Posts Tagged Acum

La multi ani 2012!

Posted by on Saturday, 31 December, 2011

Gata! Am terminat treaba… Este primul an, in ultimii 10 ani, cand fac Revelionul acasa (de obicei ma hotarasc, uneori, cu cateva ore inainte unde merg de Revelion). A fost un an greu, urat, din multe puncte de vedere, care m-a epuizat fizic si psihic… mai are putin si se duce :)

Am pus mancarea pe masa, am pregatit si un ornament cu o lumanarica, ca doar vine Anul Nou, nu?  trebuie sa aiba si lumina :)… se zice ca in noaptea dintre ani, trebuie sa porti lenjerie rosie si ceva nou… am rezolvat si cu lenjeria rosie si cu ceva nou… la nouatate aveam ceva probleme, dar mi-am adus aminte ca mi-am cumparat o rochita, in vara, si n-am imbracat-o niciodata, asa ca acum este momentul special :)… m-am aranjat, mi-am accentuat putin frumusetea, mi-am pus rochita alba cu imprimeu de irisi mov pe poale si pe piept, mi-am pus pantofii albi, cercei si margele perlute albe si, ca sa fiu in ton cu rochia, m-am parfumat cu “Eternity” by Calvin Klein ;)… sunt pregatita pentru intalnirea cu 2012… sper sa-l impresionez si sa fiu pe placul lui si sa ma tina in brate tot anul :)

Va doresc din suflet sa aveti parte de un 2012 frumos, bogat si sanatos care sa va implineasca toate dorintele!

LA MULTI ANI!

 

doar ieri

Posted by on Tuesday, 8 November, 2011

Sunt momente in viata cand simti ca nu mai poti face fata situatiei si atunci nu sti incotro s-o iei… simti ca astrele s-au aliniat si aliat impotriva ta, dereglandu-ti busola interioara… nimic nu-ti iese, piedici sunt la tot pasul… simti ca lumea se sfarseste aici, acum… nu poti sa mai respiri, nu poti sa mai gandesti, nu vezi nicio cale de iesire din situatie… Pentru unii totul se sfarseste chiar in acel punct, nu pot sa treaca peste moment, nu cauta solutii si isi pun streangul de gat… altii, in schimb, isi smulg parul din cap, urla, plang, se descarca, apoi se resemneaza, se calmeaza si ideeile incep sa apara, lucrurile se aranjeaza si intra pe fagasul normal…

Am avut multe, prea multe astfel de momente… am primit multe lovituri si socuri, care m-au pus la pamant, m-au epuizat psihic si fizic, dar am reusit de fiecare data sa ma ridic, sa ma scutur si sa merg mai departe… Nu stiu cui sa multumesc pentru asta, pentru puterea de a ma ridica si a merge mai departe, pentru taria psihicului si pentru ajutorul de-a gasi solutii… Un prieten imi spunea, cu un an in urma: “ Nu cauta raspunsul la altii, solutia problemei este in tine.”… si avea dreptate, raspunsul si solutiile sunt in noi, trebuie doar sa le cautam. :)

Nu-s o persoana pesimista, am doar perioadele mele, dar azi mi-a venit in minte o poezie… m-a obsedat toata ziua… o stiu de cativa ani, asa cum ii stiu si autorul ( l-am cunoscut personal)…

 

Doar ieri – Cristian Stefanescu

 

„zi dupa zi si acelasi desen,

monoton,

ca vagoanele unui tren,

numarand,

plictisit,

pe un pod, la popas,

cate oi au trecut, cate oi

au ramas…

sau privind fara noima spre un ceas care-a stat,

intr-un parc,

pe o banca,

intr-un colt neumblat,

cu un zambet ce-aduce-a convoi funerar,

luminand a speranta

ce se-aprinde-n zadar…

ti-e impus sa existi,

pedepsit

si stricat,

arogant, egoist, ipocrit, izolat

intre oameni

si de nimeni iubit;

fara rost resemnat, inutil razvratit.

focul tau nici n-a ars.

e-o iluzie!

atat!

te-ai nascut

(nu ti-e clar?)

cu o funie de gat,

fericit ca ai dreptul sa cazi

intr-o zi

poti spera la ce-a fost.

n-astepta ce va fi!

cuvinte din trecut – recensamant

Posted by on Sunday, 23 October, 2011

 

A inceput recensamantul populatiei. Toate posturile tv vuiesc despre treaba asta… Am studiat si eu problema, pe net, sa ma dumiresc mai bine ce trebuie sa stiu, sa aflu care este profilul recenzorului, ca sa nu primesc in casa pe oricine, ca nu se stie ce-i poate pielea sau care ii sunt doritele… sa stiu ce acte trebuie sa prezint si la ce intrebari sa raspund… Acum ma gandeam ca trebuie sa declar si broasca testoasa, ca si ea e vietate si traieste in acelasi spatiu locativ cu noi, doar ca nu are CNP… In fine, au venit si la mine, vineri, cu recensamantul… In inchipuirea mea, recenzorul, ma asteptam sa fie un pensionar, fost comunist, imbracat intr-un costul ponosit, cu parul dat pe spate sau cu chelie, cu geanta/ mapa albastra, ecusonul in piept, care imi baga o legitimatie sub nas, prezentandu-se cu toata titulatura, vorbind printre dinti si tubuind buzele, privindu-ma de sus… Ei bine, recenzorul era o fatuca pe care o cunosteam… a ramas si ea suprinsa sa ma vada in usa apartamentului:)… am poftit-o in casa, i-am dat toate informatiile cerute ( nu stiu de ce le trebuiau date despre ferestre, boiler si alte alea, cand, defapt, ii intereseaza populatia, ca numar, cred), am dat si datele sotului si copilului ( aseara am aflat ca CNP-ul nu era obligatoriu)… si uite asa mi-am adus aminte cum, cu ani in urma, am fost si eu la recensamant ( cel al copiilor prescolari) si chiar scrisesem despre asta, undeva pe netlog, asa ca am „dat fuga” sa caut acea postare, pentru ca tot e duminica ( pe sfarsit) si este ziua provocarii lui Tiberiu, adica „cuvinte din trecut”… iata ca imi fac si eu tema ;)

Pentru ca domnul director, al unitatii scolare unde profesez, a dat dispozitie ca pe timpul vacantei intersemestriale sa ramanem toti in activitate (mai putin profii de religie), ne-au fost repartizate scari de blocuri, din cartier, unde sa mergem cu recensamantul. Nu stiu daca va mai aduceti aminte, dar si pe vremea comunismului se facea asa ceva…
Ok!… Eu am lipsit luni, asa ca mi s-a oprit si mie o scara de bloc… ce a mai ramas. Str.Negru-Voda, bl.240G(garsoniere), sc.D… Ma asteptam la o scara mizerabila, fara lumina… n-a fost chiar asa, a fost acceptabil… dar cum sa sun eu la usi si sa intreb “aveti copii de 0-7 ani?”… Cine-mi va deschide usa? Cate intrebari imi vor pune?… Noroc cu vecina de la et.1, ea stie tot ce misca pe scara. Stiti ca fiecare bloc are o vecina la etajul 1, care stie tot ce misca pe scara? care sta numai cu ochiul pe vizor si cu urechea lipita de usa… Ei bine,am gasit-o!… Scara avea 60 de garsoniere. Am inceput cu parterul, ap.9… am gasit un baietel de 6 luni… La etajul 1, deja mi-a fost mai usor, am dat de “vecina stie pe toata lumea”, ap.16, care avea 4 copii, primul de 14 ani si singurul recunocut de tata, restul doar ai ei. Mi-a spus toata viata ei, de la primul copil pana la ultimul, cat de greu o duce cu “EL, futul in gura!”si altele… Deja ma luase durerea de cap. Ma gandeam cu groaza peste cate astfel de femei mai dau pana la et. 4?
Scap in sfarsit de femeie si ii respect traseul:la ap.25, un baietel de 3 luni, la ap.31, baietel de 3 ani, la alte ap. n-am mai sunat ca erau copii de liceu, clase primare sau gimnaziu… La et 3, ap.37, fetita de 7 ani, la ap.38, am dat de o baba surda… eu intrebam de copii, ea imi spunea ca nu are apa calda, incercam sa-i explic cu voce mult mai tare ce doresc, ea tipa la mine ca nu are apa calda… Am plecat, vazand ca nu ma inteleg cu ea si de teama sa nu cheme politia. Ap.47, baietel 4 ani. Ce-mi place ca in familiile dupa scara asta, copilul poarta numele unuia din parinti, iar parintii au nume diferite. In fine, ajung si la et. 4, dupa amiaza, galesc cele 2 familii cu copii, conform indicatiilor date de vecina de la 1,ap.51, baiat 4 ani, parintii surdo-muti, aici am apelat la cunostintele mele de mima, dobandite in urma cu 4 ani la strand, cand am fost nevoita sa lucrez cu o copila de 6 ani surdo-muta. M-am descurcat foarte bine cu domnul, a inteles ce doresc si mi-a scris personal toate date. La ap.58, baiat 7 ani… Si gata. Maine trebuie sa dau rezultatele si sper sa nu am cei mai putini copii!

P.S. Fetita de 7 ani mi-a fost eleva, iar ac um e clasa a VI a, baietelul, tot de 7 ani, mi-a fost si el elev pana in clasa a IV a, iar acum este clasa a V a, iar baietelul surdomutilor, imi este elev, in calasa a III a :)

 

Cuvinte din trecut gasiti si la : psivero,  altcersenin,  saratibi

cuvinte din trecut – ce mai citim

Posted by on Sunday, 18 September, 2011

Fiind duminica, a venit randul “cuvintelor din trecut”, adica repostari din blogul nostru, ca cei noi veniti sa ne cunoasca si alte scrieri din trecut… ideea a fost a lui Tiberiu, iar noi am preluat-o cu drag ;)

ce mai cititi?

This entry was posted Sunday, 21 November, 2010 at 03:12

1269514437_82912970_1-fotografii-de-colectia-biblioteca-adevarul-100-de-carti-pe-care-trebuie-sa-le-ai

Azi imi propusesem sa ajung in Bucuresti, la “Targul Gaudeamus”. Aveam pofta sa vad multe carti, sa le rasfoiesc, sa le miros… si sa ma intorc acasa cu, macar, doua carti. Din pacate m-a rapus raceala… si nu stiu de ce, dar eu nu racesc niciodata toamna-iarna… sezonul meu, de raceala, e in luna iulie spre august… cred ca este o viroza, luata prin telepatie, simpatie… nu stiu… sau de la “cascat gura” la luna plina de aseara. Apropo, cine s-a uitat aseara pe cer, la luna? Era luna plina, dar era ciudat, ca in jurul ei era un mare cerc alb, perfect rotund, care se tot lasa in jos, marindu-se… am facut vreo doua poze, dar nu se vede mare lucru, cu camera mea digitala ieftina.
Deci sunt racita, atat de racita ca nu pot respira… sper sa mai traiesc pana maine.
In alta ordine de idei, imi pare rau ca ratez targul de carte… va trebui sa merg iar prin librari, ca sa simt mirosul cartilor si sa le rasfoiesc (asta daca nu sta vreo vanzatoare dupa fundul meu)… Ultima data cand am intrat in librarie, acum aproximativ o luna, m-am enervat cumplit, in toate librariile in care am intrat ( trei in Giurgiu, doua in Bucuresti)… acelasi stil de a-si aborda clientii si de a nu-i lasa sa caute ce doresc. Unele mai fac si recomandari, cu ce au citit ele si le considera carti bune… Nu neg ca n-or fi bune, dar nu sunt pe interesul meu… intr-una din librariile din Giurgiu, mi-a recomandat “tanti” aia, care se plictisea din lipsa de clienti si rezolvat de integrame, numai carti despre alimentatie sanatoasa, rugaciuni inainte si dupa masa sau culcare si sculare… Eu, politicoasa din fire, am lasat femeie sa scoata toate cartile pe care mi le-a recomandat, apoi i-am spus ca vreau altceva si am inceput sa-i cer, ce as fi vrut eu sa citesc… fireste ca recomandarile ei erau mai bune, in mintea ei… Am mers in alta librarie, tot in Giurgiu, alta “tanti” care s-a oferit sa faca recomandari… mi-a laudat intreaga colectie a lui Paulo Coelho si alte colectii, cu multe volume… femeia chiar le citise ca s-a apucat sa-mi povesteasca… am petrecut o ora si ceva in libraria aia ascultand povestirile femeii si m-am gandint ca nu mai este interesant sa le cumpar ca deja stiu cum incep si cum se termina… I-am multumit frumos si am plecat spre o alta librarie… Am intrat, salutand politicos, m-am dus la rafturile cu carti, dornica sa rasfoiesc o carte, sa-i simt mirosul si hartia intre degete… dar n-am apucat sa rasfoiesc prea mult caci glasul vanzatoarie s-a auzit suav: “va pot ajuta cu ceva? sa va recomnad ceva?”… Nu, nu vreau, am vrut doar sa vad ce pret are cartea asta… am iesit frustrata din librarie… De ce, Doamne iarta-ma, nu ma lasa sa-mi caut eu singura ce-mi place, ce vreau sa citesc?
Am fost in Bucuresti, pe Magheru, libraria “Mihail Sadoveanu”… speram ca aici voi gasi liniste sa rasfoiesc o carte… nu, nici aici, acelasi lucru se intampla. Eu stiu ca nu au clienti si fac tot posibilul sa-i atraga, dar consider ca, daca intru intr-o librarie, trebuie sa am liniste si tihna sa rasfoiesc cartile, sa caut cam ce as vrea sa citesc… Am plecat la alta librarie, caci capricornul din mine e ambitios, daca i s-a pus ceva in cap aia face… Am iesit, imediat dupa intrebarea “va pot ajuta cu ceva?” si am mers mai departe… pe la Romana, am gasit libraria “Carturesti”, parca… Am intrat si m-am pierdut printre rafturi, la rasfoit carti… si ce credeti ca s-a intamplat? Ati ghicit, a venit o “domnita” tinerica, care nu avea habar ce carti se afla in librarie … m-a intrebat timida, daca ma poate ajuta… raspunsul meu a venit promt : “daca am nevoie de ceva va solicit eu!”… a plecat frecandu-si mainile. Am apelat la ea totusi, vrand s-o pun la incercare, sa ma conving ca n-a citit carti… i-am cerut “Accidentul” – Mihail Sebastian, pentru ca imi doream sa citesc cartea asta, e mai relaxanta dupa o zi de munca cu copiii, nu ma solicita chiar asa tare ca Pascal Bruckner sau altii… Ei bine, “domnita”, desi i-am spus si autorul, s-a dus la raftul cu Mihail Sadoveanu… acum, ma gandesc, autorii au aceleasi initiale… fata a cautat sarguincioasa, vrand sa se faca utila… am lasat-o vreo 5 min, dupa care am luat cartea, de pe raftul din fata ei (o avea sub nas si n-o vedea)… pai, deh, macar daca nu stii nu te bagi… Ma intrebam, de cand n-a mai citit fatuca aia o carte? o fi citit vreodata o carte?… in fine, nu-mi mai bat capul cu tineretul… imi pare bine ca fii-miu a inceput sa citeasca carti, de cand e la filologie, nu mai sta sa citeasca rezumatele pe net.

In librarii am renuntat sa mai intru… mai rasfoiesc cate o carte pe la Kaufland sau Intex (hipermarketuri), acolo nu ma intreaba nimeni de vorba si nu incearca nimeni sa ma ajute sau sa-mi recomande… sau mai simplu, le caut pe net, citesc cate ceva despre ele, vad daca imi doresc sa citesc cartea respectiva, o pun la cos si astept sa vina postasul sau curierul ;)
Ah, am uitat sa spun… am observat un lucru, cred ca e problema de editura, scrisul cartilor este foarte mare, spatiul dintre randuri la fel, iar cartile foarte groase… Ma intreb, nu puteau sa fie mai putine pagini si un scris normal?… Cred ca, editurile, iau bani la numarul de pagini tiparite, astfel se explica si preturile foarte mari ale cartilor. :(

Ce-mi recomandati sa mai citesc?… sa caut pe net, acum cat am si pofta ;)

Au mai depanat cuvinte din trecut :  tibigrişkadagathasaraveropsi


duzina de cuvinte – în fugă

Posted by on Saturday, 3 September, 2011

 

Săptămâna asta am fost tot într-o fugă. O săptămână plină şi obositoare. Luni a început BAC-ul sesiune august-septembrie, iar azi s-a terminat. Am avut si examen cu clasa I – înot şi… şi alte probleme personale, care mi-au consumat energia, de care nu vreau să vorbesc aici, acum… niciodată în acest spaţiu.

Nu ştiu cu care zi a săptămânii să încep, dar o să încep cu fiecare dimineaţă, ca toate se derulează în acelaşi ritm… M-aş fi oprit la ziua de miercuri, dar o las pe altă dată, ca şi acum mă apucă boala când mă gândesc la ziua aia…

În fiecare dimineaţă mă trezesc cu noaptea-n cap. N-aş vrea să mă vedeţi cum mă manifest dimineaţa, mai ales când mă grabesc, zici că sunt teleghidată… cu ochii cârpiţi de somn, pe care deabia îi pot ţine deschişi şi îi simt de parcă cineva mi-ar fi turnat mălai în ei, pun ibricul pe foc să fac cafea, timp în care mă uit pe geam cum începe să se crape de ziuă, mai urmăresc câte o cioară care zboară croncănind spre alt cârd de ciori, la fel de gălăgioase ca şi ea… las cafeua pe masă să se liniştească şi merg să-mi fac un duş… ies din duş(deja încep să văd cu alţi ochi totul), trec prin bucătărie, iau prima gură de cafea, îmi arunc iar ochii pe fereastră şi nu ştiu cum, în fiecare dimineaţă, ca o vrajă, prin crăpătura de ziuă, în zarea aurie, soarele se ivişte sfios, rotund, ca un gălbenuş de ou. Mă duc grăbită să iau camera digitală pentru a imortaliza momentul şi fac o poză, doua, trei…( aici pierd cel mai mult timp şi uit de ce m-am trezit)… Când mă uit la ceas este deja destul te târziu şi încep să mă agit, îmi iau ustensilele şi merg iar în baie, de data asta pentru a-mi accentua puţin frumuseţea cu niţel creion şi rimel, apoi trec la îmbrăcat, mai iau o gură din licoarea neagră, dulce şi foarte tare, în timp ce mă îmbrac şi ca să fie cireaşa pusă pe tort, mă parfumez, mai iau o gură de cafea, îmi pun pe umăr geanta mare cât o traistă, care nu ştiu de ce e aşa de grea, dar ştiu că pot gasi aproape orice în ea, de la aspirină până la… stai aşa să mă uit ce mai am pe-acolo… 6 pixuri, 3 brichete, încărcătorul de telefon, două parfumuri (întotdeauna am doua- trei parfumuri în geantă sau rucsac), şerveţele umede şi uscate, maşinuţa suvenir de la compania aeriana flyniki, ochelarii, crema de mâini, un unguent de când am avut o arsură la mână, nişte chestii pe care nu vi le spun, etc… cu toate cele enumerate în geantă şi cu geanta pe umăr, ies în „goana calului” pe uşă, cobor cele trei etaje, mă arunc în taxiul chemat în urmă cu 5 min. şi o pornim către liceu, să supraveghez candidaţii la bac, să fiu supravegheată si eu, la rândul meu, de camerele de supraveghere, timp de 3 ore, în care mi-e teamă să mă scârm şi în nas, că mă văd în cameră… singurul lucru pe care îl iubesc  la supravegherile astea de  la examene este liniştea… trei ore de linişte :)

 

au şi ei duzina lor:  psipsina, virusache, tiberiu, redsky, vero, sara, dictaturajustiei, pisicaru, dagatha, rokssana, scorpio