Posts Tagged Cuvinte

duzina de cuvinte – ganduri in noapte

Posted by on Saturday, 14 January, 2012

 

Sursa foto

Am incercat sa adorm, dar o mie de ganduri si-au gasit loc in mintea mea si cauta galceava, care sa prinda grai mai intai… le-am luat la rand, asa cum imi veneau in minte, iar unu mi-a atras atentia…

 Te vad si acum, ca si cum ar fi fost ieri, desi au trecut 19-20 ani… atletic, blond, ochi albastri si un aer germanic, asa cum mi te descrisese Diti… ai venit dupa mine pe terenul de tenis, sa-ti dau o cheie si cu un gest hotarat ai intins mana si te-ai prezentat, privindu-ma in ochi si zambindu-mi cu gingasie… de-atunci ai inceput sa vii din ce in ce mai des la mine, in camin… imi placea sa stam de vorba ore in sir… intr-o zi, cand am avut o intindere la glezna si n-am putut merge la cursuri, ai venit sa ma vezi si mi-ai adus o garoafa rosie, scuzandu-te ca nu m-ai intrebat ce flori imi plac… ti-am zis ca-mi plac trandafirii galbeni… stiu ca ai tinut foarte mult la mine ( poate m-ai si iubit) si ti-ai fi dorit sa fim mai mult decat prieteni, dar ti-am spus, intr-o zi, ca jumatate din mine te vrea, pentru blandetea si calmul tau, cealalta jumatate isi doreste alt gen de barbat… probabil de vina este ascendentul meu in gemeni, care trage in doua parti… nu stiu ce-a fost in sufletul tau atunci, dar n-ai fost suparat pe mine, iar tot ce ai acum, familia ta frumoasa, se datoreaza refuzului meu de atunci… stiam ca altcineva iti va fi jumatate, cu altcineva te potrivesti si ti-am dat in schimb ce aveam mai drag la vremea aceea, ti-am dat adresa prietenei mele din copilarie, care ti-a devenit sotie si ti-a daruit cel mai frumos copil… n-am mai vorbit cu tine de cativa ani, dar am tinut legutara cu Ani, prietena mea si sotia ta… m-a sunat si anul acesta de ziua mea, asa cum face in fiecare an. :)

Au mai scris duzine: psi, sara, redsky, tibi, virusache, scorpio, cita, vero, mitza, rokssana, almanahe, dictatura

duzina de cuvinte – banc

Posted by on Saturday, 17 December, 2011

 

 

Viorica, o tarancuta, vrea sa faca dragoste cu Ion, taurul comunal, care insa nu o prea baga in seama.

Dupa multe insistente reuseste sa-l convinga :

- Bine , zice Ion, dar am si eu o conditie: in timp ce-o facem, tu spui lunile anului.

Zis si facut.

- Ia…ianuarie, fe…februarie, martie, a…a..aprilie, mai! mai! mai! iu…iunie, iu-iu-iui … iulie, auuuu! august, sss…septembrie, o! o! o!…octombrie, no-no-no!…noiembrie, de…de…de… de ce-ai scos-o prostule?

… si ca o completare pentru cel de-al doisprezecelea cuvant, raspunsul ar fi fost : „lasa ca, in decembrie, iti aduce Mos Craciun o jucarie” =))

Duzine cu cele douasprezece cuvinte gasiti si la : psi, redsky, tibivero, mitzabiciclista, rokssana, scorpio,  citaabisuricristiandagatha, dictaurajustitiei

 

 

duzina de cuvinte – 48 ore

Posted by on Saturday, 3 December, 2011

Ma apucase dorul de casa si ne-am propus (eu si sotul meu) sa mergem la ai mei, la Alexandria… Am mers la gara, am cumparat bilete, am intrebat un ceferist care este trenul, ne-a aratat cu mana catre un tren si am pornit, printre siruri de vagoane, fara a ne uita niciunu pe tablitele agatate… am urcat in tren si mi-am cautat un loc, luandu-mi masura de siguranta, adica m-am asezat cu fata in directia de mers a trenului, pentru a nu mi se face rau, in timp ce sotul meu aseza bagajele in plasele de deasupra banchetelor incontestabile, din bureti, invelite in vinilin taiat pe alocuri de navetisti… Am stat linistiti, pana la Rosiori de Vede, unde mi-am schimbat locul, stiind ca trenul va porni invers, iar eu trebuia sa merg tot cu fata, pentru a nu mi se face rau… dar trenul si-a urmat drumul lui, tot inainte, n-a mers incotro stiam eu… am revenit la locul initial panicata, pentru ca trenul mergea intr-o directie gresita, iar noi nu aveam pe cine intreba ce se intampla… intr-un tarziu a intrat o namila de controlor, cu sapca pe cap si geanta agatata de gat, mandru tare, sa ne ceara biletele… asa am aflat ca urcasem in trenul de Craiova, nu in cel de Alexandria, iar urmatoarea statie era Draganesti… in prostia mea m-am gandit ca este vorba de Draganesti Vlasca ( doar pe asta il stiam) si putem lua ocazie de acolo catre Alexandria… controlorul a inteles greseala si confuzia pe care o facusem si nu ne-a amendat. Am coborat la Draganesti, dar nu Vlasca ci Draganesti Olt… era ora 20:00, iar urmatorul tren catre spre Rosiori era la ora 2:00, urmand sa luam din Rosiori alt tren care Alexandria, pe la ora 5:00… Afara incepusera ceva picaturi de ploaie si se lasase frigul, vantul incepuse sa bata cu putere. Ne-am refugiat in sala de asteptatre, care era pustie la ora aia. Ne-am inghesuit unu in altu pentru a ne incalzi, pentru ca eram imbracati de toamna, desi era inceputul lunii decembrie, in Bucuresti fusese caldut cand am plecat noi, iar in bagaje nu aveam cine stie ce lucruri… Sala de asteptatre era rece, murdara si neprimitoare, cu cateva geamuri sparte prin care suiera vantul si am vazut la un moment dat ca ninge… Dupa vreo ora a venit seful garii  si vazandu-ne asa zgribuliti si vineti de frig, ne-a invitat la el in birou. In birou era cald si bine. Era o incapere mica, cu soba, o masa, vreo trei scaune si doua rafturi cu carti de specialitate. I-am povestit sefului ce s-a intamplat de am ajuns acolo, iar el ne-a propus sa stam la el pana la urmatorul tren, ne-a facut un ceai si a jucat table cu sotul meu, in timp ce eu incercam sa dorm ( eram si insarcinata, in trei saptamani, dar inca nu stiam  )… cand a trebuit sa vina trenul si am iesit afara, zapada se asezase de-o palma si incepuse viscolul… era un peisaj ca intr-o ecranizare ruseasca. Am urcat in trenul ce venea de la Craiova, care urma sa ne lasa intr-o alta gara, apoi alt tren si alta gara… au urmat ore de groaza, ca asa le-as putea numi aducandu-mi aminte… Odata ajunsi la Rosiori s-au anuntat intarzieri ale trenurilor din cauza viscolului… gara era arhiplina, deabia ne-am gasit un loc langa un zid, unde m-am ghemuit pe geanta de voiaj, pentru ca ma luasera durerile de burta, din cauza frigului… parintii mei, vazand ca nu ajunsesem, au sunat la socrii mei, sa vada daca am plecat sau nu, socrii mei au inceput sa sune prin gari ( socrii mei au lucrat la CFR)… am luat un tren care ne-a dus pana la Videle, de acolo nu se putea circula, asa ca am ramas in gara, la Videle, acolo unde socrii au dat de noi, prin intermediul unui coleg de-al socrului meu, care ne cunostea, am avut mare noroc, ca ne-au luat cu ei in locomotiva cu plug ( a trebuit sa bage plugul, sa curete calea ferata si sa transporte ugentele)… In plug erau “urgentele”: noi doi, cativa ceferesti care trebuia sa ajunga la munca, trei detinuti incatusati si patru politisti… detinutii erau foarte dubiosi, dar stiu ca am poftit la branza pe care o mancau ( mi-era foame dupa atatea ore de calatorit, sau, poate, din cauza sarcinii, pe care inca n-o stiam)… M-a apucat frica la un moment dat si credeam ca nu vom iesi teferi din calatoria asta, pentru ca zapada era cat un munte pe calea ferata, asa o viscolise, iar plugul a trebuit sa dea cateva sute de metri inapoi, apoi sa intre cu viteza in muntele de zapada ca sa-l sparga… am mers prin tunel de zapada, ne era frica sa nu deraieze plugul, ca asa ziceau ceferistii aia… am ajuns cu bine la Alexandria, am dormit o ora, am mai stat vreo doua ore de vorba cu ai mei, am mancat si am plecat la Giurgiu, pentru ca tebuia sa ne pregatim pentru a doua zi, ca era luni si trebuia sa luam drumul Bucurestiului, la facultate… Si uite asa, dintr-o prostie, am stat 48 ore pe drumuri…

… si mi-am, adus aminte de Octavian Paler  si  „Viata pe un peron”:

“asteptarea este o meseria pe care o inveti, asa cum pictorul invata sa-si amestece culorile”

Alte “duzine de cuvinte”: psi, redsky, griskatiberiu,valentinavirus scorpio rokssana, citamizzabiciclista

azi – teorie

Posted by on Tuesday, 15 November, 2011

Unii se intreaba ce fac toata ziua la scoala, iar altii se intreaba ce fac in orele in care, desi figurez in orarul salii de sport, nu sunt in sala si nici pe terenul de sport… ei bine, teorie… teorie fac si nu ca mi-ar placea, dar tebuie, pentru ca asa scrie la regulament… altii ( parintii) se intreaba la ce le foloseste teoria, cand este vorba de inot?… pai le foloseste, pentru ca asa isi insusesc mai bine miscarile…e mult mai bine s-o predau in linistea clasei, dictata sau scrisa pe tabla (depinde de anul de studiu), decat s-o “tzip” in timpul orelor practice si sa nu inteleaga niciunu nimic… recapitulam: pe langa orele practice, predau si teoria inotului ( adaptata varstei scolare mici)… ce anume? Pai luam fiecare procedeu in parte si il invatam pe bucatele, pentru ca daca stii cum se face teoric, il poti face si practic… si invers… daca stii, teoretic, pozitia corpului pe apa, miscarea picioarelor, a bratelor, coordonarea lor, vei stii ce ai de facut si in apa… fireste, cu demonstratiile de rigoare… in clasa I, teoria se preda doar verbal si sunt discutii usoare, despre: alimentatie, igiena… azi am discutat despre “cum ne ferim de raceala” , ca tot e perioada racelilor… la clasa a II a deja, copiii, incep sa scrie pe caiet, iar eu pe tabla… ma straduiesc sa scriu cat mai pe intelesul lor, iar toata ora este o vanzoleala, ca vin pe rand sa-mi arate cu degetul, la tabla, cate un cuvant pe care nu-l inteleg ( unele cuvinte trebuie sa le explic, pentru ca nu fac parte, inca, din vocabularul lor)… azi le-am predat procedeul spate, le-am dictat pentru ca nu aveam burete sa sterg tabla si nici creta ( le incuiase invatatoare in dulap)… si in sfarsit, am avut teorie si la clasa a III a, unde am predat “Startul”, o mica parte din start, doar “pozitia initiala si asezarea pe blocul de start”, mai am patru parti e predat, pana la vacanta… La clasa a III a deja dictez lectiile, pentru ca este mai mult de scris, iar elevii se joaca, daca stau cu fata la tabla sa scriu, si raman in urma, iar eu nu am cum sa sterg tabla… si imi amorteste mana tinand-o in sus… si sunt destul de mari si trebuie sa invete sa scrie dupa dictare… Trebuie sa recunosc ca si mie mi-a fost greu sa scriu dupa dictare, cand eram copil, dar si cand eram in facultate. Cand eram copil si ramaneam in urma ( de fiecare data ramaneam), invatatoarea nu mai repeta si pentru mine, mi-o baga pe-aia cu “popa nu toaca de doua ori pentru o baba surda”, iar eu imi pierdeam interesul pentru vreo materie, tocmai pentru faptul ca nu aveam lectia intreaga… si imi gaseam de lucru, desenand pe copertile caietelor sau facand mustati scriitorilor sau domnitorilor de prin carti :) … asa ca  m-am straduit sa dictez rar si sa repet de cate ori a fost nevoie, iar copiii de la ambele clase mi-au zis ca dictez mai bine decat doamnele invatatoare :) ( nu le-am spus ca le dictez asa cum imi doream si eu in copilarie sa mi se dicteze)… dupa ce le predau, facem si demonstratia a ceea ce am invatat, pe uscat ;)

P.S. Postarea aceasta este scrisa special pentru cei pe care ii macina grija de ce fac eu cand nu sunt in sala de sport… in niciun caz nu stau degeaba… uneori, cand am in plan, le verific viteza de reactie, cu rigla pe perete, e o proba care se poate face in sala de curs, ca si alte probe, ce nu necesita spatiu mare.

Regulamentul pentru clasele cu program sportiv, prevede si ore de teorie, la care trebuie sa pun doua note, in catalog, doar pentru teorie… Regulamentul nu este facut de mine, ci e dat de Minister.

duzina de cuvinte – cu capul in nori

Posted by on Saturday, 5 November, 2011

Azi am avut un accident casnic, ca tot nu mai avusesem de ceva vreme, de cand am ars 3 becuri, dupa ce am provocat un scurtcircuit, cand am aprins, nervoasa, lumina… Nu, nu mi-am taiat degetele, desi am spart doua pahare ( sunt experta in spart vesela, se stie asta si mi-e sa nu fi devenit un “obicei” malign), nu mi-a cazut vreun sertar pe picior sau in cap, nici n-am dat cu capul in vreun colt de usa de dulap sau in rama vreunui geam si nici nu mi-am agatat parul in vreun carlig, nici macar n-am intrat cu degetele de la picioare, in vreun picior de scaun sau canapea… azi am cazut, am cazut in casa, in hol… pai cum sa cad?… nici eu nu mi-am dat seama cum s-a intaplat de-am intrat in impact cu gresia din hol, pentru ca n-a fost o cazatura prin alunecare, ci una brusca, fortata… nu, nu m-a luat vreun vartej, cum s-a mai intaplat intr-o criza spasmofilie… sentinta a fost alta, vina a fost a mea, pentru ca vreau sa fac mai multe lucruri in acelasi timp… mi-am dezlegat siretul la adidasul stang, in timp ce-mi cautam, in debara, papucii de casa, ca nu mai merge sa stau in slapi, in acelasi timp mi-am adus aminte sa-i zic ceva fiului meu si am plecat spre dormitor sa-i zic, pana nu uit ( deh, batranetea, se scurteaza memoria)… i-am zis ce aveam de zis si am iesit din dormitor, tragand usa in urma mea… am facut un pas si am cazut, ceva m-a tras de piciorul stang si am intra in stalpul de sustinere de pe hol… am avut nesansa sa mi se prinda siretul de la adidas, sub usa de la dormitor, iar cand am facut pasul, siretu a opus rezistenta si am intrat, ca o avalansa, in zid, in stalpul ala colturos, lovindu-ma la sold, cotul drept si genunchiul drept, apoi am luat contact cu suprafata plana a gresiei… nu, nu am nicio leziune, doar o mare vanataie pe soldul drept…

Va dau un sfat: nu umblati cu sireturile dezlegate, pentru ca riscati sa va omorati singuri fara a va dori vreo sinucidere  =))

 

Si alti au cate o duzina: psiredskyanaidgrig,rokssanadictaturajustițieiincertitudiniabisuriscorpiolabulivartiberiusara, d’agatha,

verocarmen, valentinaalmanaheandyincaunipocrit