Posts Tagged Cartea

duzina de cuvinte – arc peste timp

Posted by on Saturday, 25 February, 2012

 Sursa foto

Ca un arc peste timp, imi staruie in minte amintiri si inca mai simt gustul dulce-amar de ierburi, pe buze… parfumul tau plin de mistermatematic imi fac socoteala in gand… au trecut 20 de ani… incerc o convertire a timpului trecut, in prezent… vad balta ca un petic de cer, sclipind sub razele soarelui si bicicleta verde rezemata de trunchiul salciei, iar tu, ca un bun manuitor al unditei, stai concentrat cu ochii atintiti in luciul apei… stau langa tine, tacuta, ca o asistenta stagiara care vrea sa invete cat mai multe… din cand in cand iti intorci fata spre mine si ma privesti cu bunatate… au trecut 20 ani si nu stiu de ce am ramas atat de ancorata in trecut… mi-ai spus atunci o poveste despre un refugiat chirurg german si o pacienta sinucigasa, intre care se infiripa o legatura puternica… trebuie sa caut cartea in biblioteca, mi-ai daruit-o la despartirea noastra… era cartea ta de suflet, iar eu inca o mai pastrez…  e vorba de “Arcul de triumf” – Erich Maria Remarque.

 

Au scris duzine si: psi, anacondele, tibi, almanahe, scorpio, griska, redsky, cita, virusache, verovers, vero

un cântec

Posted by on Monday, 16 January, 2012

“Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.”

“Viaţa pe un peron”- Octavian Paler… cartea pe care am citit-o într-o singură zi şi pe care v-o recomand :)

Iar ăsta  este un cântec care mă obsedează de ceva vreme.

Aici aveti si alte cantece: psi, redsky, almanaheverovirusachecitascorpio

 

parfum

Posted by on Tuesday, 2 August, 2011

Am zis candva, psipsinei, ca voi scrie despre parfumuri… Sunt pasionata de parfumuri, doar ca nu am timp si nici cuvinte prea multe sa le descriu. Cu sufletul la gura am citit si cartea Parfumul- Patrick Suskind, regretand ca n-am vazut si filmul, dar avand in nari, pe tot parcursul lecturii, mirosurile pe care le prepara Jean-Baptiste Grenouille… ei bine, nu despre acesata carte vroiam sa scriu, ci despre un parfum. Azi am primit un parfum, si cum nu pot rezista tentatiei, mai ales cand vine vorba de parfumuri (sunt si pretentioasa, nu la firma parfumului, ci la miros), l-am si desfacut sa-l probez, fara a citi cum se numeste sau cine l-a creat… in prima faza, dupa ce am pulverizat putin la incheietura mainii, am zis ca nu-i stilul meu… Mi-am continuat ziua de munca, iar la sfarsitul ei, cand m-am dus sa ma imbrac, mi-am mai mirosit inca o data incheietura, sa vad daca a persistat la transpiratie, umezeala multa, de la bazin… mirosea foarte bine, un parfum misterios, lemnos- floral, seducator… un parfum care exprima dorinta, neliniste si dragoste de-o potriva… parfum dual, ca un joc intre un barbat si o femeie, nuante de lumina si senzualitate,viu si vibrant… pasiune, seductie, forta, lux, eleganta… o nota calda si voluptoasa de ylang ylang, combinata cu o nota nobila de magnolie, incalzita cu o nota catifelata de iris… un parfum pentru femeia moderna… si atunci m-am uitat carui creator apartine parfumul… ei bine este  Helena Rubinstein –  „Wanted”.

Trebuie sa spun ca am fost cumva mandra ca am primit acest parfum, deoarece stiam ca, cosmeticele si parfumurile semnate Helena Rubinstein, sunt foarte scumpe… Am „sapat” pe net, sa citesc cate ceva despre acest parfum – ca este un parfum nou – si am aflat ca Demi Moore este imaginea Helena Rubinstein… o alegere cat se poate de potrivita, o actrita pe care eu o admir, o actrita pe care am indragit-o din filmele: „Ghost”, „ Propunere Indecenta”, „Streaptese”… si multe altele. :)… Un parfum care atrage priviri si seduce :)

… si va mai spun ca am inceput s-o indragesc pe Helena Rubistein (Chaja Rubinstein), pentru ca era capricoarna ca si mine si s-a nascut tot in ’70 (1870)


O carte pe luna- “Omul care râde”

Posted by on Tuesday, 3 March, 2009

Cu trei săptămâni în urmă, căutând ceva de citit, am dat peste cartea “Omul care râde” de Victor Hugo. Uitasem de existenţa ei… uitasem că am cărţi cumpărate şi necitite… şi pentru că am deprins un obicei (din familie) de a-mi nota la începutul cărţii, data când am achiziţionat-o, am constat că era de aproape 2 ani în bibliotecă (28.05.2007), iar eu am continuat să cumpăr alte cărţi… aşa că, în urmă cu trei săptămâni, m-am apucat s-o citesc… Am purtat-o după mine, citind doar în orele libere  de la şcoală şi, uneori, seara înainte de culcare… Ar trebui să-mi fac mai mult timp pentru citit.
d9e4b54f36916f83b356fe6e5d54d5a7
,,Omul care rade”
E povestea unui copil al cărui chip a fost mutilat pentru a nu mai putea fi recunoscut. Această practică era întâlnită în istoria vechilor monarhii şi folosită de regi prin intermediul unor executanţi obscuri, bandele de ,,comprachos” în scopul îndepărtării unor rivali incomozi. În acele vremuri, Lordul Clancharlie moare în exil, după ce refuzase să renunţe la convingerile sale republicane. Fiul şi moştenitorul acestui om considerat rebel de către regii restauraţiei trebuia şi el să dispară din orizontul politicii engleze.”Şi metoda cea mai a fost aceea a vânzării lui unei bande de comprachos care i-au pus pe faţă, din primii ani ai vietii, pecetea grotească, monstruoasă a râsului perpetuu.” Părăsit, în goana lor de această bandă, copilul va găsi în braţele unei femei moarte o fetiţă… Ocrotind-o de iarna năprasnică în propriile haine, băiatul va ajunge la cabana ,, filosofului vagabond Ursus” . ,,Aici, Gwynplaine şi Dea, fetiţa oarbă vor gasi adăpostul pe care o lume întregă li l-a refuzat” . Cei doi se vor îndrăgosti. Traiul linistit le este însă întrerupt de un fapt neaşteptat. Gwynplaine este recunoscut ca fiind Lordul Fermain Clancharlie şi aruncat în mijlocul societăţii înalte engleze, fascinantă dar viciată în interior. Regina e cea care se foloseşte de Gwynplaine pentru a se răzbuna pe frumoasa Josiane, sora sa nelegitimă, unindu-i pe cei doi, frumoasa şi mutilatul prin căsătorie.O poveste plină de intrigă dar mai ales sensibilitate, un subiect care te ,,prinde” şi istoria acestui “decăzut” fac din “Omul care râde” o carte ce merită citită.