O carte pe luna- Parfumul

This entry was posted by on Friday, 30 January, 2009 at

“Îţi poţi închipui, cititorule, o lume formată numai din parfumuri, duhori, miresme? Îţi poţi închipui un om care nu cunoaşte viaţa decât mirosind-o? Ţi-ai dat seama că vechiul şi noul se pot distinge prin miros, că orice cută a trupului tău e un receptacul de miresme şi că totul în lume are o amprentă olfactivă? Ştii că fiecare om este un parfum inconfundabil, că parfumul tău te poate face anonim sau irezistibil?
A fost odată un bărbat care a descoperit în distilăria trupului său un parfum trecător pe care voia să-l stapânească pentru totdeauna: parfumul de tânară femeie.”

Este istoria unui criminal în serie, Jean-Baptiste Grenouille, care trebuie să ucidă 25 fecioare pentru a le fura parfumul. Ultima victimă este, bineînteles, cea mai frumoasă şi cea mai protejată, tatăl ei chiar îndepartând-o de Grasse, oraşul în care se produceau crimele. Era în vârstă de saisprezece ani şi se numea Laure Richis.

…este vorba de cartea pe care am citit-o cu sufletul la gură(carte  primită de la o prietenă,care ştie că eu am o problemă cu mirosurile  ), carte care m-a captivat,deşi traducerea mi s-a parut defectuoasă…carte cu pasaje scârboase,dar si pasaje interesante…Se numeste “Parfumul” de Patrick Suskind.Merită citită!
Eu îmi doresc să văd filmul;)

6 Responses to “O carte pe luna- Parfumul”

  1. viorelsf

    Da, se poate imagina o lume doar a mirosurilor. Este cea a orbilor. Pentru ei, mirosul este o componentă vitală a lumii în care trăiesc. Dincolo de simpla constatare, pot spune că această carte pe mine m-a fermecat prin partea “tehnică” a ei, reţetele savante de melanjuri de elemente olfactive care constituie, de exemplu, mirosul natural al unei fiinţe umane. Dincolo de toate aceste analize, dincolo de filosofia construită cu migală de autor pe tema mirosului, rămâne o bună carte de aventuri. Mult mai bună, de exemplu, decât “Porumbelul”, al aceluiaşi autor, o carte pe care am citit-o exaltat de calitatea “Parfumului”. Poate din această cauză am fost şi dezamăgit de ea.
    Ca fapt divers, pot spune că am cumpărat “Parfumul”, începând cu anul 1988, când a apărut în prima ei ediţie în limba română, de 3 ori. De fiecare dată, am împrumutat-o cu căldură şi nu mi s-a mai returnat. E ceva, nu?

  2. Am citit cartea, am filmul pe DVD, încă nu l-am văzut din lipsă de timp…puteam evident să aleg filmul şi să las cartea de fiţe pe noptieră…hahaha!
    Finalul este…
    Lectură plăcută!

  3. viorelsf,în lumea orbilor, simţul oflactiv că şi pe cel tactil sunt un avantaj în plus,spre deosebire de oamenii normali care folosesc foarte mult văzul…uneori doar văzul…
    în privinţa cărţii…da,m-a fascinat şi pe mine felul de fabricare al parfumurilor…nu ştiu dacă filmul merită văzut,în schimb cartea a meritat să fie citită:)

  4. brushvox,să înţeleg că ţie ţi-a plăcut foarte mult finalul?:D…am evitat să pun un clip cu finalul filmului…

  5. si eu am citit cartea… cred ca in urma cu un an… de fapt este ultima carte citita :D si mi-a placut si mie destul de mult :)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Carmen Sima | Blog » Blog Archive » parfum

Leave a Reply