Obsesie muzicala: The Cure – Pictures of you

This entry was posted by on Tuesday, 22 December, 2009 at

Poate de la zapada, poate de la vacanta…poate mi-e foarte dor de tine. De doua zile , in mintea mea, se deruleaza secvente cu tine, imagini si soapte… cea mai frumoasa perioada a vietii mele si…TU.
Am incercat de multe ori sa te uit, am dat tot ce era legat de tine… Stii ca nu am nici o poza cu tine? Le-am trimis unui fost coleg de-al tau, sa ti le dea, inca de atunci, dupa despartirea noastra. Pozele acelea din camera de camin, cand eu faceam pe fotograful. Pozele acelea alb-negru… Inca le mai vad cu ochii mintii desi au trecut 17-18 ani.
De ce nu pot sa uit?… De ce nu pot sa-ti uit zambetul, mana, atingerea, felul cum ma alintai… Mai stii cum imi spuneai? Imi spuneai “Rasul”, pentru ca eram vesela tot timpul. Mi-e dor de tine, Alex! Mi-e dor de tavaleala prin zapada, noaptea, in  Gradina Botanica, cand nu simteam frigul decat dupa ce ni se udau bine hainele… de caldura din camera de camin, vinul fiert si zacusca de ciuperci facuta de mama ta…  Mi-e dor sa te vad, dar nu mai am nicio poza cu tine…

N-am stiut sa te opresc in seara aceea, cand ti-am zis ca am un prieten. Tu m-ai rugat sa-mi gasesc pe altcineva, ca tu  nu ma meriti…  Asa ziceai tot timpul: “Rasule, cauta-ti un baiat care sa te merite, care sa aiba ce sa-ti ofere… eu nu te merit”… Ti-am ascultat sfatul, mi-am facut un prieten( sotul meu), ti-am spus in seara aceea cand ai fost la mine… Mi-ai plans in poala si-ai plecat fara sa te uiti in urma, iar eu te-am strigat prea tarziu… Atunci ti-am dat si ultima amintire pe care o aveam de la tine, caseta cu melodiile noastre… De doua zile ma obsedeaza una dintre melodiile de pe acea caseta audio… As fi vrut s-o ascultam impreuna. Oricat as cauta, nimeni nu se compara cu tine…

Melodia asta este pentru tine!

I’ve been looking so long at these pictures of you
That I almost believe that they’re real
I’ve been living so long with my pictures of you
That I almost believe that the pictures are
All I can feel

Remembering
You standing quiet in the rain
As I ran to your heart to be near
And we kissed as the sky fell
Holding you close
How I always held close in your fear
Remembering
You running soft through the night
You were bigger and brighter and whiter than snow
And screamed at the make-believe
Screamed at the sky
And you finally found all your courage
To let it all go

Remembering
You fallen into my arms
Crying for the death of your heart
You were stone white
So delicate
Lost in the cold
You were always so lost in the dark
Remembering
You how you used to be
Slow drowned
You were angels
So much more than everything
Hold for the last time then slip away quietly
Open my eyes
But I never see anything

If only I’d thought of the right words
I could have held on to your heart
If only I’d thought of the right words
I wouldn’t be breaking apart
All my pictures of you

Looking so long at these pictures of you
But I never hold on to your heart
Looking so long for the words to be true
But always just breaking apart
My pictures of you

There was nothing in the world
That I ever wanted more
Than to feel you deep in my heart
There was nothing in the world
That I ever wanted more
Than to never feel the breaking apart
All my pictures of you

6 Responses to “Obsesie muzicala: The Cure – Pictures of you”

  1. La multi ani, an nou mai bun, plin de realizari pe toate planurile!

  2. Cristi

    Buna Carmen,
    Am ramas profund impresionat de povestea ta si vreau sa-ti spun, fara sa doresc sa te intristez,ca MAREA DRAGOSTE este unica si din pacate nu se mai intoarce niciodata.De aceea atunci cand ne este greu si cand simtim ca nu mai putem, ceva ne aduce aminte de iubirea aceea de demult… cand totul era posibil. Nu trebuie decat sa-l cauti pe Alex, sunt acum atatea metode…Un simplu search pe google cred ca este suficient.Dar ai grija ca, s-ar putea ca Alex sa nu mai fie cel pe care l-ai iubit tu candva.
    Iti multumesc pentru ca prin ceea ce ai scris tu aici mi-ai adus aminte de Marea Iubire, din pacate pierduta ca si tine

  3. e clar… pai uite

  4. Cristi

    Carmen, ți-am scris acum patru ani că unica, marea iubire nu se mai întoarce niciodată… M-am înșelat. Ea este vie în amintirea noastră, în inima și sufletul nostru până la finalul vieții. Eu am avut bucuria, ca dragostea vieții mele să mă caute după șapte ani decand ne-am văzut ultima oară. Și crede-mă, totul este de parcă ne luasem la revedere ieri. Viata este plină de neprevăzut, așa că încearcă să visezi că poate într-o zi destinul te va duce spre acel om pe care l-ai iubit atât de mult.

  5. Cristi, multumesc! nu pot decat sa-ti dau dreptate… trebuie doar sa-ti doresti foarte mult si sa crezi in ceea ce-ti doresti… eu l-am cautat si l-am gasit si, ca si tine, parca ne-am fi despartit ieri, doar ca sunt foarte multe de povestit din cei 20 de ani de ratacire… :)

  6. Cristi

    Carmen, nu pot decat sa ma bucur pentru reintalnirea voastra. Eu am avut privilegiul sa traiesc cele mai frumoase clipe alaturi de aceasta persoana minunata… Pacat ca, atunci cand “aruncam” cuvinte fara sa luam in calcul consecintele, ne trezim ca ramanem cu un gol atat de adanc in suflet incat nu-l mai putem umple niciodata. Ne trezim prea tarziu, realizand faptul ca am pierdut jumatate din fericirea vietii noastre.
    Dar acest fapt, are si o latura buna…avem termene de comparatie, am atins varful, culmea dragostei, ceea ce sa recunoastem, putine persoane reusesc sa traiasca.


Leave a Reply