cum să plec cu produsele în braţe?

-Ştiţi, e criză… aşa a zis patroana, de azi se plătesc şi pungile.

-Te pomeneşti că de mâine trebuie să plătesc şi aerul pe care îl respir în magazin?…

Cumpăr şi punga şi plec, crizată deja de atâta criză… E criză… peste tot e numai criză, cum de n-am văzut?

Mă iau cu treburi prin casă ca să uit de criză. Mă apuc să mai gătesc ceva de mâncare… Dintr-o dată simt înţepături puternice sub coaste, în partea dreaptă… dureri cumplite… Pun mâna pe telefon şi sun o prietenă medic. După ce îi spun ce am mâncat şi ce am băut îmi zice:

-Ai făcut o criză de colică biliară!

-Iar crizăăăă?

-Ai mai făcut altă dată?

-Nuuuu, scuze, dar am auzit astăzi cuvântul ăsta de 100 de ori… cred că de acolo mi se trage…

O zi de criză… am avut o zi de criză şi aşa vor fi toate deacum în colo… Nu mai putem trăi fără cuvântul CRIZĂ… Toată existenţa noastă se leagă de el… Criza e aerul pe care il respirăm, e apa pe care o bem… criza e însăşi existenţa noastră…

Vă doresc CRIZĂ placută în continuare!

Vă las acum ca sunt in CRIZĂ de timp!

Eu si domeniul meu

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

În sfârşit am si eu “casa mea”,”domeniul meu”…aşa că încep prin a mă prezenta cumva…sper s-o fac bine:)

Sunt Carmen…Sima Carmen!

Îmi place:răsăritul de soare…sau tot ce înseamnă început,îmi place ploaia în zilele libere(pe care nu le prea am),iubesc marea…şi-mi place înghetata cu nuci si arţar,îmi place să visez cu ochii deschişi…îmi place să fac cadouri…

Nu-mi place:singurătatea deşi,câteodată o caut;nu-mi place aglomeraţia,deşi mă pierd prin mulţime uneori…nu-mi plac îngradirile de nici un fel,nu-mi plac discotecile,cluburile si restaurantele(ma mir cum am rezistat la nunta mea)…nu-mi place ziua mea…

Sunt dependentă de ceas şi de apă…
Mă fascinează norii şi mă tem şi am emoţii de câte ori de deschide o uşă.
Gândesc foarte mult,prea mult până iau o decizie(lucru destul de ciudat la o femeie),şi de cele mai multe ori o iau pe ce proastă sau renunţ;

NU DAU ŞPAGĂ!niciodată,încerc să-mi rezolv treburile pe propriile-mi puteri şi cu pregatirea mea.
N-am imaginaţie(doar idei)
Îmi place să citesc,câteodată îmi fac şi timp sa citesc…îmi place Nichita Stănescu,iar cartea mea de suflet este “Pânza de păianjen”-Cella Serghi…

Cu 18-20 ani în urmă, când cochetam şi eu cu scrisul, mi-am propus ca la vârsta de 40 ani să încep să-mi scriu viaţa(consider că la 40 ani am trăit destule, poate nu tot ce mi-am dorit, dar cu sigutanţă lucruri pe care nu le pot uita).
…În rest sunt veselă, tristă, încăpăţânată, ambiţioasă, foarte corectă şi exagerat de sinceră…un om…EU.