Posts Tagged Avea

Scrisoare catre Veronica

Posted by on Sunday, 15 January, 2012

Nu cred ca am scris vreodata despre Eminescu… stiu doar ca mi s-a cerut sa recit o poezie la examenul de filozofie, cand eram prin facultate. Stiam cateva poezii ale marelui poet, prozator si jurnalist… se studia din scoala generala, invatasem “Luceafarul” pe dinafara… ba inca de la gradinita invatam poezioare de Mihai Eminescu… Azi il sarbatorim, ca in fiecare an, si am tinut foarte mult sa postez o scrisoare a marelui poet, catre iubita sa Veronica Micle… o scrisoare de dragoste, pe care am gasit-o tiparita pe un ambalaj de ciorapi dres, anul trecut, prin martie… mi-am cumparat acel dres, doar ca avea cea scrisoare tiparita :)… nu mai gasesc ambalajul, desi stiu ca l-am pastrat, dar am cautat scrisoarea aceea.

“Îngerul meu blond,

Te-aș acoperi toată cu sărutări, cum argintarii îmbracă cu pietre scumpe icoana Maicii Domnului, dacă ai fi de față; aș face-o în gând, dacă n-aș fi atât de gelos precum sunt. Tu îmi faci imputarea că nu-ți vorbesc de loc de amor – dar tu nu știi că amorul meu e un păhar în adevăr dulce, dar în fundul lui e plin de amărăciune. Și acea amărăciune, care-mi turbură pururea amintirea ta, e acea gelozie nebună, care mă face distras, care mă amărăște și când ești de față, și când nu ești. Veronicuța mea, dacă acest sentiment care tâmpește mintea și stinge-n om orice curaj de viață, n-ar învenina pururea zilele și nopțile mele, dacă n-ar fi ingrediența fatală a oricărei gândiri la tine, aș fi poate în scrisorile mele mai expresiv și mai vorbăreț. Tu trebuie să știi, Veronică, că pe cât te iubesc, tot așa – uneori – te urăsc; te urăsc fără cauză, fără cuvânt, numai pentru că-mi închipuiesc că râzi cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, când trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpână pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu aș fi cu tine, decât departe de lume, unde să n-am nici a te arăta nimănui și liniștit nu aș fi decât închizându-te într-o colivie, unde numai eu să am intrarea. Și această amărăciune e uneori atât de mare, încât pare c-aș fi vrut să nu te fi văzut niciodată. E drept că viața mea ar fi fost săracă, ar fi fost lipsită de tot ce-i dă cuprins și înțeles, e drept că nu te-aș fi strâns în brațe, dulce și albă amică, dar nici n-aș fi suferit atât, nici n-aș fi trăit pururea ca un om care duce un tezaur printr-un codru de tâlhari. Oare acel om, pururea în pericol de a-și arunca viața pentru acel tezaur și pururea în pericol de a-l pierde, nu-și zice în sine uneori că, cu toate că iubește tezaurul, ar fi fost – nu mai fericit, dar mai puțin nefericit să nu-l fi avut? Așa zice poate, dar cu toate acestea nu-l lasă în pădure, cu toate acestea-l iubește mai mult decât viața. Așa te iubesc și eu – mai mult decât viața, mai mult decât orice în lume și pururea cu frica-n sân, aș vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde. Ți-am spus, Nicuță, că pentru mine viața s-a încheiat. Ce-mi mai spui tu, că sper să aflu alt amor cu ușurință și că nu apreciez îndestul dragostea ta? Nu mai sunt în stare și nu voi mai fi de-a iubi nimic în lume, afară de tine.

Dac-ai cunoaște această mizerie sufletească care mă roade, dacă ai ști cu câtă amărăciune, cu câtă neagră și urâtă gelozie te iubesc, nu mi-ai mai face imputarea că nu-ți scriu uneori o vorbă de amor. În acel moment te-aș săruta, te-aș desmierda, dar te-aș ucide totodată.

Momoțelule, îți sărut mânile tale mici și genunchii tăi cu gropițe și gura ta cea dulce și părul și ochii și coatele și toată, toată te sărut și te rog, te rog mult să nu mă uiți deloc, deși poate tocmai când vei ști că te iubesc ***, nu vei mai pune nici un preț pe iubirea”

Din luna lui Iunie 1882.

 

Pe aceasta tema au mai scris: psi, tibi, flavius

Boboteaza

Posted by on Saturday, 7 January, 2012

SURSA FOTO

-Doamna, dumneavoastra mergeti la biserica?

-Merg foarte rar, din pacate… nu prea am timp… ar trebui sa merg mai des…( am incercat sa ma scuz cumva, ferindu-mi privirea de ochii lui negri care ma tintuisera)

-Foarte rau faceti… nu trebuie sa mergeti mai des, trebuie sa mergeti in fiecare zi in Casa Domnului!…

Discutia asta am avut-o pe marginea bazinului, inainte de Craciun, cu un pusti de 7 ani, fiu de preot… mi-au ramas cuvintele lui intiparite in minte si inca ii mai vad privirea mustratoare, din ochii lui negri… Ei bine, merg la biserica doar de Boboteaza si de Pasti. Azi a fost Boboteaza si am ajuns, ca in fiecare an, inaite de slujba de sfintire a apei, care se face afara din biserica. Lume multa, ca de fiecare data, la Catedrala… presa, televiziune, primarul, deputati… Ploaia s-a intetit pe parcursul slujbei, umbrela fiind un obiect indispensabil, pana la un moment dat, cand din spatele meu, un tataie s-a aratat foare nemultumit de umbrela mea: “- Duduia asta nesimtita din fata sa inchida umbrela ca curge apa pe mine…”  si m-a tras de maneca ca sa inteleg ca eu eram “duduia” cea “nesimtita” pe care se scurgea si pe ea apa de la umbrelele din fata ei, dar nu-mi curgea in cap… mi-am intors fata spre tataie (care nu era chiar asa tataie), l-am privit cu indulgenta si i-am atras atentia ca si de pe umbrela lui se scurge apa pe un copil de vreo 5-6 ani, apoi mi-am cerut scuze si am inchis umbrela… nu dupa mult timp au venit niste tiganci care s-au tot foit pe langa mine… mi-am tras geanta in fata, din buzunare nu avea ce sa-mi ia… usor, usor si-au facut loc prin multime in cautarea de buzunare ceva mai pline, banuiesc… in timpul slujbei, auzeam din spate o domnita care vorbea tare la telefon, sa auda toata lumea ce si cu cine si, mai ales, unde trebuia sa se intalneasca cu unu si cum avea de gand sa-si petreaca o noapte de amor… in dreapta mea, doi betivani isi faceau planul de o “bauta” dupa ce iau apa sfintita pentru:”- Sa-i duc la aia, da-o dracu, apa sfintita sa piata dracii din ea”…  pe scena, unde preotul tine slujba, primarul susotea ceva amuzant cu un coleg de partid, iar un alt membru din staf vorbea la telefon cu spatele spre preot… in fata mea, doua domnite blonde ( aproximativ 35 ani), care ma facusera fleasca tot scuturand umbrela cu chicotelile lor, au pufnit in ras in momentul in care preotii au inceput sa sfinteasca apa: “- Au inceput astia sa se spele pe maini in butoaie”, le-am auzit chicotind… cam de-asta nu prea imi vine mie sa merg la biserica, pentru ca nu pot asculta slujba, ma intriga lumea care vine acolo, doar sa aibe un motiv sa se intalneasca… in fine, slujba s-a terminat, preotul ne-a invitat in biserica sa luam apa imbuteliata deja sau sa stam la coada sa luam de la butoaie… am ales varianta mers in biserica, sa nu stau la coada si imbulzeala, dar, ghinion, apa imbutelia se da “pe sub mana”, era bagata intr-o aripa a bisericii si data doar la cunostinte… acum aveam si eu ceva cunostinte bisericesti, dar in situatii din astea nu poti face nimic ca te linseaza babele frustrate ca n-au prins mai multe sticle… mi-am rugat un fost coleg, acum preot, sa-mi dea si mie o sticla, o sticla goala, sa iau apa de la butoi, nu mai vroiam imbuteliata, dar nici asa nu s-a putut (aveam sticla, dar ma sunase fiul meu sa-i iau si soacra-mi o sticla)… am plecat afara, in ploaie sa stau la ditai coada… organizarea lu’ peste, butoaiele ingradite si pazite de jandarmi, asa ca trebuia sa mergi vreo 70 m, sa te asezi la o coada pe 4-5 randuri, in ploaie, iar jandarmii lasau sa treaca doar cate 10 persoane… erau 6-7 butoaie iar fiecare butoi cate 3-4 robinete, asa ca oamenii se opreau la primele 3-4 butoaie… mi-am uplut sticla si am mers iar in biserica, sa vad de unde pot cumpara o sticla goala, sa-i iau si soacra-mi…s-a indurat o tanti de-a bisericii sa-mi dea o sticla goala… si m-am mirat ca m-a lasat jandarmul sa iau de la ultimul butoi, fara sa mai stau la coada…

… acum ma gandesc la Stefan, copilul care m-a mustrat ca nu merg zilnic la biserica, ce sa-i spun?… ca nu merg la biserica ca ma deranjeaza cei din jur, in timpul slujbei? Sau ca nu merg la biserica ca si credinta, a juns o afacere?

Aici aveti si o bucatica din slujba, ce s-a difuzat la stiri.

cuvinte din trecut – scrisoare pentru Mos Gerila

Posted by on Sunday, 4 December, 2011

Scrisoare pentru Mos Gerila

Thursday, 17 December, 2009
 Iata ca m-am luat cu treburile si am uitat sa-i scriu scrisoare Mosului.  M-a tot gandesc, ce vremuri erau  cand eram copil, ce liniste si cata bucurie in perioada asta de iarna… cata nerabdare… ce vremuri, pe vreamea lui Mos Gerila!

Si pentru ca eu m-am nascut cu Mos Gerila si l-am avut toata copilaria pana la adolescenta, ii voi trimite scrisoarea lui, pentru ca nu i-am scris niciodata.
Ma tot chinui, de cateva zile, sa-mi aduc aminte cum “sunau” cantecelele cu Mos Gerila… sau poeziile, cu ce rima Mos Gerila?
O singura poezioara mi-am adus aminte:

“Mos Gerila are-n sac
O caprita, tac, tac, tac.
Daca-i spui o poezie
Mos Gerila ti-o da tie!”

scan10128EU  cu Mos Gerila

Draga Mos Gerila,

Nu-mi aduc aminte sa-ti fi scris vreodata o scrisoare…Trebuie sa-ti marturisesc ca nu te-am asteptat cu mare nerabdare, in anii de camin si de scoala, deoarece imi era frica sa nu uit poezia la serbare, ma temeam ca nu-mi vei aduce nimic, pentru ca nu eram un copil cuminte. Imi aduc aminte cand ai venit pe la noi prima data, cand aveam 4 ani…doar atunci ai fost chiar tu, a doua oara cand ai venit pe la noi, aveam 6-7 ani, locuiam la bloc… mi-am dat seama ca erai nenea Tica, pentru ca el disparuse de ceva vreme din casa si semanai la maini si la ochi cu el… dar nu te-am dat de gol.
Mos Gerila, sa stii ca am fost suparata pe tine, pentru ca nu veneai niciodata la timp, ai venit intotdeauna dupa Craciun, pe 28-29 dec., atunci cand luau parintii salariul, dar mai suplimentai cu cate o papusica din aia tapana, careia i se scoteau mainile si picioarele si nu avea chiloti pe ea, cu cate o portocala si ceva bomboane de brad, din alea cu interior tare si aspru, din partea sindicatului comunist.
…Am protestat, intr-un an, ca Mos Gerila nu vine si la noi in noaptea de ajun, asa ca la alti colegi de scoala si prieteni de joaca… Urmatorul an ai inceput sa vii la timp. Ne-am prins, in cele din urma, cine esti, dupa ce am gasit cadourile ascunse sub canapeaua din sufragerie. N-am spus nimic, dar cand ne-a intrebat mama ce ne dorim de la Mos Gerila, am cerut exact ce gasisem sub canapeaua din sufragerie… In dimineata de Craciun, gasind cadourile sub brad, ne-am prefacut foarte mirate ca ,Mos Gerila, ne-a adus exact ce i-am cerut. Am pastrat secretul, iar in fiecare an ceream ce gaseam ascuns, nimic in plus, pentru ca ne-am dat seama ca nu se poate mai mult.
Mos Gerila, mi-e dor de bananele alea verzi, tinute in ziar la copt, de portocalele luate “pe sub mana” de la cofetaria din capatul blocului, de ciocolata chinezeasca sau ciocolatelele alea mici, invelite in staniol auriu, tot chinezesti si cumparate “pe sub mana”… Mirosul de cafea si portocale, doar in perioada sarbatorilor de iarna il aveam… era ca un parfum rafinat, scump si rar.
Mos Gerila, pe vremea ta traiau toti cei dragi, erau toti de Craciun… Ieri am vorbit cu mama la telefon… Plangea pentru ca a ramas singura… Sunt primele sarbatori cand tata nu va mai fi acasa, cu noi la masa, de Craciun… Stii ce isi doreste mama de Craciun?… Mi-a spus ieri : “Imi doresc, de Craciun, sa fiti iar mici, sa va am pe toti langa mine, sa umpleti casa… sa fie si taica-tu, sa mancam cu totii la masa, asa cum faceam cand erati voi mici.”… Asa ca, Mos Gerila, pentru mama, imi doresc sa ne aduci pe toti 3 copiii langa ea, de Craciun, s-o putem face sa rada, sa ne aducem aminte de copilarie, s-o ascultam povestindu-ne despre noi cand eram mici…
Pentru baiatul meu imi doresc sanatate si minte, iar pentru mine… pentru mine imi doresc sanatate si rabdare, ca in fiecare an… un laptop o sa reusesc sa-mi cumpar singura.
Te imbratisez cu mult drag, Mos Gerila!

 

ideea ” cuvintelor din trecut ii apartine lui Tibi si a fost preluata si de: psi anaverosaraTibi

 

duzina de cuvinte – vacanta la tara

Posted by on Saturday, 25 June, 2011

Pentru ca e vara si vacanta, mi s-a facut dor de copilarie. Si pentru ca vacantele mi le petreceam la tara, toate amintirile sunt legate de bunici… Mi-aduc aminte de zilele de vara, cand ne jucam toata ziua in curte sau pe lunca, la raulet, pana la apus de soare… In diminetile racoroase, imi placea sa stau langa mamaia cand facea paine. Avea o arta in a cerne faina, care ma fascina…cu atata sarg manevra ciurul dintr-o mana in cealalta, fara sa-l scape… uneori mi se parea ca ciurul nici nu-i atinge mainile… Apoi framanta coca bine, cu mana facuta caus , sa iasa moale pufoasa… facea niste gogosi mari, din coaca, pe care le invelea cu un stergar si le lasa la crescut. Dupa un timp, cand gogosile se umflau, lua stergarul si ma lasa pe mine sa moi pana in cana cu ou si ulei( sau ce era acolo) si sa ung pitele, apoi le aseza cu grija intr-o tava mare si le baga in vatra.

In zilele toride ale verii, mamaia intindea un macat la umbra nucului si impletea, rezemata de nuc, imbiindu-ne si pe noi la sezut si ascultat clinchetul andrelelor si al povestilor spuse cu blandete in glas, in timp ce tataie era dus in oras, la targ, sa vanda pepeni si vinete. Cu o zi inaintea plecarii lui tataie la oras, noi copiii, asezam vinetele si pepenii in saci de canepa, in timp ce tataie pregatea caruta, la care inhama un murg voinic si sprinten, cu o coama mare si lucioasa, maroniu-roscata.

Mi-aduc aminte vacantele de iarna, cu zapada mare, prin care ne jucam o zi intreaga… cu nasurile rosii si mainile amortite de ger… Cu greu reusea mamaia sa ne bage in casa. In casa era cald, iar in mijlocul camerei trona razboiul de tesut… Mi-aduc aminte cu cata indemanare manuia mamaia fusul la tors lana si nu intelegeam cum din fuiorul ala de lana, din blana oii si din degetele mamaii, iese un fir asa moale de ata, pe care, mamaia, il rasucea pe un fus care imi sfaraia pe langa urechi, soptindu-mi parca un cantec de leagan … si adormeam…

… si duzinele lor:

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-lemn-de-copil/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/25/raspunsul-lui-praslea-al-saptesprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/24/duzina-de-cuvinte-dommage/

http://carmensima.ro/2011/06/25/1456/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-zarghitul/

http://cita-topa.blogspot.com/2011/06/duzina-de-cuvinte_25.html

Obsesie muzicală…Trupa EVO

Posted by on Monday, 18 May, 2009

Ca să vedeţi că ascult şi alt gen de muzică…chiar rock alternativ ;)

Departe de nori

În soare adorm, pe-o urmă de nor
Şi când mă trezesc sunt pe patul tău gol
În raze înnod câte vise mai pot
Dar când mă ridic iar se năruie tot, şi-ţi cer …

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

De-aici gânduri cad si clipele ard,
Ce-ţi mai rămâne când vrei să dispar?
Toate dorinţele tale se-ascund prin colţuri în care
Lumina e oarbă, prin umbre te poartă, viaţa de mine s-o despartă.

Arată-mi că vrei ce nu poţi avea, ce te-ar putea salva,
Arată-mi că vrei să mă pierd pe drum să mă găseşti oricum,
Departe de nori unde vii uneori,
Atunci când eu nu mai sunt.

Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei să ştii ce m-ar salva.
Arată-mi că vrei …