de toamna… conserve

Wednesday, October 17, 2012 Posted by

A venit toamna… doar in calendar, ca afara e tot vara… pentru ca e tot vara, orele de educatie fizica le fac in curtea scolii, dupa ora 10:00, ca atunci se incalzeste… scoala este in cartier, intre blocuri mai mult sau mai putin comuniste, chestia este ca toate bucatariile apartamentelor din bloc sunt pe partea cu curtea scolii, exact acolo unde imi desfasor activitatea… si cum dimineata nu apuc sa mananc, pentru ca timpul e scurt de la trezire, dus, baut cafea, imbracat si plecat la munca, ma apuca foamea si pofta taman in orele de educatie fizica… n-am numarat cate bucatarii sunt in dreptul terenului pe care imi desfasor activitatea, dar sunt suficiente ca sa ma faca sa balesc de pofta, de la mirosurile care ies, parca facadu-mi in ciuda, pe ferestrele sau burlanele hotelor din bucatarii… cum am ore de la 8:00 la 14:00, cred ca ma voi imbolnavii de pofta… ce sa va spun?… va inchipuiti: chiftele, ciorbe, omlete, fripturi… intr-una din zile, cineva facea muraturi… castraveciori, gogosari… asa mi-am adus aminte de o reteta de gogosari umpluti cu vinete prajite si usturoi, pe care o facea soacra-mea, cu ani in urma… am zis in fiecare an ca o sa fac si eu, dar niciodata nu m-am hazaradat s-o fac, din diverse motive… in ziua aceea mi s-a facut pofta cumplita de gogosari din aia, asa ca m-am hotarat sa-mi incerc norocul, pentru ca am crezut ca-mi plesneste sutienul de pofta… urmatoarea zi mi-a adus soacra-mea tot ce-mi trebuia, din gradina de la tara, si m-am apucat de treaba… am facut doua borcate de vreo 3 kg… mi-au iesit foarte buni, desi era pentru prima data cand am facut…

 

… aproape ca s-au terminat cele doua borcane, asa ca m-am hotarat sa mai fac o tura, dar de data asta in borcane de 800 gr, ca sa fie mai multe sa le duc in balcon, sa nu le mai vad in fata ochilor, ca sa nu mai fiu tentata sa mananc… apoi m-am gandit sa fac afacere, sa vand produsul (asta gandeam in timp ce prajeam vinetele, ca sa-mi ocup mintea cu ceva), dar nu stiam ce pret sa pun… m-am gandit, chiar, sa ma extind ( daca merge afacerea) si sa incep si export, in Anglia, ca, m-am gandit eu, langa  ”fish and chips” al lor, ar merge si niste “peppers stuffed with roasted eggplant and garlic” ( nu stiu cum se spune gogosar, dar sper sa fi scris bine restul ;) )… dar mai bine ar fi sa ma mut in Anglia si sa produc acolo… sa-mi fac o fac o fabricuta de conserve, e?… vise taica, vise…

duzina de cuvinte – iti numar stelele

Friday, May 11, 2012 Posted by

Iti numar stele… sunt toate, asezate anapoda, una langa cealalta, scriind parca o poveste, in care leaga cuvintele intr-o alunecare de arcus, pentru noptile muritorilor… o poveste pierduta in abis, ca o ancora coborata in adancul oceanului albit de lumina lunii… intunericul se lasa, ca o arsura, peste pleoapele grele, de vinul baut din amfora vietii… adorm, cu gandul departe… vise anosmice imi lasa un gust amarui, atunci cand soarta ascunde dorinte… dincolo de realitate, am aflat ca nimic nu e interzis…

… si inspiratia  Chopin – Nocturne

 

Fiecare cu duzina lui :

psisimonikoolanaveronica,  Ada Pavel,  Carmen Pricop,  Zhao,  vantdetoamnaVanessa,  Carmen DJ,  scorpio,  Cristina Mirodone,  o fată blîndăOlimpiaanacondele,  Dor de femeie,  Elly Weiss,  tibi

trairi de primavara

Monday, April 16, 2012 Posted by

Te-am descoperit intr-o dimineata albastra de primavara… aveai soare in priviri… te-am gasit asa cum te-am gandit in visul meu, cand te doream macar pentru o singura zi, apoi sa stiu ca te pierd si sa incerc sa lupt pentru inca o zi cu tine… sa ma arzi cu fiecare atingere, sa ma tulburi cu fiecare privire… sa nu fi langa mine dar sa-mi zvacnesti adanc in tampla… sa te respir cu fiecare adiere, sa-ti definesc conturul imaginar si sa ma chinui sa-mi tin pleoapele stranse ca sa te pot pastra cat mai mult timp, cand dorul de tine-mi strange inima, la ceas de seara… sau cand zorii fiecarei dimineti ma obliga sa-mi lepad vesmintele viselor si  sa ies, sa traiesc cautandu-te printre oameni… sufletul meu te asteapta nebun, iar gandul imi aduce atingerea mainilor tale… iti simt rasuflarea si obrazul tau fin atingandu-mi obrazul… simt apropierea ta care-mi da liniste si neliniste in acelasi timp… caldura ta…

Sunt stari care nu se pot explica in cuvinte… sunt oameni care iti dau astfel de stari… Ti-am spus ca pielea ta miroase a soare?

Si obsesia acestor zile… Iyeoka – Simply Falling   si  Nouvelle Vague – In a manner of speaking

parfum

Sunday, March 25, 2012 Posted by

Vantul adie usor prin fereastra deschisa. Aerul are miros de iarba verde si flori amare de cais, iar minte mea o ia razna, intr-un labirint in care ma afund linistita… mi-am adus aminte ca te-am visat si m-am intrebat toata noapte cine esti… ai venit dintr-o lume diferita de a mea si ne-am intalnit pe muchia dintre lumi… in nari imi persista inca un miros dulce de anason si violete… migdale, cedru si iris… parca miroase si a vanilie, dar nu-mi dau seama… e un miros greu de inteles,  ceva intre dragoste si ura… te-ai apropiat de mine… nu stiu cine esti, nu te cunosc, dar am un sentiment de bine… mana ta aluneca pe pielea mea scaldata in sudoare… nu iti vad chipul, doar te simt, esti langa mine si-mi soptesti la ureche cuvinte fara de-nteles… buzele tale, prea fierbinti, se-ating de ale mele… palma ta ma mangaie usor… imi place ce simt si nu ma mai intreb cine esti, nu ma mai intereseaza, traiesc doar sentimentul… iti simt rasuflarea pe gatul meu si-mi soptesti la ureche: “your skin smells like sex…”… ma trezesc usor speriata… cine esti?… zambesc, da, stiu… e doar parfumul meu, e doar mirosul lui pe pielea mea… e “My Queen”, parfumul care m-a insotit toata noaptea :)

duzina de cuvinte – in timp

Saturday, March 24, 2012 Posted by

As putea da timpul inapoi si as putea scrie o intreaga poveste, intre paranteze, pornind de la un singur cuvant sau un singur nume… sau doar un singur moment din viata mea, dar unele amintiri sunt de un alb murdar si nu au un continut care sa curga lent prin clepsidre vechi, prin care timpul se scurge alene… amintirile mele sunt rostogoliri bolovanoase, pe o masa de sah, iar timpul petrecut in trecut, devine ireal, ca o perdea invizibila, de un continut apos, adunate toate in galeti imaginare pe care umerii mei le poarta de ani si ani… toate astea fiind spuse, ma mai gandesc, cativa ani, daca voi pune viata mea intre copertiile unei carti, pe care s-o lansez cand voi fi foarte batrana, lasand pe prima pagina un autograf