Posts Tagged Ape

duzina de cuvinte- o noapte la balta

Posted by on Saturday, 18 June, 2011

Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta de Horatiu, dupa o reteta turceasca :). Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.

 

Aş vrea…

Posted by on Sunday, 12 April, 2009

Aş vrea să pot fi un copac în primăvară, troienit de flori albe şi roz; caldă şi pură lumină… un copac crescut şi înflorit la fereastra ta… să-ţi mângâi cu braţele de frunze şi flori fruntea, să-ţi sărut ochii… să-ţi înfloresc surâsul şi să-ţi umbresc amintirile; să-ţi dau umbră şi lumină, să-ţi amân gândurile grele în ramurile mele; să te pot privi şi să te pot veghea noapte şi zi… Un copac…sau mai bine, să fiu o mare la o margine de lume. O mare cu ape albastre… să tulbur şi să limpezesc gânduri şi inimi; să afund în apele mele tot ce e durere şi amărăciune şi gând de răzbunare şi părere de rău; să întrupez din spuma valurilor mele stoluri mari de păsări albe… păsări de iubire şi speranţă şi fericire; păsări ce trec adesea de infinit şi nu mor niciodată; păsări ce bat din aripile lor vrăjite, risipite în lume şi-n inimi şi-n priviri şi-n suflete… păsări mai calde decât soarele si mai senine decât seninul…Sau ar fi, poate, mai bine să fiu o floare?! Ce viaţă scurtă au florile, dar câtă fericire pot sădi în suflete… O floare ce tremură de speranţă şi iubire odată cu sufletul celui ce o dăruieşte; o floare ce se înfioară de plăcere, încredere, bucurie şi speranţă odată cu sufletul celei care o primeşte… o floare în mâna lui pentru ea… o floare într-o inimă pentru iubire!

…Un copac văzut ca un copac, o mare privită ca o mare, o pasăre văzută ca o pasăre; o floare privită ca o floare… şi nimeni să nu mă privească altfel… şi nimeni să nu întrebe de ce sunt aşa şi nu altfel sau cine sunt defapt; ce ascund şi ce spun; ce ştiu şi cât aş vrea să ştiu… şi nimeni să nu mă poată face să plâng şi să regret…

…Un copac, o floare, o mare, o aripa deschisă spre infinit, prilej de bucurie fără putinţă de întristare…Un om…EU!…

…şi obsesia de azi :)