Posts Tagged Aici

doar ieri

Posted by on Tuesday, 8 November, 2011

Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti face fata situatiei si atunci nu sti incotro s-o iei… simti ca astrele s-au aliniat si aliat impotriva ta, dereglandu-ti busola interioara… nimic nu-ti iese, piedici sunt la tot pasul… simti ca lumea se sfarseste aici, acum… nu poti sa mai respiri, nu poti sa mai gandesti, nu vezi nicio cale de iesire din situatie… Pentru unii totul se sfarseste chiar in acel punct, nu pot sa treaca peste moment, nu cauta solutii si isi pun streangul de gat… altii, in schimb, isi smulg parul din cap, urla, plang, se descarca, apoi se resemneaza, se calmeaza si ideeile incep sa apara, lucrurile se aranjeaza si intra pe fagasul normal…

Am avut multe, prea multe astfel de momente… am primit multe lovituri si socuri, care m-au pus la pamant, m-au epuizat psihic si fizic, dar am reusit de fiecare data sa ma ridic, sa ma scutur si sa merg mai departe… Nu stiu cui sa multumesc pentru asta, pentru puterea de a ma ridica si a merge mai departe, pentru taria psihicului si pentru ajutorul de-a gasi solutii… Un prieten imi spunea, cu un an in urma: “ Nu cauta raspunsul la altii, solutia problemei este in tine.”… si avea dreptate, raspunsul si solutiile sunt in noi, trebuie doar sa le cautam. :)

Nu-s o persoana pesimista, am doar perioadele mele, dar azi mi-a venit in minte o poezie… m-a obsedat toata ziua… o stiu de cativa ani, asa cum ii stiu si autorul ( l-am cunoscut personal)…

 

Doar ieri – Cristian Stefanescu

 

„zi dupa zi si acelasi desen,

monoton,

ca vagoanele unui tren,

numarand,

plictisit,

pe un pod, la popas,

cate oi au trecut, cate oi

au ramas…

sau privind fara noima spre un ceas care-a stat,

intr-un parc,

pe o banca,

intr-un colt neumblat,

cu un zambet ce-aduce-a convoi funerar,

luminand a speranta

ce se-aprinde-n zadar…

ti-e impus sa existi,

pedepsit

si stricat,

arogant, egoist, ipocrit, izolat

intre oameni

si de nimeni iubit;

fara rost resemnat, inutil razvratit.

focul tau nici n-a ars.

e-o iluzie!

atat!

te-ai nascut

(nu ti-e clar?)

cu o funie de gat,

fericit ca ai dreptul sa cazi

intr-o zi

poti spera la ce-a fost.

n-astepta ce va fi!

mi s-a micsorat fluturasul

Posted by on Monday, 7 November, 2011

Azi am primit fluturasul de salariu. Nu stiu sa citesc un fluturas de salariu, in general citesc doar suma finala, pentru a evita sa ma enervez, pentru ca niste bani mi se iau si de la salariul pe care il stii initial, pana la ce ajunge sa iei in mana, sunt o gramada de chestii care ti se opresc… defapt unele chestii se dau, altele se iau… fireste ca se ia mai mult decat se da, de exemplu: se porneste de la salariu de baza= 1079 lei, apoi apare PCD 24.00= 327 lei ( nu stiu ce inseamna asta), dar cred ca mi se dau banii astia, pentru ca  total 1= 1406 lei, deci salariul brut= 1406 lei… apoi incepe scaderea, cam asa: 0,50%=7 lei, 10,50%= 148 lei, 5,50% Cass= 77 lei si mai ramane suma de 1174 lei= net (nu stiu ce inseamna procentele alea)… dar scaderea nu se opreste aici, ci continua cu: D.rec. 0,40%= 280 lei(iar nu stiu ce inseamna), sindicat= 14 lei, Brut impozit= 880 lei ( aici nu stiu ce se face, pentru ca pe astia nu-i ia)… apoi urmeaza Impozit= 141 lei, iar la final avem: Lichidare card= 1019 lei… asta era pana in luna iunie 2011, ca acum salariul este altul, dar si fluturasul pe masura… e atat de mic… salariul de incadrare este… este… stati sa-mi pun ochelarii ( amadoua perechile de ochelari)… este 981 lei, adica nu, asta cica nu e “salariu de baza”, este salariul realizat (21 zile), ca salariul de baza e la fel ca in aprilie, adica 1079 lei ( ma chinui sa descifrez ce scrie in fluturas, pentru ca e scris foarte mic) nu stiu ce e cu sporul de vechime (10 ani), adica 98 lei, dar nu-i gasesc ca fiind adaugati pe undeva… mai iau si o diferenta de 41 lei ( 5 ore de suplinire limba romana), deci venitul brut este 1120 lei… iar acum incepem scaderile: somaj= 6 lei, sanatate= 62 lei, pensie= 118 lei, deducere personala( nu stiu ce mi-au dedus pe-aici)= 330 lei, impozit= 97 lei, salariul net si rest de plata = 837 lei… si aici se opreste, asta este salariul pe care il iau, adica aproximativ= 200 euro… Bine, in mare stiam cat de mic e salariul meu, dar nu-mi inchipuiam ca s-a micsorat atat de mult si fluturasul de salariu, iar scrisul este atat de miiic… parca e facut special sa te enerveze sau ( ma gandeam eu azi, cu voce tare, prin cancelarie) am ajuns la o concluzie ca Ministerul este mana-n mana cu cabinetele de oftalmologie si magazinele de optica medicala… in curand o sa orbim privind la fluturasul de salariu…

p.s. fluturasul e atat de mic, ca trebuie sa ma chinui sa-l scanez si sa-l fac vizibil… revin cu poza cand rezolv problema :)

vreau cateva zile de vacanta

Posted by on Wednesday, 28 September, 2011

S-a terminat de ceva vreme si vacanta de vara… vacanta in care n-am prea avut timp de odihna, caci am muncit cu drag si spor, pentru a face copiilor, vacanta frumoasa ( trebuie sa recunosc ca am imbinat placutul cu utilul, adica aveam nevoie si de bani)… vacanta mea, pe langa munca a insemnat si foarte mult stres, in afara serviciului si in afara casei, dar n-am sa vorbesc despre asta aici… Inainte de inceperea scolii, am zis sa ma relaxez putin prin Bucuresti, asa ca am mers cu fiul meu la o sedinta foto, la o agentie, ca i se pusese piticu pe freza sa-si faca niste poze, apoi m-am intalnit cu sora-mea si nepotul/finul Stefanut, prin Herastrau… m-a alergat copilasul ala cu chip de ingeras, prin tot Herastraul, pana m-a epuizat( cand apar intr-o zona cu copii, mamicile isi fac alte preocupari, iar eu raman cu “tartorasii”)…Pe 12 septembrie s-au inceput scolile… am vrut sa scriu despre prima zi de scoala, dar am fost foarte aglomerata si stresata cu alte treburi, apoi n-a mai avut rost sa scriu… a urmat un weekend, in care am primit invitatie la cules via de la tara… am refuzat-o politicos pe soacra-mea, sambata aceea, motivand ca am  ceva treburi ( pe care chiar le-am avut)… duminica, nu stiu cum m-am lasat purtata de vorbe frumoase, sacra-mea m-a luat prin invaluire si m-a convins sa merg la cules via… nu mai facusem asa ceva de 12 ani, dar nu mi-am pierdut indemanarea, insa, dupa aceea am zacut cateva zile, in care a trebuit sa merg si la munca, iar la munca trebuia sa fac si gimnastica cu clasa I, sa le arata ce au de facut, iar eu nu ma puteam apleca… la munca batai de cap cu clasa I si  a II a si a III a ( zici ca au luat vitamine toata vara, copilasii astia)… doar ce speram la un weekend linistit, weekend-ul ce tocmai trecu, dar nu fu sa fie… vineri am plecat la Alexandria, apoi la tara la mama… fiul meu vroia sa ramana in Alexandria la verisori, mama vroia si ea sa-l vada, dar sa stam si tot weekendul la tara… a trebuit sa impac si “capra si varza”, l-am lasat pe fimiu la Alexandria si am mers eu la tara… a fost drum cu peripetii, caci, desi am venit cu 15 minute mai devreme la microbuz, nu mai aveau locuri si a trebuit sa mergem in picioare o bucata de drum… eu trebuia sa ma incadrez in timp ca sa prind autobuz din Alexandria la tara… m-am enevat cumplit cand a trebuit, pe la jumatea drumului, sa schimbam microbuzul, desi n-am inteles de ce… in fine, am ajus exact in momentul cand pleca autobuzul la tara, dar soferul dragut, a bagat masina in fata autobuzului ca sa ma ia si pe mine… am lasat bucata de copil de 17 ani, in Alexandria si mi-am continuat drumul, cu autobuzul de data asta, in picioare, ca era ultimul autobuz si toata lumea vroia acasa… la un moment dat m-am trezit cu o fetita de un an, in brate… ma oferisem s-o ajut pe mama fetitei sa urce si i-am luat fetita din brate pana urca, dar se pare ca c-a uitat ca are copil, lasand fetita in bratele mele, iar ea strecurandu-se ceva mai in spate… ce era sa fac, am stat cu fetita in brate ( bine ca nu urla), am ascultat-o cum face calul, vaca, capra si tot ce era pe drum (copil inteligent, n-am ce zice, si foarte placuta, desi nu era frumoasa)… dupa cateva statii, mama fetitei da sa coboare, dar si-a adus aminte ca are si un copil si foarte senina ma intrebaba: “ imi dati si mie copilul?”… i-as fi raspuns ca ma mai gandesc daca o mai dau sau nu, dar se grabea soferul si nu aveam timp de stat la discutii… a plecat fara ca macar sa multumeasca, iar eu am ramas cu un gust amar… as fi vrut s-o pup pe ceafa, acolo unde miros bebelusii frumos, dar ma temeam de reactiile mamei :)… Am ajuns la destinatie si a trebuit sa cobor si eu… in statie ma astepta, nimeni altul decat Stefanut, copilul cu par de aur si chip de inger,  cu trei flori intr-o mana si foarte emotionat :)… ce-a urmat tot weekendul?… va las sa ghiciti… Se pare ca nici urmatoarele doua weekenduri nu ma voi odihni… duminica am treaba in Bucuresti, de dimineata pana seara, iar saptamana viitoare merg la botezul fetitei unui coleg… deja astept cu nerabdare vacanta de iarna, care cica e ceva mai lunga decat in ceilalti ani :)

Sedinta foto cu Radu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Distractia din Herastrau… cu Stefanut :)

miercurea fara cuvinte – copilarie

Posted by on Wednesday, 7 September, 2011


poze frumoase gasiti aici: scorpio, carmen, Minoki, fosile, dagatha, acoarele, redsky

 

 

duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio