Posts Tagged Avem

mi s-a micsorat fluturasul

Posted by on Monday, 7 November, 2011

Azi am primit fluturasul de salariu. Nu stiu sa citesc un fluturas de salariu, in general citesc doar suma finala, pentru a evita sa ma enervez, pentru ca niste bani mi se iau si de la salariul pe care il stii initial, pana la ce ajunge sa iei in mana, sunt o gramada de chestii care ti se opresc… defapt unele chestii se dau, altele se iau… fireste ca se ia mai mult decat se da, de exemplu: se porneste de la salariu de baza= 1079 lei, apoi apare PCD 24.00= 327 lei ( nu stiu ce inseamna asta), dar cred ca mi se dau banii astia, pentru ca  total 1= 1406 lei, deci salariul brut= 1406 lei… apoi incepe scaderea, cam asa: 0,50%=7 lei, 10,50%= 148 lei, 5,50% Cass= 77 lei si mai ramane suma de 1174 lei= net (nu stiu ce inseamna procentele alea)… dar scaderea nu se opreste aici, ci continua cu: D.rec. 0,40%= 280 lei(iar nu stiu ce inseamna), sindicat= 14 lei, Brut impozit= 880 lei ( aici nu stiu ce se face, pentru ca pe astia nu-i ia)… apoi urmeaza Impozit= 141 lei, iar la final avem: Lichidare card= 1019 lei… asta era pana in luna iunie 2011, ca acum salariul este altul, dar si fluturasul pe masura… e atat de mic… salariul de incadrare este… este… stati sa-mi pun ochelarii ( amadoua perechile de ochelari)… este 981 lei, adica nu, asta cica nu e “salariu de baza”, este salariul realizat (21 zile), ca salariul de baza e la fel ca in aprilie, adica 1079 lei ( ma chinui sa descifrez ce scrie in fluturas, pentru ca e scris foarte mic) nu stiu ce e cu sporul de vechime (10 ani), adica 98 lei, dar nu-i gasesc ca fiind adaugati pe undeva… mai iau si o diferenta de 41 lei ( 5 ore de suplinire limba romana), deci venitul brut este 1120 lei… iar acum incepem scaderile: somaj= 6 lei, sanatate= 62 lei, pensie= 118 lei, deducere personala( nu stiu ce mi-au dedus pe-aici)= 330 lei, impozit= 97 lei, salariul net si rest de plata = 837 lei… si aici se opreste, asta este salariul pe care il iau, adica aproximativ= 200 euro… Bine, in mare stiam cat de mic e salariul meu, dar nu-mi inchipuiam ca s-a micsorat atat de mult si fluturasul de salariu, iar scrisul este atat de miiic… parca e facut special sa te enerveze sau ( ma gandeam eu azi, cu voce tare, prin cancelarie) am ajuns la o concluzie ca Ministerul este mana-n mana cu cabinetele de oftalmologie si magazinele de optica medicala… in curand o sa orbim privind la fluturasul de salariu…

p.s. fluturasul e atat de mic, ca trebuie sa ma chinui sa-l scanez si sa-l fac vizibil… revin cu poza cand rezolv problema :)

duzina de cuvinte – practica de vaslit

Posted by on Saturday, 9 July, 2011

Nu mai trecusem de multi ani prin zona Lacul Tei. Mi-a placut mult zona aia in studentie. Daca tot am avut ceva treaba prin zona Doamna Ghica, m-am gandit sa trag o tura si pe la lac, sa vad ce mai este. Multe s-au schimbat in 18 ani… in drumul pana la lac, n-am mai gasit nicio cosmelie cu tufe de liliac, inalte cat gardul… s-au demolat, iar in locul lor s-au ridicat cladiri inalte… sau am gresit eu drumul? … In urma cu 18 ani era penurie, in toata zona, pana la lac… Acum drumul era curatat, asfaltat. In apropierea lacului s-a construit un manej, unde am vazut cativa cai frumosi. Toata zona s-a modernizat, de cand n-am mai fost eu acolo. Am ajuns pe marginea lacului si m-am asezat pe banca. Priveam lacul si mi-am adus aminte de primele ore de la “practica de vaslit”, pe care le-am luat pe lacul Tei, prin anul II de facultate. Prima data cand m-am urcat intr-un caiac, in barcuta aia stramta (noroc ca eram foarte slaba), in care trebuia sa sa te fixezi si sa-ti menti echilibrul, cu vaslele alea, prea mari pentru statura mea… imi placea pe lac… imi placea sa privesc in urma barcii. In siaj, frunzele se rostogoleau prin apa si urmau caiacul, vrand parca sa ma prinda din urma. Cu fiecare miscare a corpului, simteam cum barca se rastoarna, daca nu-mi voi mentine echilibrul. Nu mi-era frica, stiam sa inot si nu aveam nevoie de colac sau vesta de salvare.

Practica de vaslit a durat doua saptamani, suficient cat sa ne plictisim, deoarece zilele pareau trase la imprimanta… faceam aceleasi lucruri in fiecare zi:  acelasi traseu, aceiasi colegi, aceleasi lucruri… intr-o zi, hop, ii sclipeste mintea profului si ne lasa sa facem ce vrem in ziua aceea, pentru ca se apropia furtuna si ii era teama sa ne lase pe lac. Ne-am bucurat sa avem o zi fara bataturi in palme, de la vasle, asa ca ne-am oprit la o terasa, sa bem ceva. Baietii ne-au facut cinste cu cola, pentru ca ii ajutasem la teorie. N-a durat mult distractia noastra, ca din senin s-a ivit furtuna, formand vartej de frunze si tot ce intalnea in cale, inclusiv paharele noastre care, in picaj, au umplut masa de licoare maronie si lipicioasa… am asteptat sa se opreasca furtuna, ingramaditi sub o umbrela mare de la terasa, apoi am plecat spre autobuzul 282, pe-o ploaie maruntica.

Unele amintiri ma fac sa zambesc, altele imi storc ceva lacrimi… M-am ridicat de pe banca si, ca si atunci, am plecat catre autobuzul 282, lovind cu piciorul o castana care se rostogolea zgomotos, pe asfaltul fierbinte.

sursa foto

Au si ei cate o duzina: psipsina, papagigli, vero, griska, virusverbalis, scorpio.

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”

mandolina

Posted by on Monday, 7 February, 2011

Aseara am iesit si eu din casa, am fost intr-o scurta vizita. Nimic iesit din comun, multa lume merge in vizite in weekend. Am ascultat muzica, “ne-am dat” pe facebook, am mai citit de aici din blog una alta… atmosfera placuta, asa de casa. La un moment dat, gazda a ales o melodie care ii placea, pentru ca este cantata la mandolina si ii place cum suna mandolina, atunci am spus ca am facut si eu 4 ani de mandolina si… surpriza! A scos o mandolina din dulap si mi-a dat sa cant… Dezamagire, nu mai stiu sa cant, nu mai stiu notele si nu aveam nici pana, macar bagam un “tremolo”, dar m-am bucurat ca pot tine iar in maini o mandolina :)

scan10055

Da, am facut 4 ani de mandolina, din clasa a IV a pana intr-a VIII a, faceam parte din formatia de mandoline a scolii… Mi-aduc aminte cat trebuia sa repet si acasa, dar si la repetitiile de la scoala… primele lectii, cand invatam sa simt corzile si sa invat exact unde trebuie sa apas ca nota sa iasa corect… cate lovituri cu clarineta si linia aia triunghilara de lemn, mi-am luat peste degete, cum ne verifica profesorul degetele, sa avem unghiile taiate din carne si bataturile din buricele degetelor, sa vada daca am lucrat acasa… aveam buricele degetelor numai rani, care uneori sangerau si usturau… iar incheietura mainii drepte, n-o mai simteam uneori, dupa ce treceam de durere, de la atata tremolo… parca il si aud pe tovarasul Calmus : “ mai din poignet( incheietura mainii, partea aia cu alea 8 oase carpiene), sa-ti iasa tremolo ala bine… mai din poignet fetito!”… caiete de muzica, cheia sol, notele desenate ca niste guguloaie cu codita… griful mandolinei desenat, cu corzi si notele asezate pe unde trebuia sa pun eu varfurile degetelor, sa-mi iasa melodiile(trebuia sa-mi desenez ca sa priecep)… e ciudat sa lucrezi cu amandoua mainile, in acelasi timp, lucruri diferite.

Mi-e dor sa cant la mandolina, e asa… simti asa… na ca nu stiu sa explic in cuvinte :( … e ca atunci cand esti indragostit si totul ti se localizeaza intr-un singur punct, undeva in piept, acolo unde zicem noi ca e sufletul… si simti vibratia aia, care iti place dar te si doare in acelasi timp… nu stiu daca intelege cineva, mai bine ascultati cum suna mandolina ;) … iar eu, cred ca ma apuc sa studiez mandolina ;)