Posts Tagged Arata

omul de zapada

Posted by on Monday, 9 January, 2012

N-am ami vazut om de zapada, asa cum il faceam noi in copilarie… n-am mai vazut copilarie asa cum am avut-o eu… n-am mai vazut nici iarna asa cum era odata… am intalnit cativa oameni de zapada in ultimii 3 ani…

     Om de zapada facut in curtea interioara a scolii- ianuarie 2010
         Om de zapada- in curtea bisericii- ianuarie 2011

Cu doi ani in urma au aparut “oamenii de zapada” sin plastic luminat, al fel ca si alte animalute… e plin orasul de astfel de animalute si omuleti ( spre bucuria celor mici, care asa vor crede ca arata un om de zapada)

… anul asta n-am avut zapada, dar sper ca pana la sfarsitul lunii sa vad inca un om de zapada :)

 

Despre Omul de Zapada au scris:

psi,  tibivirusacherokssanaredskycitascorpiodictaturajustitiei,

 

putina suplinire

Posted by on Tuesday, 6 December, 2011

La inceputul saptamanii trecute am suplinit o colega la limba romana. In cele 3 zile, cat am suplinit, am incercat sa-mi amintesc ce anume se studia, la limba romana, pe vremea mea, in gimnaziu… mare lucru nu-mi amintesc, nici macar cum o chema pe profesoara (tovarasa) de romana… greu, foarte greu… nu prea eram prietena cu materia asta, pentru ca nu-mi placea gramatica. Cu greu mi-am amintit cum arata profesoara si cred ca o chema Chivu, dar nu sunt sigura… avea o fata Adina, mai mare cu 3-4 ani decat mine… Profa de romana era o femeie “ buna” sau “ beton”, cum ar spune pustanii din ziua de azi, era inalta, picioare lungi, corp frumos, se imbraca mai mult in pantaloni prin care ii ieseau toate formele, avea parul saten- roscat, scurt, usor ondulat si tapat… era o femeie moderna, daca stau bine sa ma gandesc… N-am oscilat la romana in clasele primare, compunerile mi le facea mama mea ( absolventa de filologie). In clasa a V a insa, a trebuit sa-mi fac singura compunerile. La gramatica stam foarte prost  ( nu ca acum as sta mai bine), asa ca, copiam dupa colegul de banca, la lucrari, teze, uneori imi faceam si temele… era foarte bun la gramatica, colegul meu… il chema Sima Tudorel. Imi placea foarte mult numele Sima, dar nu m-am gandit niciodata ca voi ajunge sa port si eu acelasi nume… si nu, nu este vorba despre sotul meu… Tudorel era un baiat maruntel, slabut, saten cu ochi albastri, foarte albastri… provenea dintr-o familie cu multi copii ( 6-7), cu un tata alcoolic si agresiv… Tudorel era foarte bun la gramatica, ii placea… la altceva nu stiu daca invata, doar de romana imi amintesc pentru ca asta ma interesa pe mine. Din cauza conditiilor familiale, Tudorel a luat-o pe cai gresite, a dat in patima alcoolului inca din clasa a VII a, a inceput sa doarma pe sub poduti, prin constructii, a neglijat scoala… nu l-am mai vazut de prin clasa a IX a, cand a abandonat scoala definitiv… se ramolise, umbla nespalat, cu parul naclait, fata i se zbarcise ca a unui om batran, la numai 15 ani… nu mai stiu nimic de el… dar sa revin la ora de romana si la profesoara mea din generala… cum spuneam, din clasa a V a a trebuit sa-mi fac singura compunerile, asa ca ma straduiam , dar nu-mi iesea nimic interesant, toate erau seci… pana intr-o zi, de primavara, prin clasa a V a, cand profesoara ne-a dat de facut, ca tema, o compunere cu titlul “Amintiri din copilarie”… ei bine, desi initial n-am avut idee ce-as putea scrie, pentru ca nu-mi fusese prea clar daca e vorba de “Amintirile din copilarie”  ale lui Ion Creanga sau despre copilaria mea, pentru ca eram foarte imprastiata si neatenta la ore ( mi se intampa si acum), m-am apucat sa scriu compunerea fara a sta prea mult pe ganduri, fara a-mi cauta cuvintele… pur si simplu, cuvintele curgeau din penita stiloului, amintirile mele erau vii si frumoase, asa cum sunt si acum, iar atunci am avut ocazia, pentru prima data, sa le povestesc cuiva, foilor de caiet, in primul rand… Am scris pe nerasuflate 5 pagini… cea mai lunga compunere pe care am putut s-o scriu pana atunci, singura, fara ajutorul mamei, fara idei impuse, fara a ma gandi la introducere, cuprins si incheiere… Profesoara ne-a luat caietele sa verifice tema, iar a doua ora ( faceam cate doua ore de romana) a venit in clasa, ne-a dat caietele, mi-a laudat compunerea ca fiind cea mai buna si m-a pus s-o citesc in fata clasei… inca de la primele cuvinte s-a facut o liniste desavarsita, liniste care nu se facea nici cand ne vorbea profesoara… tot colegii ma ascultau cu mare atentie ( probabil se regaseau in povestirea mea)… Sunt o persoana timida, intotdeauna m-am ferit sa fiu in centrul atentiei, iar linistea aceea m-a speriat… cand am terminat de citit, toata clasa m-a aplaudat… mi-am meritat nota zece, prima nota de 10 pe care o luam la romana… Profesoara de romana reusise sa scoata ce-i mai bun din mine, iar de atunci a si inceput sa-mi placa materia, mai putin gramatica care a ramas o necunoscuta pentru mine… inafara de subiect, predicat, verbe si adjective, altceva nu stiu ( sufixe, prefixe si alte valori sintactice si morfologice… nu le stiu teoretic, nu stiu sa fac analiza pe text, stiu doar sa scriu :) )… Literatura mi-a placut si in anii de liceu, unde am participat si la olimpiadele de limba romana, ajungand pana la faza pe judet.

Ce mai studiaza elevii de gimnaziu?… Colega mea mi-a lasat scris ce trebuie sa le dau eu copiilor sa lucreze in clasa si acasa si am avut asa: la clasa a V a, “Fram ursul polar”- Cezar Petrescu si “ Amintiri din copilarie – La cirese”- Ion Creanga, la clasa a VI a am avut “ Sobieski si romanii”- Costache Negruzzi, la clasa a VII a, “ Florin scrie un roman” Mircea Cartarescu, iar la clasa a VIII a nu stiu ce se studiaza, caci am suplinit o ora de latina… Au fost trei zile in care m-am simtit atat eleva cat si profesoara de romana. Cei mai activi au fost cei de la clasa a V a, care au pus foarte multe intrebari, despre fiecare cuvant in parte, mai ales ca a fost vorba de “ Amintiri din copilarie” si a trebuit sa le explic cuvintele… la un moment dat m-au bagat in ceata cu compunerea cuvintelor, cu sufixe si alte alea de gramatica si le-am explicat ca nu sunt profesoara de romana ( pentru cei ce nu stiau) si nu le pot da o informatie gresita, dar isi pot nota sau lasa spatiu liber si le va explica colega mea, profesoara lor, care este de specialitate… Nu mi se potriveste o alta specializare decat sporul… nu ma impac cu statul la catedra, intr-o sala de curs… eu trebuie sa fiu in miscare tot timpul si sa vorbesc tot timpul :) ( asta numai la scoala, ca in rest sunt tacuta ;) )

O felicit pe colega mea Adriana, ca formeaza acesti copii si le dezvolta interesul pentru limba romana. Se vede ca o indragesc si asta inseamna foarte mult. ;)

vreau cateva zile de vacanta

Posted by on Wednesday, 28 September, 2011

S-a terminat de ceva vreme si vacanta de vara… vacanta in care n-am prea avut timp de odihna, caci am muncit cu drag si spor, pentru a face copiilor, vacanta frumoasa ( trebuie sa recunosc ca am imbinat placutul cu utilul, adica aveam nevoie si de bani)… vacanta mea, pe langa munca a insemnat si foarte mult stres, in afara serviciului si in afara casei, dar n-am sa vorbesc despre asta aici… Inainte de inceperea scolii, am zis sa ma relaxez putin prin Bucuresti, asa ca am mers cu fiul meu la o sedinta foto, la o agentie, ca i se pusese piticu pe freza sa-si faca niste poze, apoi m-am intalnit cu sora-mea si nepotul/finul Stefanut, prin Herastrau… m-a alergat copilasul ala cu chip de ingeras, prin tot Herastraul, pana m-a epuizat( cand apar intr-o zona cu copii, mamicile isi fac alte preocupari, iar eu raman cu “tartorasii”)…Pe 12 septembrie s-au inceput scolile… am vrut sa scriu despre prima zi de scoala, dar am fost foarte aglomerata si stresata cu alte treburi, apoi n-a mai avut rost sa scriu… a urmat un weekend, in care am primit invitatie la cules via de la tara… am refuzat-o politicos pe soacra-mea, sambata aceea, motivand ca am  ceva treburi ( pe care chiar le-am avut)… duminica, nu stiu cum m-am lasat purtata de vorbe frumoase, sacra-mea m-a luat prin invaluire si m-a convins sa merg la cules via… nu mai facusem asa ceva de 12 ani, dar nu mi-am pierdut indemanarea, insa, dupa aceea am zacut cateva zile, in care a trebuit sa merg si la munca, iar la munca trebuia sa fac si gimnastica cu clasa I, sa le arata ce au de facut, iar eu nu ma puteam apleca… la munca batai de cap cu clasa I si  a II a si a III a ( zici ca au luat vitamine toata vara, copilasii astia)… doar ce speram la un weekend linistit, weekend-ul ce tocmai trecu, dar nu fu sa fie… vineri am plecat la Alexandria, apoi la tara la mama… fiul meu vroia sa ramana in Alexandria la verisori, mama vroia si ea sa-l vada, dar sa stam si tot weekendul la tara… a trebuit sa impac si “capra si varza”, l-am lasat pe fimiu la Alexandria si am mers eu la tara… a fost drum cu peripetii, caci, desi am venit cu 15 minute mai devreme la microbuz, nu mai aveau locuri si a trebuit sa mergem in picioare o bucata de drum… eu trebuia sa ma incadrez in timp ca sa prind autobuz din Alexandria la tara… m-am enevat cumplit cand a trebuit, pe la jumatea drumului, sa schimbam microbuzul, desi n-am inteles de ce… in fine, am ajus exact in momentul cand pleca autobuzul la tara, dar soferul dragut, a bagat masina in fata autobuzului ca sa ma ia si pe mine… am lasat bucata de copil de 17 ani, in Alexandria si mi-am continuat drumul, cu autobuzul de data asta, in picioare, ca era ultimul autobuz si toata lumea vroia acasa… la un moment dat m-am trezit cu o fetita de un an, in brate… ma oferisem s-o ajut pe mama fetitei sa urce si i-am luat fetita din brate pana urca, dar se pare ca c-a uitat ca are copil, lasand fetita in bratele mele, iar ea strecurandu-se ceva mai in spate… ce era sa fac, am stat cu fetita in brate ( bine ca nu urla), am ascultat-o cum face calul, vaca, capra si tot ce era pe drum (copil inteligent, n-am ce zice, si foarte placuta, desi nu era frumoasa)… dupa cateva statii, mama fetitei da sa coboare, dar si-a adus aminte ca are si un copil si foarte senina ma intrebaba: “ imi dati si mie copilul?”… i-as fi raspuns ca ma mai gandesc daca o mai dau sau nu, dar se grabea soferul si nu aveam timp de stat la discutii… a plecat fara ca macar sa multumeasca, iar eu am ramas cu un gust amar… as fi vrut s-o pup pe ceafa, acolo unde miros bebelusii frumos, dar ma temeam de reactiile mamei :)… Am ajuns la destinatie si a trebuit sa cobor si eu… in statie ma astepta, nimeni altul decat Stefanut, copilul cu par de aur si chip de inger,  cu trei flori intr-o mana si foarte emotionat :)… ce-a urmat tot weekendul?… va las sa ghiciti… Se pare ca nici urmatoarele doua weekenduri nu ma voi odihni… duminica am treaba in Bucuresti, de dimineata pana seara, iar saptamana viitoare merg la botezul fetitei unui coleg… deja astept cu nerabdare vacanta de iarna, care cica e ceva mai lunga decat in ceilalti ani :)

Sedinta foto cu Radu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distractia din Herastrau… cu Stefanut :)