Posts Tagged Ales

SUN

Posted by on Tuesday, 1 November, 2011

Inca port cu mine mirosul zilelor si noptilor de vara, prospetimea si caldura dintr-un singur parfum… Gradinita cu flori, din fata casei bunicilor… miros de narcise suave, petunii catifelate, mangaiate de soarele verii… regina noptii, sufbtirica si firava, imprastiind miresme fine in adierea noptilor de vara… asa-mi miroase, a gradinita cu flori din fata casei bunicilor, a copilaria mea, din vacantele de vara…

In urma cu o luna, buna mea prietena, plecata la munca in Germania, s-a intors acasa, pentru trei saptamani. Stia ca sunt innebunita dupa parfumuri, asa ca ce-mi putea aduce cadou, decat un parfum… Desi imi adusese un alt parfum sau, ma rog, mi-a dat sa-mi aleg intre alte doua parfumuri scumpe, de firma si care stia ca-mi plac, eu am ales parfumul ei… parfumul pe care si-l cumparase pentru ea, din avion si pe care il incepuse… De cand l-am mirosit m-a hipnotizat si nu mai simteam alt miros decat cel din gradina cu petunii si regina noptii, de copilarie, de zilele si noptile de vara… un parfum seducator si proaspat, care-mi da o stare de liniste si caldura, cu care ma simt bine.

Parfumul nu-i unul scump, nu are design sofisticat, nu l-am vazut in vreun magazin de parfumuri ( cel putin la noi in tara nu l-am vazut, ca sigur il miroseam, nu-mi scapa unu nemirosit cand intru in parfumerii :) ), dar miroase foarte bine, mi se potriveste si asta conteaza penru mine.

Se numeste “SUN” – Jil Sander, iar in compozitie are : rozmarin, bergamota, calone, cardamom, nucsoara, cedru, ambra, mosc… nimic din ce-mi miroase mie, dar imi aduce aminte de narcise, petunii si regina noptii :)

Culori

Posted by on Friday, 13 March, 2009

Liniştea naşte suflete mute, iar din alb se pot ivi culori… aşa spuneam cu ceva timp în urmă, de curând am văzut un nick-name  “AudCulori”  sau  “VădSunete” , iar de aici mi-au venit multe gânduri. Astăzi m-au tot frământat lucrurile astea… m-am tot gândit, cum i-aş explica unui orb cum arată o culoare?… Am ales câteva culori, pe care, eu, aş putea să-l fac să le vadă.

Albastru, i-aş lua mâna şi i-aş băga-o în apă, l-aş pune să miroasă apa… în apă liniştită şi i-aş spune că aşa este cerul… apoi aş vărsa apă, în felul ăsta ar auzi culoarea…
Roşu, i-aş da să pipaie un trandafir şi să-l miroasă.
Galben, i-aş pune în mână nisip  să-l miroasă… sau mălai sau spic de grâu…i-aş spune că aşa este soarele…
Alb, i-aş pune în mână zăpadă şi vată şi l-aş pune să miroasă… i-aş spune că aşa sunt norii, albi şi umezi…
Gri, i-aş pune în mână un metal şi i-aş pune să-i dea drumu , ca să audă culoarea… i-aş spune că ploaia e gri.
Lila, i-aş da flori de liliac…
Verde, i-aş pune în mână iarbă, l-aş pune s-o miroasa… i-aş spune că iarba e verde, frunzele sunt verzi… primăvara e verde şi are toate celelalte culori…
Negru, i-aş da o mână de pământ…să miroasă… i-aş spune că aşa e noaptea…

Voi cum i-aţi explica unui orb culorile?
Nu, n-am luat-o razna…mi-am luat o porţie de linişte sufletească, iar liniştea asta arată cam aşa:

E CRIZĂ…ŞI E MULTA!

Posted by on Saturday, 24 January, 2009

Odată cu anul 2009, a început să se folosească tot mai des cuvântul „CRIZĂ”… Am început să cred că este cuvântul cheie, făra el nu se mai poate trăi…

Într-una din zilele trecute am luat taxiul pentru a ajunge în timp util la muncă. Am ales taxiul după tariful scris pe uşă(1,5lei/km,1,5 lei pornirea), făcându-mi socoteala câţi km sunt şi câţi bani am… Am ajuns cu bine la muncă, aşa că l-am întrebat pe taximetrist cât face…

-7 lei!

-7 lei?cum aşa?s-au înmulţit kilometrii?

-Ştiţi… cu criza asta…

E criză? Să mori tu!… Şi e multă să ajungă la toată lumea? gândesc intrigată…

-Păi, e criză? Eu am citit pe uşa tariful, că altfel nu urcam…

-Ştiţi cu criza asta…

-Nu pot să dau atâţia bani… nu am şi chiar de-aş avea n-aş da… Dacă fac socoteala eu plătesc un km jumate în plus… 1,5lei/km X 2 km= 3,0 lei, corect?

-Corect! dar…

-Plus 1,5lei pornirea =4,5 lei… Corect?

-Corect! dar…

-Hai, 5 lei… îţi mai lăsam eu încă un leu… deci 6 lei cu totul, dar 7 lei… un km jumate in plus?

-Aveţi dreptate!

Îi dau 6 lei, ca atât aveam disponibil şi intru grabită în şcoală… Sunt în criză de timp… deci şi eu sunt în criză…

Încep munca, însă după 10 minute, vine domnul administrator şi-mi stinge luminile zicându-mi:

-Ce nu vezi? E lumină afară, se vede… aici se consumă cel mai mult curent…

-E încă semiîntuneric, nu se vede foarte bine… am nevoie de puţin mai multa lumină… copiii au nevoie de lumină…

-Trebuie să facem economie… e criză!… foloseşte mai puţine neoane!

Ok, o să folosesc mai puţine neoane… doar şirul din mijloc… Dacă stau bine să mă gândesc aş putea să reduc ora la 30 minute… O să propun asta in Consiliul Profesoral… Începerea orelor la 9.00, scurtarea orelor la 30 minute, a pauzelor la 5 minute, pauza mare de 10 minute… şi atunci am face o foarte mare economie de curent electric… n-am mai aprinde nici un bec… Dar ar putea să ne sară parinţii în cap(copiii ar consuma mai mult curent acasă), că deh şi ei or fi în criză… Mai târziu aflu de la secretariat că din cauza crizei trebuie să vin cu coala de acasă, ca să trag ceva la xerox(nu mai au voie să ne dea coli pentru cereri iar adeverinţele se plătesc)… E criză!

Spre casă intru într-un market să mai cumpăr un şampon şi o mască de păr. Plătesc şi aştept să-mi pună produsele în pungă… dar nu se întamplă lucrul ăsta. Cer o pungă, iar vânzătoarea îmi arată un afiş:”DE AZI PUNGILE SE PLĂTESC”… te pomeneşti că tot din cauza crizei…

-Dar de ce? Ştiam că punga nu costă, doar nu e prima dată când cumpăr de aici… cum să plec cu produsele în braţe?

-Ştiţi, e criză… aşa a zis patroana, de azi se plătesc şi pungile.

-Te pomeneşti că de mâine trebuie să plătesc şi aerul pe care îl respir în magazin?…

Cumpăr şi punga şi plec, crizată deja de atâta criză… E criză… peste tot e numai criză, cum de n-am văzut?

Mă iau cu treburi prin casă ca să uit de criză. Mă apuc să mai gătesc ceva de mâncare… Dintr-o dată simt înţepături puternice sub coaste, în partea dreaptă… dureri cumplite… Pun mâna pe telefon şi sun o prietenă medic. După ce îi spun ce am mâncat şi ce am băut îmi zice:

-Ai făcut o criză de colică biliară!

-Iar crizăăăă?

-Ai mai făcut altă dată?

-Nuuuu, scuze, dar am auzit astăzi cuvântul ăsta de 100 de ori… cred că de acolo mi se trage…

O zi de criză… am avut o zi de criză şi aşa vor fi toate deacum în colo… Nu mai putem trăi fără cuvântul CRIZĂ… Toată existenţa noastă se leagă de el… Criza e aerul pe care il respirăm, e apa pe care o bem… criza e însăşi existenţa noastră…

Vă doresc CRIZĂ placută în continuare!

Vă las acum ca sunt in CRIZĂ de timp!