Posts Tagged copilul meu

prima intalnire

Posted by on Monday, 24 October, 2011

Fusese un weekend foarte agitat pentru mine. Nu stiu ce m-a apucat tocmai atunci, cand stiam ca sunt insarcinata si mai am, doar, vreo 12 zile pana sa nasc si nu aveam voie sa fac efort, de niciun fel… sambata seara mi-a venit pofta de dans si am dansat cu cumnata mea si o prietena de-a ei… Duminica am gatit ca nebuna, am stat toata ziua in picioare, in bucatarie, pe o caldura de-ti taia respiratia, sa gatesc: ciorba, friptura si prajitura “alba ca zapada”… am observat ceva in neregula cu mine (pierdeam lichid putin cate putin), copilul nu mai era foarte activ si deja i se vedeau formele pe burta mea, dar nu stiam daca e bine sau nu, atata timp cat eu ma simteam mai bine ca oricand… de-abia luni seara m-am hotarat sa merg la spital… si m-au si internat, pe la ora 23.00… N-am sa povestesc ce-a urmat in spital pana in momentul cand m-au anuntat ca intru in operatie si m-au si luat…si nici n-am sa povestesc ce s-a intamplat pana in momentul cand “mi s-a rupt filmul” brusc… Am auzit, nu dupa mult timp, ca e baiat, are 3,900 gr… deja constientizam ca sunt amotita si ma gandeam ca a nascut femeia din sala de nasteri, care se chinuia sa nasca natural… M-am prins ca este vorba de copilul meu, dupa ce m-am trezit in reanimare, asaltata de intrebari… si, la intrebarea mea daca este sanatos, mi-au raspuns de multe ori (de atatea ori cat puneam eu intrebarea): “e mare si frumos si sanatos”… a venit pe lume putin inaintea miezului noptii, la 23.45, iar eu puteam sa-l vad deabia a doua zi :(… Dimineata a ajuns si sotul meu cu socrul meu si mi-au zis ca seamana cu mine… mi-era ciuda ca il vazusera atatia, numai eu nu… Pe la ora 10.00 a venit un stagiar, m-a luat si m-a dus intr-o rezerva. In rezerva erau doi copilasi: unu negricios, cu parul mare si negru si multe ciupituri de tantari, care urla continuu, al doilea era alb, frumos si dormea linistit… Nici nu stiam daca sunt fetite sau baiati, ma gandeam ca sunt copilasi bolnavi pe care i-au bagat in acea rezerva, iar pe mine ma adusesera acolo pentru ca nu mai erau locuri la “cezariene”… din ce stiam eu copiii stau intr-un salon, iar mamele in alte saloane… Totusi, copilul alb si cuminte m-a atras langa patutul lui, asa ca am inceput sa-l studiez… semana cu mine la fata, urechi, maini… dar parea un copil de 2 luni, la cat era de marisor si prea frumos sa fie nou nascut ( nou nascutii arata, in general, ca niste brotacei)… deja ma atasasem de copilul alb, il priveam si-i urmaream toate grimasele fetei… nici nu stiam daca este baiat sau fata… Dupa vreo jumatate de ora, apare, in rezerva, o asistenta tinerica, cu un registru sub brat… nici n-o las sa zica ceva, o intreb direct al cui este copilul din patutul langa care stam eu… Asistenta se uita la manuta lui, la numarul legat de manuta, apoi in registru si imi raspunde: “ Numarul 3, nascut la 11.45, scor abgar 9, este Sima, e al dumneavoastra! Vreti sa-l tineti in brate?” Normal ca asta imi doream de aproape 9 luni, mi-l inchipuisem in fel si chip, il asteptam mai mult ca pe orice in viata asta, ma rugam in fiecare zi sa apuce sa se nasca si sa fie sanatos, pentru ca dadusem semnatura, pe propria raspundere, ca vreau sa tin sarcina, indiferent de consecinte ( am spina bifida si exista risc de paralizie si de pierdere a sarcinii)…

Asistenta mi-a pus copilul in brate, apoi l-am pus in pat, l-am desfasat sa vad daca e baiat, daca este intreg, daca are toate degetele, sa nu aibe malformatii, semne particulare… l-am infasat la loc si mi-am petrecut minute in sir privindu-l, mangaidu-l, jucandu-ma cu degetelele lui si pupandu-i fruntea si manutele, mirosindu-i pielea… copilul zambea in somn, iar cand si cand mijea cate un ochisor si ma privea :)… Ma gandeam, atunci, la vorba din batrani “orice mama isi cunoaste puiul, chiar daca nu l-a vazut niciodata”… acum sunt convinsa ca asa stau lucrurile. Desi nu-mi vazusem niciodata copilul, ceva m-a atras langa el si m-a facut sa-l indragesc, inainte ca cineva sa-mi spuna ca este al meu.

 

participanti la provocarea de luni: psimarinaabisuriletibiredskyverovirusache,rokssanacristiancitascorpioanaid

Doar zece

Posted by on Saturday, 12 February, 2011

Acum cateva zile, am fost nominalizata de AnderaY, in blogul ei, pentru o leapsa. Am gasit leapsa si la Mazgalica, care n-a mai indraznit sa ma nominalizeze, vazand ca n-am unorat-o pe ultima :) … Multumesc, Mazgalica, iti sunt recunoscatoare! :) Am mai spus ca nu ma dau in vant dupa lepse, mai am vreo doua- trei neonorate, desi sunt interesante, dar nu am timp sa scriu, de gandit nici atat… m-am cam aglomerat in ultima vreme si mi se pare ca si timpul trece foarte repede… dar sa revenim la leapsa, ca de la ea am plecat. Aceasta leapsa suna cam asa : trebuie sa enumar 10 lucruri care imi fac placere… eu as spune 10 lucruri care-mi fac viata mai frumoasa si fara de care n-as putea trai.

  1. Copilul meu este lucrul cel mai bun si cel mai frumos care mi s-a intamplat. El imi face viata frumoasa, creste iar eu ma maturizez odata cu el… si in acelasi timp, o iau de la capat cu alti si alti copii, care nu-mi dau voie sa ma indepartez de lumea fascinanta a copilariei.
  2. Rasaritul de soare. Sunt privilegiata, am rasarit de soare in fiecare dimineata… in fiecare dimineata altul… in fiecare dimineata un inceput.
  3. N-as putea trai fara apa. Marea, de care ma despart greu la fiecare sfarsit de vara… reusesc s-o vad de cateva ori pe an. Cand mi se “usuca” pielea, imi fac bagajul si dau o fuga la mare, s-o vad si s-o simt…
  4. Ploaia in zilele de vara, in zilele libere… imi da o stare de liniste si siguranta. Cand eram copil, imi placea sa alerg desculta prin santurile pline cu apa, dupa ploaie.
  5. Cartile. Cand sunt deprimata, imi gasesc echilibrul citind… Nu e zi in care sa nu fi rasfoit o carte intr-o librarie, acasa… cand merg in hipermarket, la cumparaturi, trec de fiecare data pe la raionul cu carti si rasfoiesc cateva carti, chiar  daca, in final, nu cumpar nici o carte, acolo pierd cel mai mult timp…
  6. Calatoriile… oriunde, oricand, cu orice mijloc de transport… fara un scop anume.
  7. Luna mai… mirosurile suave ale lunii mai… salcami, tei, castani, iasomie, iarba verde, trifoiul crud si pamantul ud de roua diminetii…
  8. Scrisul, ca si cititul, face parte din lucrurile care imi fac viata mai frumoasa. Scriu de cate ori imi vine… si imi vine aproape in fiecare zi sa scriu cate ceva, chiar daca nu postez  pe blog… si stiu ca ceea ce scriu eu le face si altora o bucurie ( am eu un “critic” al blogului meu, care si in seara asta m-a intrebat: “tot la mandolina ai ramas? N-ai mai scris nimic?”)
  9. Londra, locul unde ma simt acasa… locul unde uit de griji, unde simt liniste… cuvintele ar fi prea putine pentru a descrie starea ;)
  10. Sa ajut oamenii, neconditionat, pentru ca pot sa fac asta si ma simt bine daca cei pe care ii ajut, sunt fericiti.

… inghetata, dudele, prosoapele, desenele copiilor… si multe alte lucruri marunte care imi fac placere, ma bucura si imi coloreaza viata :)