Posts Tagged Cand

duzina de cuvinte – arc peste timp

Posted by on Saturday, 25 February, 2012

 Sursa foto

Ca un arc peste timp, imi staruie in minte amintiri si inca mai simt gustul dulce-amar de ierburi, pe buze… parfumul tau plin de mistermatematic imi fac socoteala in gand… au trecut 20 de ani… incerc o convertire a timpului trecut, in prezent… vad balta ca un petic de cer, sclipind sub razele soarelui si bicicleta verde rezemata de trunchiul salciei, iar tu, ca un bun manuitor al unditei, stai concentrat cu ochii atintiti in luciul apei… stau langa tine, tacuta, ca o asistenta stagiara care vrea sa invete cat mai multe… din cand in cand iti intorci fata spre mine si ma privesti cu bunatate… au trecut 20 ani si nu stiu de ce am ramas atat de ancorata in trecut… mi-ai spus atunci o poveste despre un refugiat chirurg german si o pacienta sinucigasa, intre care se infiripa o legatura puternica… trebuie sa caut cartea in biblioteca, mi-ai daruit-o la despartirea noastra… era cartea ta de suflet, iar eu inca o mai pastrez…  e vorba de “Arcul de triumf” – Erich Maria Remarque.

 

Au scris duzine si: psi, anacondele, tibi, almanahe, scorpio, griska, redsky, cita, virusache, verovers, vero

inceput de an

Posted by on Monday, 2 January, 2012

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti :)

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!

Craciun fericit!

Posted by on Friday, 23 December, 2011


Se-apropie Craciunul si, nu stiu de ce, nu-l astept… nu-l simt, pe el Spiritul Craciunului…in difuzoarele magazinelor rasuna colinde, inca din noiembrie… magazinele au tot felul de oferte si reduceri… peste tot este aglomeratie, agitatie, in magazine, pe strada… sentimentele pline de sensibilitate ar trebuie sa-si faca loc in sufletele noastre, dar nu-i asa, nu mai e loc de bunatate, noi ne uram, ne-mbulzim, ne-mbrancim, ne certam la cozi interminabile si printre rafturile magazinelor sau in trafic… ieri mi-am facut timp sa ma tund ( aglomeratie si acolo, doar ca eu am avut prioritate, aveam programare), apoi am mers in kaufland sa iau cate ceva pentru colindatorii din seara aceasta… nu stiu de ce era nebunia aia in kaufland, nu stiu de ce rascoleau mandarinele si portocalele, gramada unii peste altii… toate fructele erau la fel, doar oamenii isterizati, se uitau unii la altii, li se parea ca ceilalti au pus mana pe fructele cele mai frumoase si mai gustoase… E greu sa patrunzi in lumea fanteziei, a Spiritului Craciunului si sa uiti toata agitatia asta, pentru ca esti tintuit in realitate datorita agitatiei oamenilor, in perioada asta… problemele noastre legate de sarbatoarea Craciunului si lipsurile, ne framanta… Craciunul, din pacate, s-a redus doar la agitatie, afaceri, petreceri cu multa mancare si bautura… intalnirea cu familia este doar din obligatie si, in cel mai bun caz, la cateva sentimente… unii se amarasc iar altii se adancesc in deznadejde sau nepasare, lipsa banilor facand din aceasta sarbatoare un chin, nu o bucurie… Craciunul nu mai este ce a fost candva… mi-e dor de Craciunul din copilarie!

 

Anul acesta n-am cumparat brad… primul an cand n-am cumparat brad, primul an in care grijile si problemele m-au coplesit… este anul in care am obosit… in schimb este primul an in care cred, mai mult ca oricand, ca lucrurile vor merge mai bine, odata cu noul an… tot ce s-a intamplat in anul asta ce tocmai “isi da duhul”, m-a intarit si m-a maturizat ( cred ca era si timpul)… m-a facut sa ma uit mai mult spre mine si sa ma ocup ceva mai mult de mine.

 

… N-am cumparat brad, dar am primit unu… unu mic, din hartie, facut de un copil… un bradut care mi-este foarte drag, pentru ca are mult suflet pus in el… Casian mi-a facut bradutul si mi l-a daruit… eu l-am impodobit, aseara, pentru ca trebuia sa impodobesc un brad… e chiar cel din poza, alaturi de Mos Craciunul primit in dar ( ramasesem datoare, la psi, cu poza cu Mos Craciun)… Incerc sa ma integrez in sarbatoarea Craciunului… tocmai am trecut cateva cete de colindatori ( mult mai putini fata de alti ani)… Maine ma apuc de gatit mancaruri traditionale de Craciun ( sarmale, ciorba, carnati…), poate patrunde si in mine “spiritul” sarbatorii :)

 

Sa aveti Craciun bogat si fericit si sanatate maxima sa va puteti bucura de el!

daruri pentru maine

Posted by on Monday, 19 December, 2011

Sunt o moneda de schimb… sunt spaga pe care o dai fanteziei, îngerul cu aripi negre sunt… destramarea ta și gândul tău subversiv, obsesia de fiecare dimineață, când îmi cobor decolteul pe podeaua vieții privind îngândurată spre o pată gri pe care destinul și numai el ar putea să o determine să-mi tai, o dată măcar, calea… să-mi fi dar pentru mâine… pentru o zi… pentru cândva… rămâi dorința mea secretă și lumina de la capătul tunelului, când calc desculță peste spinii ce i-am pierdut în urmă… am să mă opresc în fiecare zi, în fiecare moment, în fiecare clipă, pe buzele tale, ca un surâs, ca o șoaptă, ca un dar… și-am să mă preling pe buzele tale… până mă vei înghiți…

 

cuvinte din trecut – prima intalnire cu mosu’

Posted by on Sunday, 18 December, 2011

mos-craciun1

Suntem pe ultima suta de metri pana la Craciun, perioada cea mai aglomerata si cea mai obositoare a anului, cel putin asa mi se pare mie, dar si cea mai luminata, cea mai “gatita”, mai plina de nostalgie… Cui nu i s-a intamplat sa se simta copil in aceasta perioada a anului? Eu una ma simt ,in fiecare an… Mi se intampla in ultima vreme ,venind de la munca , pe la ora 21.30, sa ma opresc in fata vitrinelor si sa-mi lipesc nasul de geamuri punand mana streasina la frunte pentru a putea vedea mai bine ce-i inauntru… Imi place sa ma uit la jucarii, la hainute pentru copii, la parfumuri… Am mers incet spre casa privind luminitele de la instalatiile agatate pe stalpi, in pomi si la magazine… am incercat sa-mi creez povesti asa cum faceam cand eram copil. In fiecare seara am intarziat pe o banca in parc… Vreau sa fiu copil si sa-l astept pe Mos Craciun cu emotie in suflet!

Ieri mi-am adus aminte de prima intalnire cu Mosul… Aveam doar 4 ani si eram la bunici. Auzisem de Mos Craciun, la gradinita, il vazusem in carticele, il colorasem chiar, dar nu-l vazusem niciodata in realitate… Stiam ca aduce daruri copiilor cuminti, care stiu o poezie, asa ca ma pregatisem deja, pe langa poeziile de la gradinita mai invatasem una de la mamaia… Imi spusese tataie, ca pe seara ar ajunge Mosul si la casa noastra. Mamaia se trezise de dimineata si framanta la cozonaci… mirosea a lemne arse in plita, pe foc clocotea ciorba, iar in cuptor, din ala taranesc cu vatra (pe unde credeam eu ca intra Mosul), sfaraiau sarmalele. Afara era zapada aproape cat mine de mare… Mamaia m-a imbracat bine si m-a trimis la joaca. Zapada moale scartaia sub talpi… Imi placea sa mananc zapada si turturi de la stresinile joase… M-am jucat cu copiii pana nu mi-am mai simtit mainile si picioarele de ger si umezeala, iar nasul era rosu ca un gogosar… cu greu m-au bagat in casa si m-au dezbracat… In casa era cald, soba incinsa… mirosea a brad si-a cozonac, a ciorba si sarmale… nu-mi doream sa mananc decat cozonac cald cu nuci, rahat si cacao… M-am asezat langa soba si simteam ca-mi ia foc fata, degetele mi se dezmorteau si ma intepau ca niste ace… Mamaia mi-a adus cozonac si o cana cu lapte… La un moment dat s-au auzit batai in geam, iar pe usa a intrat tataie cu… era chiar el, chiar Mos Craciun din cartile mele de colorat… era chiar asa cum mi-l inchipuiam, cu barba alba si mantie rosie cu gluga… si avea un sac de canepa… un sac cu grau, cu faina, cu vinete???… ma intrebam pentru ca eu stiam ca in saci ca acela, tataie punea grau cand se ducea la moara si aducea faina cand venea acasa… sau punea vinete cand se ducea la piata… M-au cuprins emotiile, aproape ca uitasem poezia… Mosul avea o privire blanda, iar barba era alba, adevarata ca si parul… m-a luat pe genunchi si m-a intrebat daca am fost cuminte, daca mananc si daca stiu o poezie… i-am spus poezia cu glas tremurat de emotii… Mosul a bagat mana in sac, iar eu ma asteptam sa-mi dea o vanata sau o mana de grau (era prima data cand venea Mosu’ la mine, nu aveam de unde sa stiu ce are in acel sac)… dar a scos o punga cu dulciuri, o ciocolata cu un ambalaj rosu si cu boabe de cafea (mai tarziu am citit ca se numea Mocca), un iepuras de plastic transparent plin cu bomboane ca niste bilute colorate si o mingiuta albastra, din plastic plina cu acelasi tip de bomboane ca in iepuras. Am ramas cu gura larg cascata… nu mai vazusem asa cadou si eram fericita si multumita pentru ca asta imi dorisem… asta imi aduceau parinti cand veneau de la Brasov.

Acela a fost Mos Craciun, pentru ca eu nici in ziua de azi nu stiu cine a fost… si adevarul este ca urmatorii Mosi n-au mai fost asa frumosi,nu aveam barba adevarata si nu veneau niciodata cand trebuia, veneau mult mai tarziu sau mult prea devreme.

 

Joaca de-a “cuvinte din trecut” a inceput la tibi si a fost preluata si de:   psiverotibicitaaltcersenin