Posts Tagged Ceva

duzina de cuvinte – somnul

Posted by on Saturday, 6 August, 2011

Azi trebuia sa merg la Bucuresti, la ziua unei fetite, asa ca m-am trezit de dimineata, m-am spalat, m-am aranjat, m-am “impopotzonat” si am plecat in cautarea unui cadou potrivit varstei ei, de fetita care implineste 7 ani. Am colindat ceva dupa cadou, pentru ca, in orasul asta, nu prea ai multe variante. Am gasit, in cele din urma, ceva care sa ma multumeasca, cat de cat, pe mine… Apoi (pentru ca plecarea la Bucuresti s-a amanat) am facut piata, ca era necesar… Dupa ce mi-am umplut o sacosa cu carnuri de pui (piept de pui, carne tocata din piept de pui si ficatei, ca nu stiam ce vreau sa gatesc, asa ca am luat mai multe), mi-am adus aminte ca as manca peste, de ceva vreme… dar nu orice fel de peste, as manca peste proaspat( viu daca se poate), dar nu caras, crap sau fitofag, ce gasesc mai mereu in piata, ci ceva fara solzi: salau, somn, somon (asta e foarte scump si rar, pe la noi)… am  trecut prin hala, sa ma uit de peste. Am gasit somn, asa ca m-am decis sa cumpar unu (20 lei/kg)… am inceput sa ma uit foarte atent la pestii din galantar, sa vad care mai are suflu, deoarece ma feresc sa iau peste care nu mai misca, de teama sa nu fie vechi si sa aiba vreo bacterie… In cele din urma, l-am vazut pe unu dintre ei, cum da din gura “elefantin”, rugandu-ma, parca, sa-l iau acasa. Cu glas pios si zambet abia schitat in coltul gurii, am rugat-o pe vanzatoare sa-mi de-a pestele care da din gura, punand accent pe “da din gura”, ca sa inteleaga ca e singurul peste foarte proaspat (ceilalti aveau deja ochii tulburi). Vanzatoarea mi-a tras o privire taioasa, de un caprui mat si fruntea incretita de nervi, mi-a aruncat pestele intr-o punga ( care s-a rupt si a trebuit sa mai puna alta) si apoi mi-a zis cu un glas taios: “ 42 lei, adica 420 lei vechi… aveti?”… Zambetul mi-a impietrit in coltul gurii… il luam, oricum il cumpram, nu aveam incotro, la o asa privire si la un asa ton…

Acasa, dupa ce m-am “despopotzonat”, m-am spalat si am intrat in hainele de bucatareala, m-am apucat sa studiez pestele… desi intrase in colaps, era inca viu… ce puteam sa fac? Trebuia, totusi, sa-l ucid, altfel mai aveam de asteptat pana moare singur. Am pus mana pe un cutit si am inceput sa-l alerg prin chiuveta, ca era foarte alunecos si nu se lasa neam tinut cu mana, incercand sa faca dresaj cu mine… dar nu i-a mers, ca mi-a venit ideea sa folosesc prosoape de hartie, pentru al tintui locului pe tocator… Apoi, dupa ce l-am potolit, l-am bucatit pe tocator, l-am pudrat cu sare si l-am bagat in frigider. Pana diseara incerc sa inventez un preparat din somn si dau comanda si de-o canistra de vin alb :)

Desi eram hotarata sa nu mai particip la “Duzina de cuvinte”, in semn de protest ca psipsina si papagigli s-au solidarizat si nu mai participa, desi ei sunt initiatorii acestui joc, azi mi s-au potrivit cuvintele si nu m-am putut abtine :)… si, plus de-asta, am scris in semn de respect pentru cei care au continuat duzina: vero, virusache, valentina, redsky, sara

parfum

Posted by on Tuesday, 2 August, 2011

Am zis candva, psipsinei, ca voi scrie despre parfumuri… Sunt pasionata de parfumuri, doar ca nu am timp si nici cuvinte prea multe sa le descriu. Cu sufletul la gura am citit si cartea Parfumul- Patrick Suskind, regretand ca n-am vazut si filmul, dar avand in nari, pe tot parcursul lecturii, mirosurile pe care le prepara Jean-Baptiste Grenouille… ei bine, nu despre acesata carte vroiam sa scriu, ci despre un parfum. Azi am primit un parfum, si cum nu pot rezista tentatiei, mai ales cand vine vorba de parfumuri (sunt si pretentioasa, nu la firma parfumului, ci la miros), l-am si desfacut sa-l probez, fara a citi cum se numeste sau cine l-a creat… in prima faza, dupa ce am pulverizat putin la incheietura mainii, am zis ca nu-i stilul meu… Mi-am continuat ziua de munca, iar la sfarsitul ei, cand m-am dus sa ma imbrac, mi-am mai mirosit inca o data incheietura, sa vad daca a persistat la transpiratie, umezeala multa, de la bazin… mirosea foarte bine, un parfum misterios, lemnos- floral, seducator… un parfum care exprima dorinta, neliniste si dragoste de-o potriva… parfum dual, ca un joc intre un barbat si o femeie, nuante de lumina si senzualitate,viu si vibrant… pasiune, seductie, forta, lux, eleganta… o nota calda si voluptoasa de ylang ylang, combinata cu o nota nobila de magnolie, incalzita cu o nota catifelata de iris… un parfum pentru femeia moderna… si atunci m-am uitat carui creator apartine parfumul… ei bine este  Helena Rubinstein –  „Wanted”.

Trebuie sa spun ca am fost cumva mandra ca am primit acest parfum, deoarece stiam ca, cosmeticele si parfumurile semnate Helena Rubinstein, sunt foarte scumpe… Am „sapat” pe net, sa citesc cate ceva despre acest parfum – ca este un parfum nou – si am aflat ca Demi Moore este imaginea Helena Rubinstein… o alegere cat se poate de potrivita, o actrita pe care eu o admir, o actrita pe care am indragit-o din filmele: „Ghost”, „ Propunere Indecenta”, „Streaptese”… si multe altele. :)… Un parfum care atrage priviri si seduce :)

… si va mai spun ca am inceput s-o indragesc pe Helena Rubistein (Chaja Rubinstein), pentru ca era capricoarna ca si mine si s-a nascut tot in ’70 (1870)


celei care stie

Posted by on Monday, 1 August, 2011
Ea stie ca sufletul are nevoie de ceva
pe care sa se sprijine
de aceea-si aseaza trupul drept temelie,
stie ca ea este mai mult decat insasi puterea
ce-o are
durerea i-e sora
impreuna merg spre mantuire
ii duce pe umeri miracolul in tacere
si cu rabdare
ca pe-o victorie personala
cuvantul sau de putere este punte
deasupra zilei de ieri, zilei de maine
tine-n pastrare momentele
adaugandu-le la efigia timpului
stie ca prin augusta-i prezenta
ea este cauza insasi a clipei
cand o parasesc puterile
se-aseaza pe incet la pamant
isi cuprinde genunchii cu bratele
lasandu-si capul in leaganul astfel creat
si plange ca un albatros
ce nu mai poate sa zboare
dar cand ultima nota vibreaza in aer
inchizandu-si in cerc de lumina
frumusetea-i oculta
intoarce spatele lumii
luand cu ea toata stiinta despre tainele
vietii
barbatii stiu insa ca toate acestea
nu reprezinta calitatea ei
cea mai mare.

(Kanta Rohini – Ea stie)
sursa foto

au mai scris pe aceeasi tema: papagigli, psipsina, redsky, scorpio, virusache, vera, griska, sara, pisicaru

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”

Singurătate…cred

Posted by on Sunday, 24 May, 2009

Weekend-ul trecut, vorbeam cu un bun prieten, despre tristeţe şi singurătate. Eu tot povesteam de zor, despre necazurile pe care le-am avut în ultima vreme şi greutăţile cu care m-am confruntat, despre momentele de singurătate prin care trec… El mă asculta calm şi, la un moment dat, mi-a zis “aşa sunteţi făcute voi femeile, aveţi darul ăsta de a vorbi, de a vă descărca şi asta vă face bine… eu nu pot să fac lucrul ăsta… de aceea femeile sunt bune naratoare”… sau cam aşa ceva spunea.
Bărbaţii suferă mult mai mult de singurăte şi sunt mult mai trişti decât femeile… şi mult mai interiorizaţi.
E adevărat că femeile trec mai uşor peste greutăţi, tristeţi, necazuri… poate tocmai datorită faptului că spun ce au pe suflet.
…Şi nu ştiu de ce, azi mi-a venit în minte melodia asta… oarecum exprimă tristeţea şi singurătatea bărbatului.

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
Thunderstorm at night and fog in the morning…
The sun has turned completely cold
Old pains are following one another
Let them all get together!

My house has been built but I am alone here
The door banged behind my back
An autumn wind is knocking on the window
Crying over me all over again…
This is Fate and I can’t
Ask anything of Fate!
I just know how the winds
Will be wailing after I’m gone

Reblog this post [with Zemanta]