Posts Tagged Cine

cine sunt eu?

Posted by on Monday, 8 August, 2011

Cine sunt eu?
Sunt ca toti ceilalti pierduti in multime… Cineva care a pierdut increderea in dragostea asa cum era ea descrisa in romantismul tarziu, cineva care se intreaba ce e de fapt prietenia, cineva care pune sub semnul intrebarii lumea, care se uita in jur si nu ii place ce vede, cineva care nu mai vrea nimic pentru ca nu mai stie ce poate vrea, ce poate astepta. Sunt si eu un “Cineva” care se bucura de toate nimicurile care o fac sa se simta bine si care isi permite sa critice tot, inclusiv propria-i persona… Cred in binele suprem, in alb si negru, in ceea ce vad si, mai ales, in ceea ce simt. In concuzie? Asa cum am mai spus, sunt ca toti ceilalti… o poveste plictisitoare din multime.

Au mai scris despre ei : Tiberiu, virusache, redsky, scorpio, psipsina, cita, pisicaru, alberto, vero, sara

De vorbă despre “Albă ca zăpada”

Posted by on Friday, 24 April, 2009

Cine nu-şi aminteşte de povestea cu “Albă ca zăpada” scrisă de Fraţii Grimm? Fireşte că nu ne mai gândim la ea de când am terminat cu copilăria, dar îmi face plăcere să văd ecranizarea acestei poveşti…şi nu oricare ci primul film de animaţie de lung metraj realizat de Disney: “Albă ca Zăpada“. Acel film, realizat în 1937, este şi primul film de animaţie full color şi primul film cu sunet optic din istoria cinematografiei… Dar să trecem peste detaliile tehnice, poate nu ne-au interesat niciodată…
Ei bine, toţi am iubit-o pe Albă ca zăpada şi pe prinţ (nu-mi aduc aminte dacă avea un nume), unii au iubit piticii…toţi am urât regina ce-a mândră şi trufaşă (nici asta nu avea un nume), l-am apreciat pe vânator… iar eu am rămas cu convingera că sărutul te trezeşte la viaţă, face bine mai ales dacă te sărută un prinţ :)
De ce mi-am adus aminte de “Albă ca zăpada”? Ei bine, aseară, venind de la Bucureşti, m-am oprit în parc să mai schimb o vorbă două cu mamicile de prin parc, să văd cât le-au mai crescut copiii de astă vară până acum… şi m-am mirat că, unii din ei, deja sunt la şcoală în clasa I. Din vorbă în vorbă mi-am adus aminte cum, acum 5 ani, am mers cu elevii din clasa I la cinematograf , la filmul “Alba ca zapada”(copiii nu ştiau ce-i ăla cinematograf aşa că le-am arătat eu, dacă parinţii lor nu au timp).
Ascultând discuţia, Mihăiţă, un baieţel pe care eu l-am avut elev la înot de când avea 4 ani, acum fiind clasa I, un baieţel frumuşel şi cu un vocabular bogat (atât cu bune cât şi cu rele), pentru vârsta lui, mi-a spus că a fost şi el la teatru, cu actori şi a văzut  “Albă ca zăpada”. Curioasă cum sunt am început să-l întreb despre acea piesă de teatru…  Am primit nişte răspunsuri foarte interesante, la care nu m-aş fi gândit niciodată, iar asta m-a făcut să văd această poveste şi din alt unghi… dar mai bine să relatez dialogul cu Mihăiţă şi să vedeţi şi voi care este viziunea copiilor din ziua de azi despre frumoasa poveste “Albă ca zăpada”.
- Şi cum a fost piesa de teatrul, ţi-a plăcut?
- A fost frumos mi-a plăcut!
- Ce personaj ţi-a plăcut cel mai mult?
- Mi-a plăcut regina…
- De ce ţi-a plăcut regina? Ştii că este personajul negativ al poveştii…
- Mi-a plăcut pentru că era frumoasă şi deşteaptă şi prepara substanţe toxice.
- De ce nu ţi-a plăcut Albă ca zăpada? Toţi o iubesc pe Albă ca zăpada, e mai frumoasă ca regina…
- Albă ca zăpada e, întradevar, frumoasă dar e proastă…foarte proastă!
- Cum aşa? De ce e proastă?
- Păi, câd piticii i-au zis să nu deschidă uşa la nimeni, ea n-a ascultat şi a deschis uşa vrajitoarei… şi n-a greşit o singură dată, a facut de 3 ori aceeaşi greşală… degeaba e frumoasă, dacă e atât de proastă şi nu ţine minte… Eu dacă greşesc o dată, a doua oară bag la cap şi nu mai fac aceeaşi greşală.
…Şi am rămas fără replica în faţa puştiului de 7 ani, gândindu-mă că, pe undeva, are mare dreptate.


Aş vrea…

Posted by on Sunday, 12 April, 2009

Aş vrea să pot fi un copac în primăvară, troienit de flori albe şi roz; caldă şi pură lumină… un copac crescut şi înflorit la fereastra ta… să-ţi mângâi cu braţele de frunze şi flori fruntea, să-ţi sărut ochii… să-ţi înfloresc surâsul şi să-ţi umbresc amintirile; să-ţi dau umbră şi lumină, să-ţi amân gândurile grele în ramurile mele; să te pot privi şi să te pot veghea noapte şi zi… Un copac…sau mai bine, să fiu o mare la o margine de lume. O mare cu ape albastre… să tulbur şi să limpezesc gânduri şi inimi; să afund în apele mele tot ce e durere şi amărăciune şi gând de răzbunare şi părere de rău; să întrupez din spuma valurilor mele stoluri mari de păsări albe… păsări de iubire şi speranţă şi fericire; păsări ce trec adesea de infinit şi nu mor niciodată; păsări ce bat din aripile lor vrăjite, risipite în lume şi-n inimi şi-n priviri şi-n suflete… păsări mai calde decât soarele si mai senine decât seninul…Sau ar fi, poate, mai bine să fiu o floare?! Ce viaţă scurtă au florile, dar câtă fericire pot sădi în suflete… O floare ce tremură de speranţă şi iubire odată cu sufletul celui ce o dăruieşte; o floare ce se înfioară de plăcere, încredere, bucurie şi speranţă odată cu sufletul celei care o primeşte… o floare în mâna lui pentru ea… o floare într-o inimă pentru iubire!

…Un copac văzut ca un copac, o mare privită ca o mare, o pasăre văzută ca o pasăre; o floare privită ca o floare… şi nimeni să nu mă privească altfel… şi nimeni să nu întrebe de ce sunt aşa şi nu altfel sau cine sunt defapt; ce ascund şi ce spun; ce ştiu şi cât aş vrea să ştiu… şi nimeni să nu mă poată face să plâng şi să regret…

…Un copac, o floare, o mare, o aripa deschisă spre infinit, prilej de bucurie fără putinţă de întristare…Un om…EU!…

…şi obsesia de azi :)

În gând

Posted by on Thursday, 29 January, 2009

Mi-e gândul la tine,

Când frumos îmi vorbeşti…

Să te pot strânge-n braţe

Când departe îmi eşti.

Să mă mângâi îţi place…

Să te mângâi aş vrea.

Aş veni lângă tine,

Tu în schimb ai pleca…

Şi rămân iar cu gândul

Departe în zori…

Poate mâine e soare?

Astăzi sunt nori…

PS. Pentru cine nu ştie, din când în când mă chinuie talentul:D