Posts Tagged Almanahe

duzina de cuvinte – in timp

Posted by on Saturday, 24 March, 2012

As putea da timpul inapoi si as putea scrie o intreaga poveste, intre paranteze, pornind de la un singur cuvant sau un singur nume… sau doar un singur moment din viata mea, dar unele amintiri sunt de un alb murdar si nu au un continut care sa curga lent prin clepsidre vechi, prin care timpul se scurge alene… amintirile mele sunt rostogoliri bolovanoase, pe o masa de sah, iar timpul petrecut in trecut, devine ireal, ca o perdea invizibila, de un continut apos, adunate toate in galeti imaginare pe care umerii mei le poarta de ani si ani… toate astea fiind spuse, ma mai gandesc, cativa ani, daca voi pune viata mea intre copertiile unei carti, pe care s-o lansez cand voi fi foarte batrana, lasand pe prima pagina un autograf

 

sotron

Posted by on Monday, 23 January, 2012

O dupa amiaza de primavara timpurie se asternuse peste zgomotul orasului aglomerat, agitat si prafuit. Ma strecurasem toata ziua, nauca, printre lumea pestrita a Bucurestiului, care alerga fara sens pe strazi, ca intr-un teatru mut… Mergeam incet, caci nu ma mai puteam tine pe tocurile pe care le simteam intrate in calcaie… gandurile imi erau aiurea, imprastiate inafara timpului, parca… nu ma interesa nimic in jurul meu, nimic nu-mi atragea atentia, nici macar claxoanele masinilor sau oamenii care se loveau de mine, in graba lor catre tinte de ei stiute… priveam in gol, doar uneori mai plecam ochii pentru a nu calca in vreo groapa… am mers asa, fara nicio tinta si fara niciun gand, de la Universitate pana la Tineretului… simteam nevoia sa stau jos, sa ma descalt si sa simt asfaltul rece sub picioare… am intrat in parc, afundandu-ma cat mai adanc spre locul unde stiam ca sunt banci si liniste. Voiam sa scap de pantofi si de zgomot… acolo, in inima parcului am dat de el, sotronul… un sotron desenat stangaci de un copil, patrate conturate cu creta alba, puse unu peste altu si numerotate cu cifre de culoare rosie… mi-am scos pantofii si am inceput sa sar intr-un picior dintr-un patrat in altul, fara a arunca piatra, asa cum era regula jocului… am repetat inca o data si inca o data, cu zambet strengaresc pe fata, fara sa ma uit in stanga sau in dreapta sa vad daca ma vede cineva… ma simteam bine si atat… la ultima intoarcere am dat peste doi ochi mari si albastri, insotiti de doua codite blonde, impletite cu grija si terminate cu fundite albe… fetita ma privea drept in ochi zicandu-mi:

- Daca vrei sa joci sotronul cu mine, eu trebuie sa fiu prima, pentru ca eu l-am desenat!…

Provocare la sotron vine din partea lui psi si au mai participat si:

psi , tibi, redskycitascorpiovânt de toamnă,virusachealmanahe,