Oameni de zapada

This entry was posted by on Friday, 22 January, 2010 at

om

Inca este zapada si foarte frig afara. Nu-mi place iarna, dar imi place cum scartaie zapada sub ghete. Nu-mi place frigul, dar imi place sa merg pe jos si sa ma dau pe gheata.Azi dimineata, in drum spre scoala, am avut un peisaj de poveste. Pomii si gardurile erau pline de chiciura. Batea vantul, iar la cate o rafala mai puternica, crengile copacilor se scuturau, facand sa ninga cu stelute sclipitoare in bataia timida a soarelui. Drumul spre scoala o taie printr-un parc, apoi printr-un cartier. E acelasi drum, in fiecare zi…uneori de doua ori pe zi. Asteptam ca, macar anul asta, sa intalnesc, in drumul meu, un “om de zapada”.N-am mai vazut “oameni de zapada”, in fata blocului, de vreo 10-11 ani. Nici cazemate si batai cu bulgari, in fata vreunui bloc. Copiii nu mai stiu sa se joace sau nici n-au invatat macar,sa se bucure de zapada.Imi doaream mult sa vad un “om de zapada”, cu nasul din morcov si ochi de carbune sau nasturi de palton… Si dorinta mi s-a implinit chiar la scoala. Am avut surpriza placuta sa gasesc patru “omuleti de zapada”, in curtea interioara a scolii. Probabil ca, vreo invatatoarem a avut vreo activitate cu elevii. M-am bucurat sa-i vad si chiar am lacrimat putin. Mi-a placut unu in mod special. Cred ca e “fetita de zapada”. I-am facut poza, sa-mi ramana amintire. Peste cateva zile vor disparea, se vor topi, daca se incalzeste.
In drum spre casa mi-au trecut prin minte amintiri din copilarie. Iernile copilariei… si mi s-a facut dor de copilarie si de vacanta de iarna. Eram multi copii la bloc. Dupa ce ne faceam in graba temele, ieseam afara la zapada. Faceam bile mari de zapada, apoi ridicam un “om de zapada”. Ne imparteam in doau tabere, faceam cazemate si gramezi de bulgari si incepeam batalia… Imi aduc aminte de “trenuletul” facut din sanii legate intre ele si trase de vecinul de la etajul 2… noi copiii cu obrajii si nasurile rosii si manusile intepenite de ger… Terminam joaca in zapada la lasarea serii, cand intram in casa uzi pana la piele, obositi dar fericiti. Mi-e dor de senzatia aceea de arsura si intepaturi in obraji, degetele de la maini si picioare, atunci cand incepi sa te dezmortesti si sa te incalzesti… Si erau vremurile comuniste, cand caldura se furniza cu portia. Nu era foarte cald in casa, dar nici nu raceam. Gerul de afara distruge microbii, iar statul nostru in zapada era ca un medicament, era sanatate curata.
Copiii din ziua de azi sunt prea cocolositi, de aceea se imbolnavesc atat de repede. Sunt tinuti in casa, la caldura, in fata calculatorului si televizorului. Parintii sunt prea comozi si prea tematori. Au uitat cum au crescut, mai mult pe afara cu cheia de gat.
… Amintirile sunt multe, dar nu am timp si nici dispozitia de a le scrie pe toate, pentru ca sunt amintiri legate de persoane dragi, care nu mai sunt.
Tot drumul spre casa am depanat amintiri, in mintea mea, iar melodia “Oameni de zapada” nu mi-a dat pace… Si ma gandeam ca, intradevar, si noi suntem niste “oameni de zapada”. Ne ninge viata cu amintiri, ne albesc tamplele… Asemeni oamenilor de zapada, ne vom topi incet, odata cu trecerea timpului si vom lasa in urma doar amintiri si poze cu noi.

4 Responses to “Oameni de zapada”

  1. … frumos şi adevărat!
    copiii de azi nu ştiu să se bucure suficient de ofertele unice ale acestui anotimp. Nu ştiu să se joace…
    slabe speranţe să găseşti un om de zăpadă în faţa blocului. pe vremuri îl făceam în curţi şi-i puneam şi o mătură pe post de braţ, după ce-i aplicam tăciuni în loc de ochi şi un ardei roşu în chip de nas… să nu-i fie frig (!) îi aşezam o oală veche pe cap! E bine că ai găsit omuleţii, dar, făcuţi fiind în mod dirijat, parcă nu mai au acelaşi farmec….
    Iarnă frumoasă îţi doresc şi acasă şi la şcoală!

  2. deci,nu mi-am adus aminte bine….a fost acum doi ani…

  3. acum doi anu a fost ceva zapada… dar si anul trecut a fost nitica :)

Trackbacks/Pingbacks

  1. omul de zapada

Leave a Reply