prima intalnire cu Mosu’

This entry was posted by on Wednesday, 15 December, 2010 at

mos-craciun1

Suntem pe ultima suta de metri pana la Craciun, perioada cea mai aglomerata si cea mai obositoare a anului, cel putin asa mi se pare mie, dar si cea mai luminata, cea mai “gatita”, mai plina de nostalgie… Cui nu i s-a intamplat sa se simta copil in aceasta perioada a anului? Eu una ma simt ,in fiecare an… Mi se intampla in ultima vreme ,venind de la munca , pe la ora 21.30, sa ma opresc in fata vitrinelor si sa-mi lipesc nasul de geamuri punand mana streasina la frunte pentru a putea vedea mai bine ce-i inauntru… Imi place sa ma uit la jucarii, la hainute pentru copii, la parfumuri… Am mers incet spre casa privind luminitele de la instalatiile agatate pe stalpi, in pomi si la magazine… am incercat sa-mi creez povesti asa cum faceam cand eram copil. In fiecare seara am intarziat pe o banca in parc… Vreau sa fiu copil si sa-l astept pe Mos Craciun cu emotie in suflet!

Ieri mi-am adus aminte de prima intalnire cu Mosul… Aveam doar 4 ani si eram la bunici. Auzisem de Mos Craciun, la gradinita, il vazusem in carticele, il colorasem chiar, dar nu-l vazusem niciodata in realitate… Stiam ca aduce daruri copiilor cuminti, care stiu o poezie, asa ca ma pregatisem deja, pe langa poeziile de la gradinita mai invatasem una de la mamaia… Imi spusese tataie, ca pe seara ar ajunge Mosul si la casa noastra. Mamaia se trezise de dimineata si framanta la cozonaci… mirosea a lemne arse in plita, pe foc clocotea ciorba, iar in cuptor, din ala taranesc cu vatra (pe unde credeam eu ca intra Mosul), sfaraiau sarmalele. Afara era zapada aproape cat mine de mare… Mamaia m-a imbracat bine si m-a trimis la joaca. Zapada moale scartaia sub talpi… Imi placea sa mananc zapada si turturi de la stresinile joase… M-am jucat cu copiii pana nu mi-am mai simtit mainile si picioarele de ger si umezeala, iar nasul era rosu ca un gogosar… cu greu m-au bagat in casa si m-au dezbracat… In casa era cald, soba incinsa… mirosea a brad si-a cozonac, a ciorba si sarmale… nu-mi doream sa mananc decat cozonac cald cu nuci, rahat si cacao… M-am asezat langa soba si simteam ca-mi ia foc fata, degetele mi se dezmorteau si ma intepau ca niste ace… Mamaia mi-a adus cozonac si o cana cu lapte… La un moment dat s-au auzit batai in geam, iar pe usa a intrat tataie cu… era chiar el, chiar Mos Craciun din cartile mele de colorat… era chiar asa cum mi-l inchipuiam, cu barba alba si mantie rosie cu gluga… si avea un sac de canepa… un sac cu grau, cu faina, cu vinete???… ma intrebam pentru ca eu stiam ca in saci ca acela, tataie punea grau cand se ducea la moara si aducea faina cand venea acasa… sau punea vinete cand se ducea la piata… M-au cuprins emotiile, aproape ca uitasem poezia… Mosul avea o privire blanda, iar barba era alba, adevarata ca si parul… m-a luat pe genunchi si m-a intrebat daca am fost cuminte, daca mananc si daca stiu o poezie… i-am spus poezia cu glas tremurat de emotii… Mosul a bagat mana in sac, iar eu ma asteptam sa-mi dea o vanata sau o mana de grau (era prima data cand venea Mosu’ la mine, nu aveam de unde sa stiu ce are in acel sac)… dar a scos o punga cu dulciuri, o ciocolata cu un ambalaj rosu si cu boabe de cafea (mai tarziu am citit ca se numea Mocca), un iepuras de plastic transparent plin cu bomboane ca niste bilute colorate si o mingiuta albastra, din plastic plina cu acelasi tip de bomboane ca in iepuras. Am ramas cu gura larg cascata… nu mai vazusem asa cadou si eram fericita si multumita pentru ca asta imi dorisem… asta imi aduceau parinti cand veneau de la Brasov.

Acela a fost Mos Craciun, pentru ca eu nici in ziua de azi nu stiu cine a fost… si adevarul este ca urmatorii Mosi n-au mai fost asa frumosi,nu aveam barba adevarata si nu veneau niciodata cand trebuia, veneau mult mai tarziu sau mult prea devreme.

22 Responses to “prima intalnire cu Mosu’”

  1. Ce frumoase sunt amintirile copilariei . Avem asa de multe amintiri de-a lungul vietii dar tot despre copilarie vorbim cu emotie si dragoste in glas. Si la mine a venit mereu Mos Craciun,dar nu l-am vazut niciodata. Ne lua somnul asteptandu-l (eram si suntem inca doua surori) dar de fiecare data gaseam ,in dimineta Craciunului, pachetele cu dulciuri,portocale si jucarii la geam. Mama ne spunea ca nu a putut intra in casa Mosul pentru ca era usa incuiata.Si mereu am avut si pom (bradut) de iarna. Cand am crescut si am inteles cine era Mosul, noi am continuat sa impodobim bradul de Craciun cu lumanarele,beteala , globuri si vata pe post de zapada.

  2. helen, amintiri avem toti… cine nu are amintiri inseamna ca a trait degeaba. Am foarte multe amintiri, as putea sa povestesc ce-am facut intr-o zi cand aveam 3 ani sau alta zi cand aveam 7 ani… am o memorie foarte buna, mai ales din perioada copilariei si adolescentei… despre “Mos Gerila” am mai scris… defapt e o scrisoare pentru el, scrisa anul trecut, in copilarie n-am scris scrisori mosului :D … gasesti scrisoarea aici : http://carmensima.ro/2009/12/17/scrisoare-pentru-mos-gerila/ .. si o poza cu mine si Mosu’ din perioada gradinitei =))

  3. da….cartea :D cartea cand o scrii?

  4. Bogdan, ai vrea sa adormi citind cartea mea? =))

  5. Multumesc pentru blogul tau. Minunate amintiri si bine povestite de tine. Are dreptate Bogdan. Ai putea sa scri chiar mai multe carti. Ai foarte mult talent.

  6. Ma alatur lui Bogdan si Helen: vreau si eu carte! Da’ cu autograf, nene, ca altfel nu se poate! :))
    Ai un talent fantastic de a povesti si-mi face placere sa te citesc de fiecare data. Eu nu-mi amintesc prima intalnire cu Mosu’… :(

  7. @ helen, nu stiu daca voi scrie vreodata vreo carte… poate o va scrie altcineva in locul meu, pornind de la amintirile mele, cineva cu talent scriitoricesc… eu doar stiu sa povestesc ;)

  8. @ Andera Y, daca acea carte se va scrie post mortem, nu stiu daca mai pot da autografe =))… o sa las un autograf, asa preventiv :D
    … am spus, mai sus, helenei ca am memorie extraordinar de buna, imi amintesc cam tot… unele lucruri as vrea sa le uit, dar si alea fac parte din viata mea si tot ce insemn eu acum :)

  9. carmen nu uita de promisiunea facuta mie:D sun in primii 10 da?:D

  10. Bogdan, esti cap de lista ;)

  11. deja ai liste =)))) e clar daca pe la 1111000 ani te apuci sa o scrii :D o sa ai deja 100000 de cititori care au pre-cumparat cartea:D

  12. Bogdan, intai sa vad cati cititori am… e criza si trebuie sa tiparesc exact cate mi se cer, sa nu raman cu ele pe stoc =))

  13. Poti sa bagi clar un exemplar la mine! :D

  14. Doamne, ce frumos povesteşti! Am rămas uimită când am văzut cât de clare şi vii (parcă ar fi fost anul trecut) sunt amintirile tale de la patru ani.
    Şi eu cam tot atâţia ani aveam când l-am văzut pe Moşu’ pentru prima data şi singurul lucru clar pe care mi-l amintesc e că m-am speriat de el şi de haina lui roşie. Totuşi, am continuat să-l aştept în fiecare an şi niciodată nu m-a dezamăgit, chiar dacă uneori nu apucam să-l vedem deoarece se întâlneau părinţii cu el, înaintea noastră :)

  15. Carmen

    Mazgalica, iti pot povesti ce faceam pe la 2 ani si 8 luni, cam de atunci imi aduc aminte de mine… probabil ca aveam mintea atat de limpede si viata era atat de linistita, nu aveam griji :)
    E de ajuns sa simt un miros care sa-mi aminteasca de ceva din trecut… as vrea sa scriu toate amintirile mele (doar pe cele frumoase), dar nu am timp si nu am intotdeauna chef… ma gandeam sa le povestesc si sa ma inregistrez, iar altcineva sa le scrie :D

  16. Carmen

    Andera Y, cu siguranta iti pastrez si tie unu… doar daca vii la lansare =))

  17. Aici nici nu incape indoiala! O sa fiu acolo in primu’ rand asteptandu-mi cartea cu autograf! :D

  18. Waw ce frumos povestesti :)
    eu nici macar nu mai retin cand l-am vazut prima data pe mos craciun… oricum nu a fost o intalnire asa artistica ;)

  19. Multumesc, Clax!
    Imi place site-ul tau, e interesant!… am pus banner pe blogul meu ;)

  20. mymy_za

    Mai facut sa zambesc si sa imi aduc aminte de primul an in care a venit moshu, tot la mamaia se petrecea, la bunici am copilarit iar cand am inceput scoala in vacante tot la ei ma duceam, acolo ma simteam cel mai bine, casa era calda si primitoare ptr mine, asa o simteam eu, insa acum… nu mai am bunici :( , nu mai vine Mos Craciun cum venea odata…insa, am ramas cu amintiri vii…
    poop Carmen si te astept cu colindul..sau de ce nu, hai sa colindam si anul asta, dealtfel ca in fiecare an..ne asteapta prietenii sa le cantam colindul nostru frumos..ai vazut cum ne ruga batranelele acelea sa le colindam si lor… deci, facem tort de mere :)

  21. mymy_za, e bine ca avem amintiri… cine nu are amintiri inseamna ca a trait degeaba. sper sa termin treaba pana diseara si mergem cu colindul, de ce nu?… poate cineva are nevoie de ajutor la impodobitul bradului, ca in anii trecuti :D

  22. Un articol bun, Mrs..


Leave a Reply