Posts Tagged Cativa

duzina de cuvinte – ganduri in noapte

Posted by on Saturday, 14 January, 2012

 

Sursa foto

Am incercat sa adorm, dar o mie de ganduri si-au gasit loc in mintea mea si cauta galceava, care sa prinda grai mai intai… le-am luat la rand, asa cum imi veneau in minte, iar unu mi-a atras atentia…

 Te vad si acum, ca si cum ar fi fost ieri, desi au trecut 19-20 ani… atletic, blond, ochi albastri si un aer germanic, asa cum mi te descrisese Diti… ai venit dupa mine pe terenul de tenis, sa-ti dau o cheie si cu un gest hotarat ai intins mana si te-ai prezentat, privindu-ma in ochi si zambindu-mi cu gingasie… de-atunci ai inceput sa vii din ce in ce mai des la mine, in camin… imi placea sa stam de vorba ore in sir… intr-o zi, cand am avut o intindere la glezna si n-am putut merge la cursuri, ai venit sa ma vezi si mi-ai adus o garoafa rosie, scuzandu-te ca nu m-ai intrebat ce flori imi plac… ti-am zis ca-mi plac trandafirii galbeni… stiu ca ai tinut foarte mult la mine ( poate m-ai si iubit) si ti-ai fi dorit sa fim mai mult decat prieteni, dar ti-am spus, intr-o zi, ca jumatate din mine te vrea, pentru blandetea si calmul tau, cealalta jumatate isi doreste alt gen de barbat… probabil de vina este ascendentul meu in gemeni, care trage in doua parti… nu stiu ce-a fost in sufletul tau atunci, dar n-ai fost suparat pe mine, iar tot ce ai acum, familia ta frumoasa, se datoreaza refuzului meu de atunci… stiam ca altcineva iti va fi jumatate, cu altcineva te potrivesti si ti-am dat in schimb ce aveam mai drag la vremea aceea, ti-am dat adresa prietenei mele din copilarie, care ti-a devenit sotie si ti-a daruit cel mai frumos copil… n-am mai vorbit cu tine de cativa ani, dar am tinut legutara cu Ani, prietena mea si sotia ta… m-a sunat si anul acesta de ziua mea, asa cum face in fiecare an. :)

Au mai scris duzine: psi, sara, redsky, tibi, virusache, scorpio, cita, vero, mitza, rokssana, almanahe, dictatura

duzina de cuvinte – practica de vaslit

Posted by on Saturday, 9 July, 2011

Nu mai trecusem de multi ani prin zona Lacul Tei. Mi-a placut mult zona aia in studentie. Daca tot am avut ceva treaba prin zona Doamna Ghica, m-am gandit sa trag o tura si pe la lac, sa vad ce mai este. Multe s-au schimbat in 18 ani… in drumul pana la lac, n-am mai gasit nicio cosmelie cu tufe de liliac, inalte cat gardul… s-au demolat, iar in locul lor s-au ridicat cladiri inalte… sau am gresit eu drumul? … In urma cu 18 ani era penurie, in toata zona, pana la lac… Acum drumul era curatat, asfaltat. In apropierea lacului s-a construit un manej, unde am vazut cativa cai frumosi. Toata zona s-a modernizat, de cand n-am mai fost eu acolo. Am ajuns pe marginea lacului si m-am asezat pe banca. Priveam lacul si mi-am adus aminte de primele ore de la “practica de vaslit”, pe care le-am luat pe lacul Tei, prin anul II de facultate. Prima data cand m-am urcat intr-un caiac, in barcuta aia stramta (noroc ca eram foarte slaba), in care trebuia sa sa te fixezi si sa-ti menti echilibrul, cu vaslele alea, prea mari pentru statura mea… imi placea pe lac… imi placea sa privesc in urma barcii. In siaj, frunzele se rostogoleau prin apa si urmau caiacul, vrand parca sa ma prinda din urma. Cu fiecare miscare a corpului, simteam cum barca se rastoarna, daca nu-mi voi mentine echilibrul. Nu mi-era frica, stiam sa inot si nu aveam nevoie de colac sau vesta de salvare.

Practica de vaslit a durat doua saptamani, suficient cat sa ne plictisim, deoarece zilele pareau trase la imprimanta… faceam aceleasi lucruri in fiecare zi:  acelasi traseu, aceiasi colegi, aceleasi lucruri… intr-o zi, hop, ii sclipeste mintea profului si ne lasa sa facem ce vrem in ziua aceea, pentru ca se apropia furtuna si ii era teama sa ne lase pe lac. Ne-am bucurat sa avem o zi fara bataturi in palme, de la vasle, asa ca ne-am oprit la o terasa, sa bem ceva. Baietii ne-au facut cinste cu cola, pentru ca ii ajutasem la teorie. N-a durat mult distractia noastra, ca din senin s-a ivit furtuna, formand vartej de frunze si tot ce intalnea in cale, inclusiv paharele noastre care, in picaj, au umplut masa de licoare maronie si lipicioasa… am asteptat sa se opreasca furtuna, ingramaditi sub o umbrela mare de la terasa, apoi am plecat spre autobuzul 282, pe-o ploaie maruntica.

Unele amintiri ma fac sa zambesc, altele imi storc ceva lacrimi… M-am ridicat de pe banca si, ca si atunci, am plecat catre autobuzul 282, lovind cu piciorul o castana care se rostogolea zgomotos, pe asfaltul fierbinte.

sursa foto

Au si ei cate o duzina: psipsina, papagigli, vero, griska, virusverbalis, scorpio.