Posts Tagged Acel

duzina de cuvinte – cum l-am cunoscut pe Voiculescu

Posted by on Saturday, 1 October, 2011

  Dupa terminarea facultatii, cand eram obisnuita doar sa merg la cursuri si seminarii, examene si colocvii, iar vara sa muncesc la strand, pentru ca deja imi facusem mana de lucru de vreo 3 veri, in meseria mea, speram ca imi voi gasi si un loc de munca, la sfarsitul verii, in domeniul meu… dar n-a fost sa fie asa, pentru ca: “nici nu ti s-a uscat cerneala pe diploma si vrei post de antenor?” sau “ au prioritate antrenorii cu vechime si experienta sau pensionarii” ( asta se intampla la Dinamo, unde a fost post liber doi ani, dar nu pentru mine, una care nu are relatii si nu da spaga), asa ca am inceput sa caut altceva de munca, pana la vara viitoare. Am gasit, prin internediul unui prieten de-al unei colege, sa lucrez la unchiul lui, care avea nevoie de contabilitate primara, adica de inregistrat niste facturi, la un en-gros de legume-fructe ( despre asta voi scrie alta data pe larg, iar postul va fi dedicat Cristinei, o prietena pe care mi-am facut-o in acel en-gros si pe care n-am mai vazut-o de 12-13 ani, pentru ca traieste in Cipru, dar ne-am regasit aseara pe facebook). Programul era lejer, mai ales pe timpul verii, dandu-mi posiblitatea de a lucra vara la strand, iar toamna-iarna-primavara la Floreasca sau Bolintineanu, dupa amiaza. Angajarea la acel en-gros a fost un tren pe care a trebuit sa-l iau in momentul acela, pentru ca mi-a deschis multe usi, m-a ajutat sa supravietuiesc in Bucuresti la vremea aceea si unde am invatat foarte multe lucruri. Tot in perioada aceea, sotul meu mi-a propus o “afacere”… o colega de-a lui, afland ca eu am atestat de maseur (asa mi-am cucerit sotul, cu masaj si mancare buna ; ) ), i-a spus ca un oaresce domn, Dan Voiculescu, om de afaceri, are nevoie de un maseur si ca ar fi bine sa incerc sa fac si asta, mai ales ca ies bani frumosi din masaj… si uite asa am aterizat la Grivco, in Baneasa, la firma mogulului… e drept ca nu stiam cine este si ce invarte( probabil prin ’96 invartea doar firma aceea, nu stiu).

Prima intalnire cu domnul Voiculescu, a fost destul de stanjenitoare pentru mine… el infasurat intr-un prosop alb si moale precum catifeaua, privind nauc la mine in momentul cand, cu ochii mari,  i-am zis ca nu stiu cum se deschide apa sa ma spal pe maini ( vedeam pentru prima data robilet cu clapa si mi-era frica sa nu stric ceva)… M-am apucat sa-i fac masaj… masaj general, pentru ca asta ceruse, asa ca am inceput cu masajul standard, de la varfurile degetelor de la picioare, in sus… Tehnic, stapaneam foarte bine procedeele de masaj si se parea ca si “subiectul” se simtea bine, doar ca il deranja telefonul din 5 in 5 minute… masajul n-a durat o ora asa cat ar fi trebuit sa dureze, pentru ca, era ceva important si a trebuit sa plece… Am plecat si eu, trecand pe la secretariat unde mi s-a inmanat plicul cu bani. Acelasi lucru s-a intaplat si urmatoare 4-5 sedinte care au urmat… intr-o zi mi s-a propus un parteneriat, adica mi s-ar fi facut o angajare  si mi s-ar fi dat pe mana sala de masaj si sauna… Am mers la patronul din en-gros si i-am spus ce mi s-a propus… patronului i s-a pus capsa si a ridicat putin tonul la mine, facandu-ma sa ma simt vinovata si sa pun in balanta locul de munca care ma ajutase sa supravietuiesc in Bucuresti, care imi daduse o paine atunci cand am avut mai mare nevoie, un loc de munca platit, oarecum, bine si care imi da libertatea de a-mi practica si meseria mea de antrenor sau luxul de la Grivco, masarea lui Voiculescu, sa stau toata ziua inchisa in cladirea aia si nu stiu ce trebuia sa fac pe la sauna… Si cum banii nu m-au putut prinde in tentacule, am ales sa raman la en-gros si sa am libertatea de a-mi practica si meseria pe timpul verii si seara in anotimpul rece… in rest, hoti sunt peste tot :)

SURSA FOTO

duzina de cuvinte gasiti si la: psi, redsky, vero,  Rokssanavirusachetiberiusarascorpiocarmencita

duzina de cuvinte – dor

Posted by on Saturday, 16 July, 2011


De cateva zile mi s-a facut dor de un loc… un loc unde am ajuns doar de trei ori in viata mea si unde nu cred ca voi mai ajunge vreodata (cine stie)… la casa parinteasca a tatalui meu, undeva in judetul Galati, comuna Radesti (nu stiu daca era comuna sau sat)
Cred ca aveam 4 ani cand am fost prima data acolo (poate am fost si cand eram mult mai mica, dar nu stiu eu), apoi am mai ajuns pe la 6 ani, iar ultima data am fost acolo, cand aveam 18 ani. Ultima data am stat doua zile, nu-mi aduc aminte foarte multe, dar am amintiri de la 4 si 6 ani, care sunt inca vii in mintea mea.
Mergeam cu trenul personal de la Galati pana la… nu stiu cum se numeste gara unde coboram, era alt sat: Docaneasa sau Balabanesti?… in fine, stiu ca era mult de mers. De la gara o luam peste un camp verde plin cu maci si albastrele… ici colo cate o papadie isi scutura puful la prima adiere de vant. La litiera padurii curgea un rau… mama spunea ca acel rau curge in “amonte”. La inceput n-am inteles cum vine treaba cu “amontele”, pentru ca oricum nu stiam cum trebuie sa curga un rau, stiam doar ca trebuie sa curga si atat, dar imi placea cum suna cuvatul :)… dupa ce treceam podul, drumul o taia in padure, iar cararea care ducea catre padure era impanzita, pe margini de stupi, pe unde trebuia sa trecem cu mare atentie si in mare graba, ca nu cumva sa ne incaiere albinele. Cand ajungeam in padure, deja eram intr-o alta lume… era racoare, umbra si triluri pe pasari… mirosea a proaspat, a tamaie si smirna ( de la tataie stiam de smirna, fiind tarcovnic la biserica, imi povestea despre tamaie si smirna, ce inseamna fiecare… despre smirna imi spusese ca este “jertfa naturii, adusa lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios” sau ca este “simbolul cuminteniei si intelepciunii”, de aici si expresiile: “ sa stai cuminte smirna” sau “ a tacut smirna” :)
Traversam padurea cu ceva emotii, caci in drumul nostru puteam intalni mistreti (intr-o zi, la plecarea de acolo, ne-a tait calea o scroafa cu purcelusi dupa ea). La capatul padurii se intindea satul. Trebuia sa urcam o panta cu pamant nisipos, pana la casa bunicilor. Casa era pe deal, iar de acolo se vedea tot satul. In curte erau trei case: o casa mica, cu o singura camera, in care locuia mamuta (asa ii ziceam noi mamaiei din partea tatului), mai era o casa mica, care era bucataria de vara, dar avea si pat acolo, iar dincolo de un gard care despartea curtea, era o casa mare, cu mai multe camere inalte si vopsite in verde, cu o gradina mare in care erau legume, flori si pomi fructiferi (imi aduc aminte de gutui, care faceau niste gutui mari, galbene si zemoase, dulci acrisoare), iar langa casa erau doau tufe de iasomie, de o parte si de alta a scarilor. In casa aia mare locuia sora cea mare a tatalui meu, cu familia ei… nu mai stiu cati copii avea, imi aduc aminte doar de trei baieti, verisori primari, care erau la vremea aceea acasa, fiind apropiati de varsta cu mine.
Nu aveam niciun prieten la Radesti, asa cum aveam la bunicii din partea mamei, unde mergeam in fiecare vacanta, dar nici nu aveam vreo nevoie… Verisorii mei, desi erau in vacanta, aveau de munca, ca asa este la tara… Li se da munci usoare, cum ar fi insiratul tutunului, pentru ca din asta isi castigau existenta: plantau tutun, il culegeau, il insirau si uscau la streasina casei, apoi il vindeau… Eram fascinata cum, verisorii mei, insirau tutun pe niste sfori, cu un ac mare din sarma, strapungeau mijlocul frunzei, pe nervura aia groasa din mijloc, apoi conduceau cu mana frunza, pe ata de canepa, avand grija sa n-o rupa… Eram fascinata cu cata indemanare si rapiditate faceau ei lucrul asta, iar eu deabia reuseam sa insir o frunza cand ei deja insirau 7-8, fara sa le rupa, caci m-au invatat si pe mine sa insit tutun :)… e drept ca dupa asa munca ramaneau si urme, pe termen destul de lung: degetele erau maro dar imi placea mirosul amar al frunzelor de tutun… imi mai placea sa merg in vale la cismea, de unde lua toata lumea din sat apa. Era o cismea cu apa de ivor, cu un jgheab mare si tubulatura mereu varuite si curate. Acolo am cunoscut-o pe Misandra, o fetita blonda, cu parul strans in doua cozi groase, cu ochii albastri, gura mica si rosie si multi pistrui pe fata… locuia putin mai la vale de casa bunicilor mei… Avea in curte un cais mare, care facea niste caise rosiatice, mari cat palma (nicaieri n-am vazut caise asa mari), iar de o creanga a caisului sta atarnat un scranciob(acolo am auzit pentru prima data ca leaganul e un scranciob si am incercat sa-mi explic cuvantul… explicatia a fost: scranciob vine de la scancet, pentru ca atunci cand un bebelus scnaceste, trebuie sa-l legeni ca sa se linisteasca)…
Azi mi-e foarte dor de locul ala si imi pare rau ca nu am nicio poza cu casa, cu curtea, cu privelistea de acolo de sus, din varful dealului… cu cismeaua din vale…mi-e dor de rochita bleu, pe care era brodat un copil care tinea in mana trei baloane colorate diferit… rochita care mi-a fost tare draga si pe care am purtat-o pana atunci, la Radesti, pentru ca acolo si-a gasit si “sfarsitul”, intr-o dupa amiaza, in vizita la niste rude, in incercarea de a muta un scaun proaspat vopsit maro, cand mi-am patat poalele rochitei cu vopsea si ceva dulceata de cirese pe piept… Mi-e dor de padurea cu miros de proaspat, de raul care curgea in amonte , de campul verde impanzit cu maci si albastrele, pe care am vazut primul curcubeu… cel mai frumos curcubeu, mare, rotat cat era campul de lat…

Si ei detin aceeasi duzina de cuvinte, dar in alt stil :) : psipsina, papagigli, scorpio, virusverbalis, valentina, alberto, vero,eclipsa de marte, dagatha, lotusull, redsky2010