Posts Tagged cenusa

duzina de cuvinte – vis

Posted by on Saturday, 22 October, 2011

Imi arzi inca in memorie ca o flacara nestinsa si dimineata prinde contur… raze insangerate brazdeaza cerul si lucruri marunte ies la iveala… ma simt straina in lumea ta cu arcade usor sculptate, carora faurari priceputi le-au dat forma… gandurile mele, stranse manunchi de neliniste, ma apasa… iar in urma las doar cenusa noptii ce-a trecut.

 

 

 

duzina de cuvinte – tristete

Posted by on Sunday, 31 July, 2011

Ma-nchid din nou in lumea mea… intr-o capcana a singuratatii… m-am oprit din mers, fara sa-mi doresc asta,  iar zambetul mi s-a uscat pe buze… privirea-mi de albastru turcoaz, s-a stins, imprastiind  lacrimi de cenusa… sufletul meu a devenit o delta bizara, formata din zeci si zeci de brate prin care se scurge monoton intreaga tristete a lumii. Timpul n-a fost de partea mea… la ceas de dor te-ai pitit ca un asasin in tufis, ucigand cele mai sacre sentimente… mi-ai aprins dorul, care-mi mistuie sufletul, lasand in urma o roaba de amintiri, o apa maloasa de sentimente si senzatii, galbuie ca fata unui mort… o apa maloasa pe care sufletul meu o filtreaza zi si noapte, revarsand in celulele mele clipe lungi… interminabile picaturi de timp bolnav, bizar si ireversibil… ideile mele devin de un maro murdar, aripile imi sunt taiate si zborul devine o utopie…

Detinatori de “duzina” mai sunt si : psipsina, papagigli, virusache, scorpio, vero, dagatha, sara, redsky, valentina, pisicaru

duzina de cuvinte – noapte la malul marii

Posted by on Saturday, 2 July, 2011

Era prima vacanta de vara din studentie… fara restante si cu bursa, plus o tabara gratuita la Costinesti. Eram singura absolventa de anul I, care primise o tabara gratuita la Costinesti, restul erau din ani mai mari. Ii cunosteam din facultate, nu avusesem tangente cu ei, asa ca, dupa-amiezele,  ma invarteam mai mult pe la terenurile de tenis si la spectacole, unde intram gratis, avand ceva “pile” la casa de bilete si inchiriat articole sportive, adica un coleg din anul IV, care ma rugase s-o primesc si pe verisoara lui, in pat cu mine, sa nu mai plateasca o camera.

A fost o tabara frumoasa… plaja, inot in mare, discoteca Ring, tenis,  auditii muzicale la biblioteca, spectacole in fiecare seara… Imi aduc aminte, cu mare drag, de o noapte pe malul marii si de un tanar student :)

Ziua fusese caniculara, ca mai toate zilele de iulie, ca doar de-aia i se zice luna lui cuptor… Nu mai aveam chef de plaja, asa ca m-am hotarat sa lenevesc pe o banca, la umbra copacilor… Putin mai tarziu, zaresc un tanar, dragut, indreptandu-se, zambind, spre mine… Il cunosteam din vedere, era prieten cu “pila” mea… M-a salutat si fara sa ceara voie s-a asezat langa mine, pe banca. Mi-a intins mana si s-a prezentat… il chema George. Am tacut amandoi privind cateva vrabiute cum ciuguleau un miez de paine. Din cand in cand faceam cate un schimb de priviri, apoi intorceam capul in directia in care privea celalalt… intr-un pom, un cuib de pasari, atarna ca o lustra, leganandu-se in adierea brizei. Usor, usor, am inceput o conversatie… am aflat ca era student la stomatologie si locuia si studia in Timisoara. Parea un baiat linistit si cu bun simt. Am stat pe banca ore in sir, povestind nimicuri… Spre amurg, am plecat la o plimbare pe malul marii. Incepuse sa se lase intunericul. Ne-am asezat pe plaja, undeva departe, intr-o zona neamenajata. Luna se ridica din mare, mare si stralucitoare ca un cristal, frumos slefuit… Stam pe plaja lipiti unul de celalalt, sa ne incalzim. Se facuse frig, dar nu ne induram sa plecam de pe plaja. Am adunat cateva crengi uscate, aduse de valuri, cine stie de prin ce padure, adunate de Dunarea si abandonate in mare. Am facut un foc micut, cat sa ne incalzim picioarele desculte… M-a luat in brate si a inceput sa-mi vorbeasca despre o carte, pe care o citise in copilarie… o poveste cu un unicorn ce se-ntrupa din spuma valurilor marii(nu mai stiu exact cum era povestea)… priveam limbile de foc care se inaltau spre cerul instelat pana si-au dat suflarea si au ramas doar taciuni rosiatici care ardeau mocnit… pana ce s-au transformat in cenusa… am mai auzit, o vreme, marea ca o soapta si… am adormit. Ne-am trezit la rasaritul soarelui, ne-am privit in ochi si ne-am zambit… ne-am intors in tabara, tinandu-ne de mana… George pleca, chiar in acea dimineata, la Timisoara… n-am apucat sa facem schimb de numere de telefon, nici sa ne luam ramas bun… nici macar nu stiu care ii era numele de famile, dar mi-a oferit ce-a mai frumoasa noapte la malul marii… nisip, valuri, luna plina oglindita in mare, focul,  o imbratisare si  poveste lui :)

Au mai scris “duzina de cuvinte”: psipsina, scorpio, papagigli, vero