Miros de mai

This entry was posted by on Friday, 22 May, 2009 at

img_0257

În drumul meu spre şcoală, în răcoarea dimineţii, am parte de tot felul de mirosuri… După ce ies din scara blocului, unde miroase a moşi şi-a mâncare, trecând de colţul blocului pe unde miroase a pipi, ajung în piaţă. Drumul meu taie piaţa în două… E drept că pot să mă abat puţin, dar aş rata florăria… aici miroase a petunii, crini şi trandafiri… Parcă îti mai vine să respiri. După ce ies din piaţa îmi urmez drumul printre blocuri. Aici miroase frumos. Sunt tufe de trandafiri, odinioară era şi liliacul înflorit şi castanii…
Merg pe potecuţa din spatele benzinăriei. Aici mă ia de nas mirosul de soc… E prea puternic şi ameţitor mirosul de soc, îl simt ca pe un tranchilizant, mă ameţeşte… Nu-mi place mirosul florilor de soc, doar sucul făcut din aceste flori… Puţin mai departe, în drumul meu către şcoală, întâlnesc salcâmii cu mirosul lor suav şi dulceag… cred că aşa miroase în rai, a salcâm… Îmi vine să zâmbesc… Îmi aduc aminte de copilărie, cum mâncam foricelele albe şi dulci de salcâm, cum mamaia ne făcea ceai din coaja de salcâm, atunci când ne durea burtica… cum culegeam tecile acelea maro de salcâm şi  sugeam “mierea”  gălbuie din interiorul lor…
Merg mai departe, spre şcoală, trec prin parc. Aici mirosurile sunt altele şi se amestecă într-un mod plăcut. Miroase a iarbă verde, a trifoi şi a pământ ud, a trandafiri şi alte flori de boscheţi cărora nu le ştiu numele. Trec prin spaţiul de joacă pentru copii… miroase a nisip şi a copilărie şi parcă aud glasuri şi râsete cristaline.
Mă apropii de şcoală… Există un “colţişor de rai”  aproape de şcoală, un colţişor unde tot timpul este ceva înflorit şi înmiresmat, fie floare sau pom… Pe lângă mirosul trandafirilor şi petuniilor catifelate, s-au adăugat înca două mirosuri pe care le aşteptam cu nerăbdare, mirosul teilor şi “mâna maicii Domnului”. Da, au înflorit teii!… doar cei sălbatici deocamdată, dar e deajuns să-mi satisfac senzaţiile olfactive. Ajung la şcoală, iar în curtea interioară mă asteaptă, sfioasă, iasomia.

Îmi place luna mai, pentru că este plină de miresme discrete, culorile sunt diverse şi vii, verdele este intens şi diversificat, iar fructele cunt crude, aşa cum îmi plac mie.
De vreo 17 ani, îmi place luna mai pentru că, în luna mai, am iubit…pe sub castani. ;)

Apropo, nu v-am spus că s-au copt capşunile şi cireşele de mai? :)

2553432414_cc3c4d9fb7_o1


4 Responses to “Miros de mai”

  1. da… si pe mine ma lovesc in fiecare dimineatza de cum am deschis usa scarii… diverse parfumuri… tin sa te anunt ca sunt placute… sa nu iti mai zic ca atunci cand deschid geamul camerei, mirosul teiului acopera tot mirosul de lacramioare de la mine din camera… da imi place mirosul lacramioarelor si mereu ard esente de lacramioare sau dau pur si simplu cu parfum de lcramioare in camera… si mie imi place luma mai pentru ca simt ca vine vara… si cum este anotimpul meu preferat… hmmm…
    Si tin sa te anunt ca iar te urasc :D cum e posibil sa pui poze cu cirese?… iar imi ploo in gura =)))
    hai ti pup… :*

  2. Raluka,dar cum e să treci în fiecare dimineaţă pe lângă curţi cu cireşi care se apleacă de povara fructelor coapte?…îţi dai seama că fac dâră de bale până în curtea şcolii,unde dau de asfalt aşa ca să-mi treacă :D

  3. Am crezut altãdatã cã n-o sã-mi ajungã subiectele pentru fiecare sãptãmînã: acum, cu viteza cu care se dãrîmã vechiul Bucureºti, mi-ar trebui un cotidian. Aþi fost vreodatã la cinema Dacia? Era pe Calea Griviþei, nr. 137, la colþul cu strada Atelierului, avînd în spatele sãu Piaþa Matache. Pe acelaºi trotuar cu Hotel Nord, devenit între timp IBIS, ºi între ele a mai apãrut un hotel nou, Hello. Fostul cinematograf se gãseºte ceva mai încolo, spre rãspîntia cu Calea Buzeºti, unde, dupã cum ºtiþi, era alt cinema de cartier, Feroviarul, care de mulþi ani a devenit o ruinã. Aceeaºi soartã îl aºteaptã ºi pe acesta pe care îl plîngem azi.

  4. This is a great article. I’m new to blogging but still learning. Thanks for the great resource.


Leave a Reply