Posts Tagged Array

Mi-e dor…şi doare

Posted by on Friday, 13 February, 2009

Se pare că “Ziua Indrăgostiţilor” i-a atins pe toţi…pluteşte aşa prin aer dragostea…Aproape că m-a atins şi pe mine,cât m-am ferit de ea,tot m-a prins. Azi mi-a venit în minte o melodie, mă obsedează de azi dimineaţă, iar odată cu ea mi-am adus aminte de marea mea iubire… prima iubire care, este adevărat, nu se uită niciodată. Prima iubire, un Alexandru pe care nu-l pot uita… era acum 18 ani, era ca şi acum primavară, soare, cald… ne-am cunoscut în bazinul de înot de la 23 August (azi Lia Manoliu), eu în anul I de facultate, el în anul IV…am vorbit o oră, în apă, despre muzică… Metallica şi Vivaldi, deci despre rock şi clasic… au urmat zile frumoase împreună şi nopţi cu plimbări pe sub castani… Azi mi-am adus aminte, aproape dureros, de Alex, iar melodia mi-a răsunat în minte toată ziua, o melodie legată de acele momente, de nişte clipe petrecute împreuna…A fost frumos,dar n-am avut curaj să-i spun că îl iubesc!

Cuplul de criză

Posted by on Tuesday, 3 February, 2009

Aud din ce în ce mai mulţi tineri văitându-se că nu-şi găsesc perechea, că sunt urâţi şi neinteresanţi… aud oameni ajunşi la o anumită vârstă spunând acelasi lucru “nu mă place nimeni”, “nu-mi găsesc jumătatea”… alţii n-au curaj să se căsătoreasc (mai ales în periodă de recesiune)… eh, aseară am aflat că unii şi-au găsit fericirea şi au avut şi curajul să se căsătoarească… un prieten al băiatului meu a imortalizat familia fericită sau “cuplul de criză… priviţi ce fericiţi sunt ei :D

in-premiera

…el cersetor nebun, ea…n-o cunosc, dar sau găsit, se iubesc şi…sper să NU facă şi copii:D

Aşa văd eu “cuplul de criza”:D

O carte pe luna – “Copilul divin”

Posted by on Monday, 2 February, 2009

copilul_divin

“Credeţi oare că, dacă ar şti ce îi aşteaptă, oamenii ar mai accepta să se nască?”
“Copilul divin este un roman şocant prin tema pe care o abordează – a decide să nu te naşti este un gest de curaj extrem ce depăşeşte cu mult gestul sinuciderii în ironie, forţă, absurd.
Să rămânem cu toţii în placenta calduţă, în magma primordială – supa ce ne irigă ţesuturile şi ne dă potenţialul de a evolua, să ne păstram puri, nenăscuţi. Odată ce ai tras prima gură de aer ţi-ai pierdut dreptul de a mai avea o existenţă fericită şi lipsită de griji.
Povestea copilului care refuză să se nască e uşor asemănătoare cu filmul “Look who’s talking”, dar ar fi injust să ne rezumăm la comparaţia asta pentru a vorbi despre carte. Pentru că Louis, copilul ce se opune părăsirii uterului, e sortit să devină primul copil-enciclopedie încă din ipostaza fătului. Mama lui, însărcinată atât cu el cât şi cu sora lui geamană, Celine, îşi doreşte nişte copii care să îi întreacă în inteligenţă pe toţi învătaţii istoriei. Astfel, ea purcede la furnizarea informaţiei către cei doi embrioni, până când într-o zi aceştia, prinzând glas, cer mai mult şi mai mult.

Când sorocul se apropie, Louis e deja hotărât să nu se nască, pentru că pe lângă tot felul de lucrari academice, opere din toate domeniile, muzică din toate timpurile şi dicţionare din toate limbile, acesta mai citeşte şi ziarele vremurilor actuale. Aflând despre natura lumii reale, despre catastrofe şi alte lucuri neplăcute ale vieţii cotidiene, decide să rămână în burta mamei sale, chiar ameninţând-o pe aceasta că dacă nu îi permite să locuiască în ea, o omoară.

Timp de cinci ani cât trăieşte în pântecul mamei, Copilul Divin ajunge un mic dictator, ce are puterea să subjuge o lume întreagă doar pentru că stăpâneşte o mare cantitate de informaţii şi cultură sa generală se ridică undeva la miliarde de pagini citite. Ceea ce îl interesează pe el e să distrugă lumea, pentru că dacă Dumnezeu a creat-o cu un cuvânt, el vrea să o distrugă cu altul. Principalul lui duşman e însuşi Dumnezeu cu care chiar are o discuţie şi cutează să îl sfideze afirmând că el s-a creat singur.”

Copilul Divin e un roman despre care nu poţi spune multe fară să-l povesteşti,este o parabolă postmodernă.

Sursa:Taraba cu carti

Vorbeam mai săptămâna trecută, cu Ioana,despre această carte pe care eu am citit-o acum 2 ani,cred…o carte pe care v-o recomand:)

O carte pe luna- Parfumul

Posted by on Friday, 30 January, 2009

“Îţi poţi închipui, cititorule, o lume formată numai din parfumuri, duhori, miresme? Îţi poţi închipui un om care nu cunoaşte viaţa decât mirosind-o? Ţi-ai dat seama că vechiul şi noul se pot distinge prin miros, că orice cută a trupului tău e un receptacul de miresme şi că totul în lume are o amprentă olfactivă? Ştii că fiecare om este un parfum inconfundabil, că parfumul tău te poate face anonim sau irezistibil?
A fost odată un bărbat care a descoperit în distilăria trupului său un parfum trecător pe care voia să-l stapânească pentru totdeauna: parfumul de tânară femeie.”

Este istoria unui criminal în serie, Jean-Baptiste Grenouille, care trebuie să ucidă 25 fecioare pentru a le fura parfumul. Ultima victimă este, bineînteles, cea mai frumoasă şi cea mai protejată, tatăl ei chiar îndepartând-o de Grasse, oraşul în care se produceau crimele. Era în vârstă de saisprezece ani şi se numea Laure Richis.

…este vorba de cartea pe care am citit-o cu sufletul la gură(carte  primită de la o prietenă,care ştie că eu am o problemă cu mirosurile  ), carte care m-a captivat,deşi traducerea mi s-a parut defectuoasă…carte cu pasaje scârboase,dar si pasaje interesante…Se numeste “Parfumul” de Patrick Suskind.Merită citită!
Eu îmi doresc să văd filmul;)