cuvinte din trecut – prima intalnire cu mosu’

This entry was posted by on Sunday, 18 December, 2011 at

mos-craciun1

Suntem pe ultima suta de metri pana la Craciun, perioada cea mai aglomerata si cea mai obositoare a anului, cel putin asa mi se pare mie, dar si cea mai luminata, cea mai “gatita”, mai plina de nostalgie… Cui nu i s-a intamplat sa se simta copil in aceasta perioada a anului? Eu una ma simt ,in fiecare an… Mi se intampla in ultima vreme ,venind de la munca , pe la ora 21.30, sa ma opresc in fata vitrinelor si sa-mi lipesc nasul de geamuri punand mana streasina la frunte pentru a putea vedea mai bine ce-i inauntru… Imi place sa ma uit la jucarii, la hainute pentru copii, la parfumuri… Am mers incet spre casa privind luminitele de la instalatiile agatate pe stalpi, in pomi si la magazine… am incercat sa-mi creez povesti asa cum faceam cand eram copil. In fiecare seara am intarziat pe o banca in parc… Vreau sa fiu copil si sa-l astept pe Mos Craciun cu emotie in suflet!

Ieri mi-am adus aminte de prima intalnire cu Mosul… Aveam doar 4 ani si eram la bunici. Auzisem de Mos Craciun, la gradinita, il vazusem in carticele, il colorasem chiar, dar nu-l vazusem niciodata in realitate… Stiam ca aduce daruri copiilor cuminti, care stiu o poezie, asa ca ma pregatisem deja, pe langa poeziile de la gradinita mai invatasem una de la mamaia… Imi spusese tataie, ca pe seara ar ajunge Mosul si la casa noastra. Mamaia se trezise de dimineata si framanta la cozonaci… mirosea a lemne arse in plita, pe foc clocotea ciorba, iar in cuptor, din ala taranesc cu vatra (pe unde credeam eu ca intra Mosul), sfaraiau sarmalele. Afara era zapada aproape cat mine de mare… Mamaia m-a imbracat bine si m-a trimis la joaca. Zapada moale scartaia sub talpi… Imi placea sa mananc zapada si turturi de la stresinile joase… M-am jucat cu copiii pana nu mi-am mai simtit mainile si picioarele de ger si umezeala, iar nasul era rosu ca un gogosar… cu greu m-au bagat in casa si m-au dezbracat… In casa era cald, soba incinsa… mirosea a brad si-a cozonac, a ciorba si sarmale… nu-mi doream sa mananc decat cozonac cald cu nuci, rahat si cacao… M-am asezat langa soba si simteam ca-mi ia foc fata, degetele mi se dezmorteau si ma intepau ca niste ace… Mamaia mi-a adus cozonac si o cana cu lapte… La un moment dat s-au auzit batai in geam, iar pe usa a intrat tataie cu… era chiar el, chiar Mos Craciun din cartile mele de colorat… era chiar asa cum mi-l inchipuiam, cu barba alba si mantie rosie cu gluga… si avea un sac de canepa… un sac cu grau, cu faina, cu vinete???… ma intrebam pentru ca eu stiam ca in saci ca acela, tataie punea grau cand se ducea la moara si aducea faina cand venea acasa… sau punea vinete cand se ducea la piata… M-au cuprins emotiile, aproape ca uitasem poezia… Mosul avea o privire blanda, iar barba era alba, adevarata ca si parul… m-a luat pe genunchi si m-a intrebat daca am fost cuminte, daca mananc si daca stiu o poezie… i-am spus poezia cu glas tremurat de emotii… Mosul a bagat mana in sac, iar eu ma asteptam sa-mi dea o vanata sau o mana de grau (era prima data cand venea Mosu’ la mine, nu aveam de unde sa stiu ce are in acel sac)… dar a scos o punga cu dulciuri, o ciocolata cu un ambalaj rosu si cu boabe de cafea (mai tarziu am citit ca se numea Mocca), un iepuras de plastic transparent plin cu bomboane ca niste bilute colorate si o mingiuta albastra, din plastic plina cu acelasi tip de bomboane ca in iepuras. Am ramas cu gura larg cascata… nu mai vazusem asa cadou si eram fericita si multumita pentru ca asta imi dorisem… asta imi aduceau parinti cand veneau de la Brasov.

Acela a fost Mos Craciun, pentru ca eu nici in ziua de azi nu stiu cine a fost… si adevarul este ca urmatorii Mosi n-au mai fost asa frumosi,nu aveam barba adevarata si nu veneau niciodata cand trebuia, veneau mult mai tarziu sau mult prea devreme.

 

Joaca de-a “cuvinte din trecut” a inceput la tibi si a fost preluata si de:   psiverotibicitaaltcersenin

17 Responses to “cuvinte din trecut – prima intalnire cu mosu’”

  1. Eh, în copilărie eu îl aşteptam pe Moş Gerilă!
    Muuult mai tîrziu am aflat despre Moş Crăciun…
    Duminică plăcută!

  2. Da, da! Moş Gerilă şi la mine…şi venea cu nişte geruri!!! :) Dar slavă Domnului, pentru asta sunt sobele şi gura lor: ca să ne “spuie” poveşti.
    Eu nu-mi amintesc primul meu cadou de Moş. Nici pe ultimul, dacă stau bine şi mă gândesc. :)

  3. tibi, si eu l-am apucat tot pe Mos Gerila (diminica trecuta, la “cuvinte din trecut” am repostat despre Mos Gerila, dar tataie i-a zis tot timpul “Mos Craciun”, asa cum a vobit toata viata cu “sunt”, iar hartia de 10.000 lei au fost intotdeauna 1 leu :)

  4. almanahe, eu imi amintesc toate cadourile de la mos :)

  5. psi

    este adevărat că această perioadă este aglomerată, este adevărat şi că timpul pare să nu fie de-ajuns… dar este una dintre cele mai frumoase perioade din an. copiii din noi se trezesc şi colindă… şi asta este fabulos!

  6. psi, copilul din mine isi doreste emotia sarbatorilor si tot timpul liber pe care il aveam atunci… cazematele de zapada si bataia cu bulgari, tavaleala si derdelusul… mamaia torcand lana sau facand mancare pe plita si tataie intrand pe usa cu bratul de lemne si facand focul in soba :)

  7. frumoase amintiri ai….ce curios cum le pastram in suflet si le scoatem cand ne e dor sa ne copilarim….sarbatoarea craciunului e sfanta, dar e si sarbatoarea cea mai draga inca din copilarie…

    seara frumoasa sa ai !

  8. abia aștept să vină Moșu :-)

  9. rokssana, sunt amintiri pe care nu le putem uita niciodata… mai ales acelea din copilarie. imi amintesc anumite zile din copilarie, in cel mai mic detaliu, ca si cand as fi exact in acel moment :)

  10. dagatha, la mine nu mai vine Mosu, nu-l mai stept :)

  11. Nimeni

    “la mine nu mai vine Mosu, nu-l mai astept” :) ;)) ;))
    Nici la mine nu mai vine Carmen….. ciudata este faza ca… nu il mai astept de cand aveam tot 4 ani!
    La 4 ani am fost dezamagit cand mi-am dat seama ca Mos Gerila nu exista decat ptr altii iar la mine nu o sa vina niciodata. Si chiar nu a mai venit!
    Perioada Craciunului mereu a fost trista… poate si din cauza amintirilor… dar vorba aceea: important e sa trecem peste ;)
    Sarbatori linistite iti urez si iti doresc!

  12. Nimeni, important este ca putem trece peste :)
    Craciun linistit! :)

  13. Fa cumva, cum stii tu mai bine si conserva o parte din felul asta de copilarie care nu se mai fabrica acum si pentru viata pe care o porti in tine.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Vorbe de-n-trecut – 12 « Tiberiuorasanu's Blog
  2. Cuvinte din trecut – bancuri | VERONICISME
  3. psi-words » cuvinte din trecut- cuvintele mele
  4. Cuvinte din trecut (8) « BLOG D'AGATHA

Leave a Reply