Obiceiuri româneşti- Căluşul

This entry was posted by on Sunday, 7 June, 2009 at

De două dimineţi mă trezesc în strigătele şi dansul căluşarilor, că, deh, sunt “Rusaliile” sau “Moşii de vară”…iar dacă ieri m-am grăbit să ajung la examen(decizie de ultim moment) , azi am fotografiat căluşarii ;)… şi m-am informat despre acest obicei, aşa că vă informez şi pe voi.

img_0111

“Obiceiul Căluşului cuprinde astăzi aspecte ale credinţei în existenţa Rusaliilor (spirite rele feminine) şi ale cultului unui străvechi zeu cabalin, acest fapt reieşind din numele obiceiului: Căluş, Căluşari, Căluţ sau Călucean. Unele piese poartă şi ele denumiri adecvate cum ar fi căluş sau cal, dansul prorpiu-zis imitând şi el, de altfel, tropăiturile acestui animal. Totodată, este şi un prilej de venerare a strămoşilor, sâmbata de dinaintea Rusaliilor fiind cunoscută şi sub denumirea de Moşii de vară. Ceremonialul Căluşului este complex şi ascunde taine care cu greu mai pot fi desluşite în zilele noastre.
img_0118

În sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, sau chiar de Rusalii, dis-de-dimineaţă, Căluşarii, însoţiţi de lăutari, se duc într-un loc tainic din moşia satului. Se îmbracă în straie obişnuite, dar au cu ei şi costumele şi beţele specifice, cu excepţia ,,Mutului” care este personificarea Căluşului (al zeului cal şi protector al cailor). Vătaful duce şi o prăjină de 4-5 metri, o năframă albă, panglici, aţă roşie din care se va face steagul Căluşarilor. La taina cea mare a naşterii Căluşului (Legatul Căluşului) nu asistă decât Căluşarii, lăutarii fiind îndepărtaţi de locul respectiv. Este momentul când se face ciocul Căluşului dintr-un lemn răsucit sau cioplit, în forma unui cap şi gât de cal. Acesta se îmbracă într-o piele de iepure în care se pun diferite plante de leac, dar şi nişte aţe cu măsura Căluşarilor. Acestia depun jurământul de credinţă şi sunt iniţiaţi în noul rol prin săritul peste Căluş. Ei se salută zicând ,,Halai şa!” sau nechează precum caii, mestecă usturoi pentru a fi protejaţi împotriva spiritelor rele şi mai ales a bolilor lăsate de hidoasele babe Rusalii.

Ceata se deplasează pe la casele oamenilor şi începe un dans fascinant, care imită mişcările calului. Pe parcursul dansului, ciocul este purtat în traistă sau în braţe numai de către ,,Mut” sau Vătaf. Spectatorii nu îl pot privi decât pentru câteva momente în care li se arată capul scos din traistă.
img_0121

Principalul protagonist al spectacolului este Mutul, care face tot felul de giumbuşlucuri, merge în mâini, execută diferite acrobaţii, nu ascultă de vătaf, îi pedepseşte simbolic pe cei care nu dansează bine, glumeşte cu cei din public. Căluşarii colindă în acest mod tot satul până la apusul soarelui.

În unele zone, obiceiul se sfârşeşte marţea, când are loc spargerea Căluşului. Căluşarii se duc apoi şi îngroapă coicul într-un loc ascuns şi abia peste un an îl mai scot la lumină, cu ocazia unui nou legământ.

Deşi iniţial s-a crezut că originea obiceiului se află în dansurile militare romane, ulterior specialiştii au căzut de acord că este vorba de un obicei de origine traco-getică.

Căluşarii (bărbaţii cei mai agili şi mai puternici din sat) au un rol important în cadrul comunităţii. Ei reiau în mod simbolic viaţa zeului cabalin şi săvârşesc rituri de vindecare a persoanelor îmbolnavite de Rusalii şi de alungare a spiritelor rele.

img_0123

Reblog this post [with Zemanta]

4 Responses to “Obiceiuri româneşti- Căluşul”

  1. Very nice site!

  2. Very nice site!

  3. Very nice site!

  4. Very nice site!;. All the best!!


Leave a Reply