Posts Tagged Astea

azi sunt dezamagita

Posted by on Wednesday, 23 March, 2011

… Pentru ca azi e nor in sufletul meu, desi afara a iesit soarele. Pentru ca e primavara, dar e frig si tot astept sa mai cearna o mana de zapada… Pentru ca am asteptat atat de mult sa te vad, sa te aud, dar tu ai avut alte treburi mult mai importante… Pentru ca aveam atat de multe sa-ti povestesc, dar n-ai venit, n-ai sunat, nu ti-a pasat, nu te-a interesat… Pentru ca zilele astea am tot privit  in urma, in trecut si am analizat unde si cu ce am gresit… pentru ca am gresit, ca mi-am calcat pe inima de-atatea ori si am iertat de fiecare data… Pentru ca ai stiut tot timpul ca imi pasa de tine si m-ai lovit de fiecare data… Pentru ca nu stii si n-ai rabdare sa ma asculti… Pentru ca mi-am petrecut o parte din viata pe langa tine, am impartit si bune si rele, am facut multe lucruri pentru tine, de care nu-ti mai aduci aminte sau nu vrei sa-ti aduci aminte… Pentru ca ti-am suportat pasele proaste(prea dese) si te-am inteles. Pentru ca ti-ai descarcat tot timpul nervii pe mine, jignindu-ma uneori, fara motiv. Pentru ca n-ai fost niciodata langa mine, atunci cand am avut ce-a mai mare nevoie de tine… Pentru ca nu stii sa pretuiesti oamenii de langa tine… pentru ca, aseara am trait sentimentul de insecta incercand sa construiasca un musuroi pe care, prima rafala de ploaie, il va sfarama si ma va strivi, cu indiferenta… indiferenta ta… Pentru ca simt ca-mi pierd echilibrul, mi-am inchis sufletul pentru tine si l-am pus la adapost, pentru al feri de dezamagiri si tristete…

… Si nici macar nu pot sa te urasc.

Parintele Savatie spunea ca a fi dezamagit de un prieten e o marturisire a noastra catre noi insine, prin care ne putem da seama ca avem mandrie in noi, atunci cand spunem: “Cum mie, tocmai mie sa-mi faca una ca asta? Eu care atatea si atatea am facut pentru el… Tocmai eu sa primesc asa ceva in schimb?”

Undeva,cândva

Posted by on Saturday, 14 February, 2009

Zilele astea mi-am adus aminte de multe lucruri din trecut… dupa cum vă spuneam, nu ştiu ce se întâmplă cu mine de câteva zile, dar e de bine ;)

…Pentru că este ziua îndrăgostiţilor şi căutam un film în pas cu evenimentul, m-am oprit la filmul  “  Somewhere in time” , dramă, dragoste, fantastic… un film pe care l-am văzut în urmă cu 28-29 de ani (în 1980 a avut premiera), un film pe care l-am revăzut acum câţiva ani şi pe care îl voi revedea în seara asta…

Povestea pe scurt sună cam aşa:

“Anul 1972. Undeva într-o metropolă americană. Aflat la primul său mare succes, un tânăr dramaturg pe nume Richard Collier (Christopher Reeve) este abordat de o ciudată femeie în vârstă. “Întoarce-te la mine” este tot ce îi spune după ce se pierde în mulţime, nu înainte de a-i dărui un ceas cu medalion care conţine fotografia unei femei devastator de frumoasă.
Opt ani mai târziu, în holul unui luxos hotel de pe o insulă exotică, descoperă aceeaşi fotografie. Intrigat, Richard începe să facă săpături şi descoperă că este vorba de poza unei actriţe care a avut o apariţie la hotel în anul 1912.
Richard îşi va dezvolta o obsesie în legătură cu această imagine. El va face o descoperire tulburătoare. Femeia care l-a abordat la teatru în acea seară este chiar actriţa. În noaptea ce a urmat ea avea să-şi dea sufletul. Amintindu-şi vorbele acesteia, Christopher apelează la un savant nebun care crede că întoarcerea în timp este posibilă. După o şedinţă de hipnoză el va fi transportat în anul 1912. Aici, el va trăi o incredibilă poveste de dragoste cu actriţa, pe numele ei Elise McKenna (Jane Seymour). Iubirii lor li se va împotrivi despoticul manager al actriţei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) care vede în prezenţa dramaturgului o ameninţare.”