Posts Tagged amar

duzina de cuvinte – dor

Posted by on Saturday, 16 July, 2011


De cateva zile mi s-a facut dor de un loc… un loc unde am ajuns doar de trei ori in viata mea si unde nu cred ca voi mai ajunge vreodata (cine stie)… la casa parinteasca a tatalui meu, undeva in judetul Galati, comuna Radesti (nu stiu daca era comuna sau sat)
Cred ca aveam 4 ani cand am fost prima data acolo (poate am fost si cand eram mult mai mica, dar nu stiu eu), apoi am mai ajuns pe la 6 ani, iar ultima data am fost acolo, cand aveam 18 ani. Ultima data am stat doua zile, nu-mi aduc aminte foarte multe, dar am amintiri de la 4 si 6 ani, care sunt inca vii in mintea mea.
Mergeam cu trenul personal de la Galati pana la… nu stiu cum se numeste gara unde coboram, era alt sat: Docaneasa sau Balabanesti?… in fine, stiu ca era mult de mers. De la gara o luam peste un camp verde plin cu maci si albastrele… ici colo cate o papadie isi scutura puful la prima adiere de vant. La litiera padurii curgea un rau… mama spunea ca acel rau curge in “amonte”. La inceput n-am inteles cum vine treaba cu “amontele”, pentru ca oricum nu stiam cum trebuie sa curga un rau, stiam doar ca trebuie sa curga si atat, dar imi placea cum suna cuvatul :)… dupa ce treceam podul, drumul o taia in padure, iar cararea care ducea catre padure era impanzita, pe margini de stupi, pe unde trebuia sa trecem cu mare atentie si in mare graba, ca nu cumva sa ne incaiere albinele. Cand ajungeam in padure, deja eram intr-o alta lume… era racoare, umbra si triluri pe pasari… mirosea a proaspat, a tamaie si smirna ( de la tataie stiam de smirna, fiind tarcovnic la biserica, imi povestea despre tamaie si smirna, ce inseamna fiecare… despre smirna imi spusese ca este “jertfa naturii, adusa lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios” sau ca este “simbolul cuminteniei si intelepciunii”, de aici si expresiile: “ sa stai cuminte smirna” sau “ a tacut smirna” :)
Traversam padurea cu ceva emotii, caci in drumul nostru puteam intalni mistreti (intr-o zi, la plecarea de acolo, ne-a tait calea o scroafa cu purcelusi dupa ea). La capatul padurii se intindea satul. Trebuia sa urcam o panta cu pamant nisipos, pana la casa bunicilor. Casa era pe deal, iar de acolo se vedea tot satul. In curte erau trei case: o casa mica, cu o singura camera, in care locuia mamuta (asa ii ziceam noi mamaiei din partea tatului), mai era o casa mica, care era bucataria de vara, dar avea si pat acolo, iar dincolo de un gard care despartea curtea, era o casa mare, cu mai multe camere inalte si vopsite in verde, cu o gradina mare in care erau legume, flori si pomi fructiferi (imi aduc aminte de gutui, care faceau niste gutui mari, galbene si zemoase, dulci acrisoare), iar langa casa erau doau tufe de iasomie, de o parte si de alta a scarilor. In casa aia mare locuia sora cea mare a tatalui meu, cu familia ei… nu mai stiu cati copii avea, imi aduc aminte doar de trei baieti, verisori primari, care erau la vremea aceea acasa, fiind apropiati de varsta cu mine.
Nu aveam niciun prieten la Radesti, asa cum aveam la bunicii din partea mamei, unde mergeam in fiecare vacanta, dar nici nu aveam vreo nevoie… Verisorii mei, desi erau in vacanta, aveau de munca, ca asa este la tara… Li se da munci usoare, cum ar fi insiratul tutunului, pentru ca din asta isi castigau existenta: plantau tutun, il culegeau, il insirau si uscau la streasina casei, apoi il vindeau… Eram fascinata cum, verisorii mei, insirau tutun pe niste sfori, cu un ac mare din sarma, strapungeau mijlocul frunzei, pe nervura aia groasa din mijloc, apoi conduceau cu mana frunza, pe ata de canepa, avand grija sa n-o rupa… Eram fascinata cu cata indemanare si rapiditate faceau ei lucrul asta, iar eu deabia reuseam sa insir o frunza cand ei deja insirau 7-8, fara sa le rupa, caci m-au invatat si pe mine sa insit tutun :)… e drept ca dupa asa munca ramaneau si urme, pe termen destul de lung: degetele erau maro dar imi placea mirosul amar al frunzelor de tutun… imi mai placea sa merg in vale la cismea, de unde lua toata lumea din sat apa. Era o cismea cu apa de ivor, cu un jgheab mare si tubulatura mereu varuite si curate. Acolo am cunoscut-o pe Misandra, o fetita blonda, cu parul strans in doua cozi groase, cu ochii albastri, gura mica si rosie si multi pistrui pe fata… locuia putin mai la vale de casa bunicilor mei… Avea in curte un cais mare, care facea niste caise rosiatice, mari cat palma (nicaieri n-am vazut caise asa mari), iar de o creanga a caisului sta atarnat un scranciob(acolo am auzit pentru prima data ca leaganul e un scranciob si am incercat sa-mi explic cuvantul… explicatia a fost: scranciob vine de la scancet, pentru ca atunci cand un bebelus scnaceste, trebuie sa-l legeni ca sa se linisteasca)…
Azi mi-e foarte dor de locul ala si imi pare rau ca nu am nicio poza cu casa, cu curtea, cu privelistea de acolo de sus, din varful dealului… cu cismeaua din vale…mi-e dor de rochita bleu, pe care era brodat un copil care tinea in mana trei baloane colorate diferit… rochita care mi-a fost tare draga si pe care am purtat-o pana atunci, la Radesti, pentru ca acolo si-a gasit si “sfarsitul”, intr-o dupa amiaza, in vizita la niste rude, in incercarea de a muta un scaun proaspat vopsit maro, cand mi-am patat poalele rochitei cu vopsea si ceva dulceata de cirese pe piept… Mi-e dor de padurea cu miros de proaspat, de raul care curgea in amonte , de campul verde impanzit cu maci si albastrele, pe care am vazut primul curcubeu… cel mai frumos curcubeu, mare, rotat cat era campul de lat…

Si ei detin aceeasi duzina de cuvinte, dar in alt stil :) : psipsina, papagigli, scorpio, virusverbalis, valentina, alberto, vero,eclipsa de marte, dagatha, lotusull, redsky2010

duzina de cuvinte- in bucatarie

Posted by on Saturday, 11 June, 2011

Azi am avut zi de bucatarit. M-am tot gandit ce sa fac de mancare, dar nu-mi trecea nimic prin cap, adica nu prea aveam pofta de nimic… totusi am mers la piata, fara vreo idee de ce urma sa cumpar si ce urma sa gatesc. Am umplut doua sacose cu legume, piept de pui, ulei, lamai si migdale( nu stiu de ce mi-a venit pofta de migdale)… a, am cumparat si un “brat” de verdeata, adica marar si patrunjel, de la o babuta, in timp ce tiganca, de la care refuzasem sa iau marar, se uita caustic la mine, injurand printre dinte (pe mine sau pe babuta, n-am inteles).

Cu greu am reusit sa urc cele 3 etaje, cu sacosele grele, in maini, indurand mirosul intepator de naftalina, care evadase din apartamentul, de la etajul 2, odata cu proprietarul care cobora scarile.

Ajunsa in casa, m-am facut comoda si m-am apuca de gatit, ca era trecut de ora pranzului, dar profitam din plin ca eram singura acasa, iar pana se trezeste fii-miu, ramas peste noapte la un prieten, si vine acasa, aveam timp berechet sa gatesc si sa ma si odihnesc.

M-am apucat sa gatesc ciuperci pleurotus(am gasit unele frumoase si, desi n-am gatit niciodata, dar imi amintesc de vremea studetiei si de gradina botanica :) )… asa, deci ciuperci pleurotus cu piept de pui si legume, dupa o reteta instant, inventata de mine, ca nu-mi plac retetele standard… Se face foarte usor: am taiat pieptul de pui fasiute si l-am calit putin, apoi l-am scos pe o farfurie, apoi am pus ceapa tocata si ardeiul gras, taiat si el fasiute, in uleiul in care am calit pieptul de pui, am adaugat si ciupercile taiate fasiute, care si-au lasat zeama, am adaugat pieptul de pui… intre timp am pus cateva rosii la fiert(n-am avut rosii conserva), am pus ceva mirodenii, am gustat sa vad cat este de sarat… am decojit rosiile fierte, le-am taiat cubulete si le-am adaugat in cratita. Dupa ce rosiile s-au “imprietenit” cu restul ingredientelor din cratita, am aruncat si niste buruieni(marar si patrunjel), tucate marunt, am acoperit cratita cu un capac si am oprit focul. Dar n-am plecat din bucatarie, pentru ca mi-a venit pofta de ceva dulce, asa ca m-am apucat de facut o prajitura, ceva simplu si usor de preparat. Daca tot cumparasem migdale, m-am gandit sa fac o prajitura cu migdale… Asa ca: am pus zaharul la caramelizat, avand grija sa nu se arda si sa devina amar… l-am tinut atat cat sa devina mieriu la culoare si consistenta, apoi am turnat treptat apa, pana s-a transformat in sirop. Am adaugat praful de copt, dupa ce l-am stins cu putin otet, facandu-l efervescent si acid, am incorporat treptat faina, pana am obtinut un aluat putin mai gros ca cel de chec, am presarat scortisoara si migdale tocate, apoi am turnat compozitia intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, am bagat tava in cuptor, sa coaca 40-45 min. Cu 20 min. inainte de termen, am scos prajitura, am uns-o cu miere diluata cu putina apa si am presarat pe deasupra migdale si alune.

Cand toate au foat gata si copilul acasa, am facut o mamaliguta si o salata de varza, la care, pentru un gustul acru si pentru putina culoare, am folosit otet balsamic.

Hai, sa aveti pofta!

SURSA FOTO

Alte duzini de cuvinte:

http://redsky2010.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-senectutexi/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/10/duzina-de-cuvinte-regii-blestemati/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/11/metamorfoza-al-cincisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/11/zambet-mieriu/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-arome-si-gusturi-2/