Posts Tagged Azi

duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio

sfarsit

Posted by on Saturday, 20 August, 2011

Macar de-ai fi incercat sa ma-ntelegi…de-ai fi facut un minim efort si m-ai fi ascultat… macar de-ai fi avut rabdare… azi totu-i pierdut, chiar daca nu-i uitat, dar e pierdut… stii cum e? ca atunci cand te trezezesti dintr-un vis frumos, intr-un desert pustiu sau in ceata, si nu stii incotro s-o iei si te sufoci… dar orice inceput are si sfarsit… nu ma cauta, nu ma vei gasi… azi s-a sfarsit!

duzina de cuvinte – la mare

Posted by on Saturday, 13 August, 2011

Azi mi s-a facut dor de mare, asa ca ne-am hotarat, in scurt, sa dam iar fuga la mare, ca tot a intrat salariul si e liber si luni ;)… da mai bine sa povestesc ce-am facut in urma cu trei saptamani, cand am fost la mare.

Am plecat, o tura, la mare, pe 22 iulie… intr-o vineri. Drumul a fost plictisitor si a trebuit sa ascult aceeasi poveste, spusa cu lux de amanunte, de vreo 10 ori, de tipa de langa mine, diverselor persoane care/pe care le suna ( daca tineti neaparat v-o povestesc si voua, ca deja o stiu cu tot luxul de amanunte)… Am ajuns, pe inserat, la Constanta… cred ca era ora 21:00, nu mai stiu exact. Am petrecut o noapte frumoasa si calda, la malul marii… intuneric, luna, mare, valuri… Camping Holiday (GPM) unde trag de vreo 10 ani, ofera atat o atmosfera alpina, fiind situat intr-o padurice de salcie mirositoare (rachitica, maslin salbatic), fiind dotat cu casute din lemn, cu prispa (unele si cu mansarda), corturi, umbra… cat si o atmosfera marina: plaja, mare, nisip, scoici… Sambata, m-am trezit pe la ora 9:00… era foarte cald afara. Am mai lenevit un pic, ca tot n-aveam nicio treaba, apoi am plecat sa-mi mai cumpar ceva de mancare, ca aruncasem tot ce mai aveam perisabil prin bagaj. Mi-am luat o cafea, apa, o friptura de piept de pui dezosat si cartofi prajiti si m-am instalat pe terasa din mansarda, pentru a dejuna, privind marea de la inaltimea casutei ;)… Pe la ora 12:00, m-am hotarat sa merg la plaja. Am cautat un loc marginas, sa nu ma deranjeze nimeni si sa nu aud tipete de copii in preajma ( tipete de copii aud si la munca din belsug). Deabia asteptam sa ma intind la soare, direct pe nisip ( nu sunt adepta sezlongurilor) si sa simt cum ma mangaie soarele, pe tot corpul, in bataia brizei… dar mai intai am intrat in apa. Apa era placuta, nici rece, dar nici foarte calda, la vreo 25-26 grade, tocmai buna pentru inot. Am inotat in adanc si m-am balacit pana am obosit, am iesit din apa si m-am intins pe prosop, cu fata in sus, jucandu-ma cu razele soarelui sub pleoape, vreo juma de ora, apoi am intrat iar in apa, la o tura de inot… Plaja incepuse sa se goleasca. Lumea pleca la masa sau la odihna prin casute, corturi… Am iesit din apa si m-am intins pe prosop, pe burta… mi-am studiat telefoanele, sa vad daca m-a sunat careva, mi-am aprins o tigara si am savurat-o cu zambetul pe buze… eram in sfarsit la mare, pe plaja :)… Am pus capul jos si am inchis ochii… auzeam doar cantecul valurilor care biciuia malul, cativa pescarusi… si am adormit… si am dormit… m-a trezit o fatuca care mi-a intins un pliant cu reclama la nu stiu ce marca de nu stiu ce produs. M-am uitat la ceas. Era ora 16:15… m-am uitat la mine… eram rosie- vinetie, pe maini aveam scoici lipite, iar spatele si picioarele ma usturau… parca eram scoasa dintr-un calandru… Mi-am strans prosopul, m-am imbracat si am plecat spre casuta. Nu ma simteam bine, usturimea se intindea pe tot corpul, mai ales pe la incheieturile picioarelor, asa ca mi-a fost foarte greu sa urc si sa cobor scarile de lemn ale casutei, pana la mansarda unde eram cazata. Dupa ce m-am dusat si uleiat, am inceput sa ma analizez: eram rosie ca racul, iar pe mana stanga aveam pete albe ( le mai am si acum) unde fusesera lipite scoicile… un fel de “tatuaj eco”, bronzata cu model :)… Ce sa va spun c-a urmat? In primul rand mi-am anulat sederea pentru urmatoarea zi, l-am sunat pe fiul meu sa-i mai dau niste bani, ca tot plecam acasa ( fiul meu era in Mamaia, la vreo doi kilometrii distanta de mine). Apoi a urmat o noapte chinuitoare, nu suportam nimic pe mine, iar aerul conditionat era pornit si oprit din 30 in 30 minute, dupa cum ma luau frisoanele… mi-era frica sa ma mai dau jos din pat, pentru ca simteam ca-mi explodeaza picioarele, ca se rupe pielea pe mine… iar daca tot n-am dormit, spre dimineata, am plecat pe plaja, macar sa vad rasaritul de soare. Era racoare, chiar frig mi s-a parut, si se adunau nori de ploaie. M-am asezat pe nisip si m-am ghemuit ca un pauper, asteptand soarele sa ma incalzeasca. Cerul a inceput sa se coloreze in nuante de roz… Norii ieseau, parca din pamant in fuioare roz, ca vata de zahar… M-am ridicat si am inceput sa fac poze. A inceput ploaia, maruntel, abia simtita. In departare se auzeau tunete si fulgerele luminau norii… Atunci am avut parte de ceva spectaculos: la rasarit se vedea soarele, ridicandu-se timid din mare, ridicand perdeaua de nori, iar la apus, a aparut curcubeul. A fost o onoare, pentru mine, sa vad, pentru prima data, curcubeul dimineata… Dupa ce am salutat soarele si curcubeul, am mers la receptie sa-mi anunt plecarea, dar as mai fi ramas cateva ore sa mi se mai calmeze arsurile… puteam sta pana la ce ora doream, ca doar, camera, fusese rezervata pentru mine si oricum eram clienta veche si fidela a cestui camping… Doamna asistenta mi-a dat un spray pentru arsuri. Ajunsa in camera mi-am dat cu spray… cu tot spray-ul si m-am intins in pat. Am dormit pana la pranz. Mi-am facut bagajul si am plecat catre casa, gandindu-ma cu groaza, cat am de suferit stand vreo 5-6 ore, numai pe scaun, in autocare… noroc ca, din intamplare, mi-am pus si o fusta la mine, ca altfel nu stiu ce ma faceam daca aveam pantaloni.

… A urmat perioada de “naparlire”… inca mai am piele de jupuit, dar bronzul a ramas la locul lui :)

Dar pozele mi-au reusit cat de cat :)

Peste cateva ore plec iar la mare. De data asta n-o sa mai adorm pe plaja, sper :)

Au si ei o duzina: redsky, tiberiu, virusache, scorpio, sara, vero, valentina, dictaturajustitiei

duzina de cuvinte – somnul

Posted by on Saturday, 6 August, 2011

Azi trebuia sa merg la Bucuresti, la ziua unei fetite, asa ca m-am trezit de dimineata, m-am spalat, m-am aranjat, m-am “impopotzonat” si am plecat in cautarea unui cadou potrivit varstei ei, de fetita care implineste 7 ani. Am colindat ceva dupa cadou, pentru ca, in orasul asta, nu prea ai multe variante. Am gasit, in cele din urma, ceva care sa ma multumeasca, cat de cat, pe mine… Apoi (pentru ca plecarea la Bucuresti s-a amanat) am facut piata, ca era necesar… Dupa ce mi-am umplut o sacosa cu carnuri de pui (piept de pui, carne tocata din piept de pui si ficatei, ca nu stiam ce vreau sa gatesc, asa ca am luat mai multe), mi-am adus aminte ca as manca peste, de ceva vreme… dar nu orice fel de peste, as manca peste proaspat( viu daca se poate), dar nu caras, crap sau fitofag, ce gasesc mai mereu in piata, ci ceva fara solzi: salau, somn, somon (asta e foarte scump si rar, pe la noi)… am  trecut prin hala, sa ma uit de peste. Am gasit somn, asa ca m-am decis sa cumpar unu (20 lei/kg)… am inceput sa ma uit foarte atent la pestii din galantar, sa vad care mai are suflu, deoarece ma feresc sa iau peste care nu mai misca, de teama sa nu fie vechi si sa aiba vreo bacterie… In cele din urma, l-am vazut pe unu dintre ei, cum da din gura “elefantin”, rugandu-ma, parca, sa-l iau acasa. Cu glas pios si zambet abia schitat in coltul gurii, am rugat-o pe vanzatoare sa-mi de-a pestele care da din gura, punand accent pe “da din gura”, ca sa inteleaga ca e singurul peste foarte proaspat (ceilalti aveau deja ochii tulburi). Vanzatoarea mi-a tras o privire taioasa, de un caprui mat si fruntea incretita de nervi, mi-a aruncat pestele intr-o punga ( care s-a rupt si a trebuit sa mai puna alta) si apoi mi-a zis cu un glas taios: “ 42 lei, adica 420 lei vechi… aveti?”… Zambetul mi-a impietrit in coltul gurii… il luam, oricum il cumpram, nu aveam incotro, la o asa privire si la un asa ton…

Acasa, dupa ce m-am “despopotzonat”, m-am spalat si am intrat in hainele de bucatareala, m-am apucat sa studiez pestele… desi intrase in colaps, era inca viu… ce puteam sa fac? Trebuia, totusi, sa-l ucid, altfel mai aveam de asteptat pana moare singur. Am pus mana pe un cutit si am inceput sa-l alerg prin chiuveta, ca era foarte alunecos si nu se lasa neam tinut cu mana, incercand sa faca dresaj cu mine… dar nu i-a mers, ca mi-a venit ideea sa folosesc prosoape de hartie, pentru al tintui locului pe tocator… Apoi, dupa ce l-am potolit, l-am bucatit pe tocator, l-am pudrat cu sare si l-am bagat in frigider. Pana diseara incerc sa inventez un preparat din somn si dau comanda si de-o canistra de vin alb :)

Desi eram hotarata sa nu mai particip la “Duzina de cuvinte”, in semn de protest ca psipsina si papagigli s-au solidarizat si nu mai participa, desi ei sunt initiatorii acestui joc, azi mi s-au potrivit cuvintele si nu m-am putut abtine :)… si, plus de-asta, am scris in semn de respect pentru cei care au continuat duzina: vero, virusache, valentina, redsky, sara

parfum

Posted by on Tuesday, 2 August, 2011

Am zis candva, psipsinei, ca voi scrie despre parfumuri… Sunt pasionata de parfumuri, doar ca nu am timp si nici cuvinte prea multe sa le descriu. Cu sufletul la gura am citit si cartea Parfumul- Patrick Suskind, regretand ca n-am vazut si filmul, dar avand in nari, pe tot parcursul lecturii, mirosurile pe care le prepara Jean-Baptiste Grenouille… ei bine, nu despre acesata carte vroiam sa scriu, ci despre un parfum. Azi am primit un parfum, si cum nu pot rezista tentatiei, mai ales cand vine vorba de parfumuri (sunt si pretentioasa, nu la firma parfumului, ci la miros), l-am si desfacut sa-l probez, fara a citi cum se numeste sau cine l-a creat… in prima faza, dupa ce am pulverizat putin la incheietura mainii, am zis ca nu-i stilul meu… Mi-am continuat ziua de munca, iar la sfarsitul ei, cand m-am dus sa ma imbrac, mi-am mai mirosit inca o data incheietura, sa vad daca a persistat la transpiratie, umezeala multa, de la bazin… mirosea foarte bine, un parfum misterios, lemnos- floral, seducator… un parfum care exprima dorinta, neliniste si dragoste de-o potriva… parfum dual, ca un joc intre un barbat si o femeie, nuante de lumina si senzualitate,viu si vibrant… pasiune, seductie, forta, lux, eleganta… o nota calda si voluptoasa de ylang ylang, combinata cu o nota nobila de magnolie, incalzita cu o nota catifelata de iris… un parfum pentru femeia moderna… si atunci m-am uitat carui creator apartine parfumul… ei bine este  Helena Rubinstein –  „Wanted”.

Trebuie sa spun ca am fost cumva mandra ca am primit acest parfum, deoarece stiam ca, cosmeticele si parfumurile semnate Helena Rubinstein, sunt foarte scumpe… Am „sapat” pe net, sa citesc cate ceva despre acest parfum – ca este un parfum nou – si am aflat ca Demi Moore este imaginea Helena Rubinstein… o alegere cat se poate de potrivita, o actrita pe care eu o admir, o actrita pe care am indragit-o din filmele: „Ghost”, „ Propunere Indecenta”, „Streaptese”… si multe altele. :)… Un parfum care atrage priviri si seduce :)

… si va mai spun ca am inceput s-o indragesc pe Helena Rubistein (Chaja Rubinstein), pentru ca era capricoarna ca si mine si s-a nascut tot in ’70 (1870)