Catalogul

This entry was posted by on Thursday, 27 January, 2011 at

catalog_1

E sfarsit de semestru si ca la orice sfarsit de semestru trebuie sa umblu cu cataloagele, sa inchei medii… pixuri cu gel rosu. Ma streseaza sa inchei medii, mai ales cand e vorba de calificative… de ce n-o fi ramas cu note? Mi se pare aiurea cu FB, B, S si I, e ca o problema de matematica cu necunoscute, niciodata nu sti la ce limita a lui FB, B, S sau I este copilul…

Daca la notarea in cifre iti da cu virgula (9,50 sau 4,50, sa zicem), la notarea cu calificative cum ar trebui sa arate?… nu, la calificative se ia prin rotunjire   … sa revenim la catalog, ca de la el am plecat. Cand eram copil, catalogul  mi se parea un obiect tabu. Mi se parea plin de mister, cand o auzem pe sora mea ca, tovarasa invatatoare, i-a trecut nota in catalog… Apoi am mers si eu la scoala si am vazut cum arata un catalog, asa de la distanta, si eram curioasa ce scrie tovarasa acolo, in caietul ala mare cu coperti cartonate, de unde ne auzeam numele strigate… caietul ala mare caruia noi trebuie s-ai zicem “ prezent” in fiecare zi…  Eram in clasa I, chiar in primele saptamani de scoala, cand mi-am aruncat pentru prima oara ochii intr-un catalog. Nu, n-am fost un copil obraznic, nici nu indrazneam sa ating catedra, nici macar in pauze… nu, nu eram favorita tovarasei invatatoare, dimpotriva, am simtit intotdeauna o antipatie fata de mine…

Eram chiar in primele saptamani de scoala… colegii mei inca mai rasfoiau abecedarul si se minunau de poze, iar eu ma plictiseam bastacaind picioarele pe sub banca (picioare care nu-mi ajungeau decat la jumatatea distantei dintre sol si banca, de mica ce eram)… deja studiasem abecedarul, cu un an inainte, odata cu sora mea, stiam lectiile pe dinafara… colega de banca, Mariana Mihalache, o tigancusa, era foarte entuziasmata de desenele din carte (mai tarziu am aflat ca nu avea nici o carte in casa)… eu deja citeam, de la 5 ani, la 6 ani am mers la scoala… asa era pe vremea aia, mergeam devreme la scoala… intr-o zi, din plictiseala si neavand nici o papusa sa ma joc pe sub banca, incep sa-i citesc Marianei, o lectie din abecedar, pentru ca ii placeau ei pozele… ea, crezand ca inventez tot ce ii citesc, a inceput sa ma ameninte: “te spun lu’ tovarasa invatatoare ca ma pacalesti ca stii sa citesti!”… degeaba am incercat s-o conving ca, eu, chiar stiu sa citesc, sa nu ma spuna tovarasei… mi-era teama de invatatoare, recunosc… si tigancusa m-a spus… invatatoarea m-a chemat la catedra, m-a smucit de mana si m-a tras in fata catalogului, a deschis catalogul la intamplare si mi-a zis pe un ton zeflemitor: “ia sa vedem noi daca mai stii sa citesti si de aici”… si m-a pus sa citesc rubricile din catalog… fireste ca am stiut sa citesc, iar tovarasa, m-a smucit iar de mana si m-a trimis la locul meu… de atunci parca i-am devenit mai antipatica.

E doar o amintire, din clasa I, legata de catalog… Mama avea o poza, de cand era tanara, cu un catalog sub brat… era pe vremea studentiei, cand suplinea, la o scoala, limba romana… atat de mult imi placea poza aia, atat de bine ii sta mamei mele cu catalogul, incat visam si eu ca, intr-o buna zi, voi tine un catalog sub brat, voi striga catalogul, iar elevii imi vor raspunde “ prezent”, voi trece note cu stiloul… iar la sfarsit de semestre voi avea cerneala rosie intre degete … si visul s-a implinit J

16 Responses to “Catalogul”

  1. Cum ramane cu cartea aia, ca la fiecare sfarsit de articol tot trag de scroll in jos “o mai fi?”, “asa repede?” “mai vreau!!” :))
    Apropo de ce-ti doreai sa ajungi cand erai mica, eu aveam doua pasiuni: prima era sa adun toate hartiutele, bonurile si chitantele pe care le gaseam prin casa sau prin buzunarele mamei si sa le aranjez, sa le organizez, sa mazgalesc pe ele, toate astea facandu-ma sa ma simt o persoana foarte importanta. A doua era sa strang si sa aranjez toate sticlutele si injectiile folosite la propria-mi “tortura” si sa-mi vindec papusile de diferite boli… Nu stiu daca din pacate sau din fericire, am ramas la prima varianta. Sunt inconjurata de hartoage, ba aproape ca ma ingrop in ele… si-mi place. :D

  2. Pai mi-am dorit sa fiu doctorita… adunam medicamente de la tataie, le dizolvam intr-un borcan cu apa, apoi adunam toate insectele care imi ieseau in cale(furnici, lacuste, omizi, boii popii, gandaci de colorado…) si le bagam in borcanul cu substanta obtinuta… ziceam ca le tratez :). Pe langa aceasta “pasiune” mai aveam una, cea de educatoare, apoi invatatoare… faceam serbari cu papusile, le dam poezii sa invete, in felul asta invatam si eu poeziile si cantecele ;)

  3. Si mie mi-a placut sa fiu invatatoare si chiar am fost invatatoare suplinitoare si apoi profesoara suplinitoare un timp dupa ce am terminat liceul. A fost o experienta foarte frumoasa in viata mea. Apoi am ales alta facultate si alta cariera. Imi pare rau ca ai avut o invatatoare rea. Nici a mea nu era usa de biserica chiar daca era sotia preotului din sat . A avut o singura fata care era colega mea de clasa si mama ei era invatatoarea noastra( adica coana preoteasa).

  4. helen, invatatoarea asta avea un copil cu probleme, mai mare cu 2-3 ani ca mine si o fata mai mica… in prima vacanta de vara s-a operat la cap, iar noi a trebuit sa facem sportul, muzica si desenul cu profesori, pentru ca erau materii care o solicitau foarte tare, banuiesc… lucru care n-a fost foarte rau, pentru ca asa am putut face pictura, mandolina si atletism ;)… as fi facut orice numai sa nu invat =))

  5. Şi cum e acum când ţi s-a împlinit visul?
    Mă aşteptam la altă reacţie din partea învăţătoarei, dar ce să-i faci, nu toată lumea e făcută pentru o astfel de meserie.
    Ţin minte că şi eu vedeam catalogul ca pe un obiect taaare îndepărtat la care nu speram să am acces vreodată (poate şi pentru că stăteam în penultima bancă). În clasa a X-a diriginta mi-a dat catalogul şi mi-a zis că închei mediile la obiectul dumneaei. Ooo! Mă simţeam de parcă mi le împlinise cel mai măreţ vis :))

  6. mazgalica, acum nu-mi mai place sa umblu cu catalogul, mai ales ca trebuie sa fiu foarte atenta sa nu fac vreo greseala in el(s-a intamplat sa trec note in rubrica de absente si invers)… maine trebuie sa ajung la scoala, desi sunt in vacanta, sa semnez in doua cataloage, la materia pe care o predau si sa scriu unui elev ca este scutit medical… trebuie scrisul meu… dar, cand eram copil mi se parea ca, daca ai cerneala rosie pe degete esti o persoana importanta :) … acum sunt pixuri cu gel, nu te mai murdaresti :)

  7. f

    Nu lasa visul sa se stinga. La fiecare sfarsit de semestru moaie degetele in calimara cu cerneala rosie si scutura-le deasupra catalogului ca sa faci… Nu mai stiu cum le spuneam petelor de cerneala. Tine minte, acum tu esti posesoarea catalogului, tu esti sefa acolo :)

  8. f, nici nu stiu daca se mai gaseste cerneala rosie… s-au inventat pixurile cu gel, de-aia n-am reusit sa ma patez :)

  9. f,

    Am vazut mai sus, in unul din raspunsurile tale ca exista pixuri cu gel. Tocmai d’aia ti-am spus sa-ti faci de cap la final de semestru. O sa-ti caut eu o calimara cu cerneala rosie. De fapt, nici macar albastra n-am reusit sa gasesc, dar nici n-am cautat prea mult.

  10. albastra am, ramasa de la fimiu, daca nu s-o fi uscat in calimara… as putea incerca cu tus de imprimanta :)

  11. uite domle cum dau eu aici de Mazgalica!Ce ti-e si cu lumea blogurilor!
    @Carmen- acum că visul e realitate, e așa cum visai?
    Eu nu am niciodată roșu când îmi trebuie.:-)

  12. dagatha, nu este asa cum am visat… sunt alte generatii, nu mai exista respect pentru cadrele didactice, dar asta depinde de educatia primita acasa, zic eu.
    Pixuri cu gel rosu am tot timpul la mine, in toate gentile… si tot mai cumpar la sfarsit de semestru :)

  13. da…depinde de multe.
    Succes!
    revin pe aici.
    :-)

  14. na ca nici adresa blogului personal nu am scris-o ca lumea. De emoție, cred.
    :-D

  15. Acum ai nimerit-o :)

  16. Si eu am visat mult timp ca voi fi invatatoare, apoi profesoara. Si visul nu a fost departe de ase implini, numai ca mi-am dat seama la timp ca nu era chiar ce as fi vrut sa fac the rest of my life…

    Si pentru mine era un mister catalogul si nu intelgeam de unde stiu alti profii ca am lipsit la n u stiu ce ora, in nu stiu ce zi, pana am inteles cum stau lucrurile. :D


Leave a Reply