Posts Tagged Copac

Copacul

Posted by on Sunday, 21 June, 2009

Mulţi m-au întrebat de ce am schimbat tema blogului şi de ce am pus-o pe aceasta cu copacul…
În primul rând, am schimbat tema, pentru că vroiam un player mai mare de la RadioLynx, iar pe vechea temă nu se putea pune, în al doilea rând vechea temă începuse să mă sufoce, era ca un spaţiu închis, iar eu sunt uşor claustrofobă… nu-mi plac spaţiile înguste şi închise, iar tema aceea era un “spaţiu strâmt şi închis , fără viaţă”.
Am căutat, mult, o temă care să mă reprezinte şi care să fie aerisită…să simt “adierea vântului”… După lungi căutări, zile de căutări, asta mi s-a părut cea mai potrivită.
Cei care mă cunosc şi mi-au vizitat blogul mi-au spus că le place mai mult tema asta. Cineva mă intreba, zilele trecute, ce semnifică copacul acela?… De atunci m-am tot gândit ce semnifică copacul în general… mi-am adus aminte că am învăţat  la psihologie de “testul arborelui”, care se aplică mai ales copiilor… Este un test care se face copiilor în clasa I, încă din prima zi de şcoală, când învăţătoarea îi pune pe copii să deseneze un pom, un om, o casă şi un soare, iar în funcţie de desen, învăţătoare le descoperă personalitatea, relaţia cu parinţii, temperamentul, imaginaţia… Prin cunoaşterea acestora învatatoarei îi este uşor să lucreze individualizat.
Fiecare obiect reprezintă ceva din personalitatea copilului, prin locurile unde sunt plasate şi mai ales felul în care sunt desenate, mărimea lor şi culorile.
Dar să ne întoarcem la temă.
Dacă ar fi fost să desenez această temă, aş fi desenat copacul exact aşa cum este, în acelaşi loc şi în acelaşi fel (mă refer la coroană, ramificaţii, rădăcini). Aşa că, avănd “testul arborelui” deja învăţat, am încercat să descifrez ce ascunde arborele din tema mea.
Arborele, din punct de vedere psihologic reprezintă peronalitatea celui care l-a desenat, deci încerc să aflu ce fel de persoană era cel/cea care l-a desenat.
Pentru că arborele este aşezat în partea dreaptă a paginii înseamnă că această persoană are proiecţii legate de viitor, activism, extroversie, relaţia cu autoritatea paternală (optimism);  fiind în partea de jos a paginii reprezintă inconştientul, relaţia cu originea, cu pământul (fiecare copac este înrădăcinat în pământ), deci acolo este zona pulsiunilor, zona nostalgiei pământului.
Mergând mai departe, în colţul din dreapta jos, este pământul, ceea ce înseamnă: reprezentări legate de materie, de cădere, de infern…Analizând mărimea, observăm că este un copac mare, ceea ce reprezintă un entuziasm compensatoriu (compensează un anumit deficit)… Este un copac simetric, nu perfect simetric, dar nici asimetric… iar asta înseamnă că la aceasta persoană predomină logicul, raţionalul, controlul.
Este un copac bine conturat, asta arată perspectiva, iar în jurul lui este iarbă, ceea ce înseamnă nevoie de suport, iar după calitatea liniilor, să zicem că sunt linii îngrijite, înseamnă că persoana are un autocontrol ridicat.
În concluzie, ca să nu mai lungesc vorba şi să devin plictisitoare (oricum am fost până acum), copacul din tema mea, analizat din punct de vedere al psihologului arată cam aşa: arbore mare, frunziş des, marginile frunzişului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri, iarbă în jurul copacului (nevoia de schimbare şi de contact)… toate acestea arată o persoană extravertită.

tutorial29
Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieţii. Conţine forţa vie, energia, deoarece leagă pământul de cer, stablieşte legătura dintre om şi Dumnezeu şi este venerat în toate culturile pentru această calitate.
Copacul stabileşte şi legătura dintre generaţii(arborele genealogic).

Aş vrea…

Posted by on Sunday, 12 April, 2009

Aş vrea să pot fi un copac în primăvară, troienit de flori albe şi roz; caldă şi pură lumină… un copac crescut şi înflorit la fereastra ta… să-ţi mângâi cu braţele de frunze şi flori fruntea, să-ţi sărut ochii… să-ţi înfloresc surâsul şi să-ţi umbresc amintirile; să-ţi dau umbră şi lumină, să-ţi amân gândurile grele în ramurile mele; să te pot privi şi să te pot veghea noapte şi zi… Un copac…sau mai bine, să fiu o mare la o margine de lume. O mare cu ape albastre… să tulbur şi să limpezesc gânduri şi inimi; să afund în apele mele tot ce e durere şi amărăciune şi gând de răzbunare şi părere de rău; să întrupez din spuma valurilor mele stoluri mari de păsări albe… păsări de iubire şi speranţă şi fericire; păsări ce trec adesea de infinit şi nu mor niciodată; păsări ce bat din aripile lor vrăjite, risipite în lume şi-n inimi şi-n priviri şi-n suflete… păsări mai calde decât soarele si mai senine decât seninul…Sau ar fi, poate, mai bine să fiu o floare?! Ce viaţă scurtă au florile, dar câtă fericire pot sădi în suflete… O floare ce tremură de speranţă şi iubire odată cu sufletul celui ce o dăruieşte; o floare ce se înfioară de plăcere, încredere, bucurie şi speranţă odată cu sufletul celei care o primeşte… o floare în mâna lui pentru ea… o floare într-o inimă pentru iubire!

…Un copac văzut ca un copac, o mare privită ca o mare, o pasăre văzută ca o pasăre; o floare privită ca o floare… şi nimeni să nu mă privească altfel… şi nimeni să nu întrebe de ce sunt aşa şi nu altfel sau cine sunt defapt; ce ascund şi ce spun; ce ştiu şi cât aş vrea să ştiu… şi nimeni să nu mă poată face să plâng şi să regret…

…Un copac, o floare, o mare, o aripa deschisă spre infinit, prilej de bucurie fără putinţă de întristare…Un om…EU!…

…şi obsesia de azi :)