prima intalnire

This entry was posted by on Monday, 24 October, 2011 at

Fusese un weekend foarte agitat pentru mine. Nu stiu ce m-a apucat tocmai atunci, cand stiam ca sunt insarcinata si mai am, doar, vreo 12 zile pana sa nasc si nu aveam voie sa fac efort, de niciun fel… sambata seara mi-a venit pofta de dans si am dansat cu cumnata mea si o prietena de-a ei… Duminica am gatit ca nebuna, am stat toata ziua in picioare, in bucatarie, pe o caldura de-ti taia respiratia, sa gatesc: ciorba, friptura si prajitura “alba ca zapada”… am observat ceva in neregula cu mine (pierdeam lichid putin cate putin), copilul nu mai era foarte activ si deja i se vedeau formele pe burta mea, dar nu stiam daca e bine sau nu, atata timp cat eu ma simteam mai bine ca oricand… de-abia luni seara m-am hotarat sa merg la spital… si m-au si internat, pe la ora 23.00… N-am sa povestesc ce-a urmat in spital pana in momentul cand m-au anuntat ca intru in operatie si m-au si luat…si nici n-am sa povestesc ce s-a intamplat pana in momentul cand “mi s-a rupt filmul” brusc… Am auzit, nu dupa mult timp, ca e baiat, are 3,900 gr… deja constientizam ca sunt amotita si ma gandeam ca a nascut femeia din sala de nasteri, care se chinuia sa nasca natural… M-am prins ca este vorba de copilul meu, dupa ce m-am trezit in reanimare, asaltata de intrebari… si, la intrebarea mea daca este sanatos, mi-au raspuns de multe ori (de atatea ori cat puneam eu intrebarea): “e mare si frumos si sanatos”… a venit pe lume putin inaintea miezului noptii, la 23.45, iar eu puteam sa-l vad deabia a doua zi :(… Dimineata a ajuns si sotul meu cu socrul meu si mi-au zis ca seamana cu mine… mi-era ciuda ca il vazusera atatia, numai eu nu… Pe la ora 10.00 a venit un stagiar, m-a luat si m-a dus intr-o rezerva. In rezerva erau doi copilasi: unu negricios, cu parul mare si negru si multe ciupituri de tantari, care urla continuu, al doilea era alb, frumos si dormea linistit… Nici nu stiam daca sunt fetite sau baiati, ma gandeam ca sunt copilasi bolnavi pe care i-au bagat in acea rezerva, iar pe mine ma adusesera acolo pentru ca nu mai erau locuri la “cezariene”… din ce stiam eu copiii stau intr-un salon, iar mamele in alte saloane… Totusi, copilul alb si cuminte m-a atras langa patutul lui, asa ca am inceput sa-l studiez… semana cu mine la fata, urechi, maini… dar parea un copil de 2 luni, la cat era de marisor si prea frumos sa fie nou nascut ( nou nascutii arata, in general, ca niste brotacei)… deja ma atasasem de copilul alb, il priveam si-i urmaream toate grimasele fetei… nici nu stiam daca este baiat sau fata… Dupa vreo jumatate de ora, apare, in rezerva, o asistenta tinerica, cu un registru sub brat… nici n-o las sa zica ceva, o intreb direct al cui este copilul din patutul langa care stam eu… Asistenta se uita la manuta lui, la numarul legat de manuta, apoi in registru si imi raspunde: “ Numarul 3, nascut la 11.45, scor abgar 9, este Sima, e al dumneavoastra! Vreti sa-l tineti in brate?” Normal ca asta imi doream de aproape 9 luni, mi-l inchipuisem in fel si chip, il asteptam mai mult ca pe orice in viata asta, ma rugam in fiecare zi sa apuce sa se nasca si sa fie sanatos, pentru ca dadusem semnatura, pe propria raspundere, ca vreau sa tin sarcina, indiferent de consecinte ( am spina bifida si exista risc de paralizie si de pierdere a sarcinii)…

Asistenta mi-a pus copilul in brate, apoi l-am pus in pat, l-am desfasat sa vad daca e baiat, daca este intreg, daca are toate degetele, sa nu aibe malformatii, semne particulare… l-am infasat la loc si mi-am petrecut minute in sir privindu-l, mangaidu-l, jucandu-ma cu degetelele lui si pupandu-i fruntea si manutele, mirosindu-i pielea… copilul zambea in somn, iar cand si cand mijea cate un ochisor si ma privea :)… Ma gandeam, atunci, la vorba din batrani “orice mama isi cunoaste puiul, chiar daca nu l-a vazut niciodata”… acum sunt convinsa ca asa stau lucrurile. Desi nu-mi vazusem niciodata copilul, ceva m-a atras langa el si m-a facut sa-l indragesc, inainte ca cineva sa-mi spuna ca este al meu.

 

participanti la provocarea de luni: psimarinaabisuriletibiredskyverovirusache,rokssanacristiancitascorpioanaid

23 Responses to “prima intalnire”

  1. o intalnire minunata…cea mai minunata :)
    sa va bucurati unul de altul …

  2. Traian

    Sa-ti traiasca puiul!
    Io cand am vazut titlul, am zis: mamaaaaa, e cu mozol!!

  3. rokssana, multumesc! banuiesc ca stii cum este aceasta prima intalnire cu copilul tau :)

  4. Traian, multumesc!… as mai vrea sa fie asa mic si sa-l tin in brate si sa-l pup si sa-l miros… acum e mai inalt ca mine si nu mai miroase a lapte, ci a parfum :)
    Te gandisi profund… despre prima noapte de dragoste am scris pe undeva, intr-o postare ;), iar prima intalnire a fost in clasa a IX a.

  5. Lup Alb

    :) Nu pot decat sa zambesc . Te inteleg perfect.

  6. Lup Alb, si eu zambesc amintirilor, cateodata lacrimez :)

  7. Frumos scris…eu scrisesem deja despre prima mea intalnire cu botzul :) meu..am zis acum sa zic ceva mai vesel…

  8. ce frumos! am retrăit și eu odată cu tine această primă întâlnire… :-)

  9. scorpio, asta mi-a stat in minte toata ziua… am vrut sa scriu despre prima intalnire cu mos craciun, dar am mai scris despre asta :)
    multumesc!

  10. dagatha, intalnirea ta e ceva mai aproape decat a mea… a mea a fost in urma cu 17 ani si 3 luni(chiar azi pe 25 sunt 17 ani si 3 luni :))

  11. La mai mulți ani să aveți, cu „prime întâlniri” în tot ce faceți împreună :-)

  12. Foarte frumos ai scris.
    Emoţionantă prima întîlnire dintre o mamă şi pruncul său!
    Să fiţi fericiţi! :)

  13. Multumesc, dagatha! :)

  14. tibi, este cea mai emotionanta intalnire :)
    Multumesc!

  15. Foarte emotionanta prima voastra intalnire, mama si fiu. Si… cati ani au trecut de-atunci? :)

  16. Multumesc, Gabriela! :)
    Au trecut 17 ani si 3 luni :)

  17. aA

    ce intalnire emotionanta ai avut, mi-ai readus in minte o gramada de amintiri, nu toate placute, dar unicat ;)
    si fiica-mea e tot in iulie, dar e cu un an mai mare. sa-ti traiasca si sa ai numai bucurii din partea lui. stiu ca-i greu ca nu se mai lasa pupati… dar asta e mersul lucrurilor!

  18. Multumesc, la fel! Sa-ti aduca numai bucurii!
    Asta-i mersul lucrurilor… o sa ne pupam nepotii, cand le va fi timpul :)

  19. Emotionanta intalnirea ta! Sa traiti! :))

  20. virusache, cea mai emotionanta :)
    Multumesc!

  21. Pfiu! Ce post frumos și emoționant, mă faci să-mi doresc să devin mamă :)

  22. mazgalica, daca simti ca acum este momentul, acum incearca… asa s-a intamplat si cu mine, mi-am dorit atat de mult, incat aproape ca-l imploram pe al meu sa facem copil :)

Trackbacks/Pingbacks

  1. prima intalnire « Rokssana's Blog

Leave a Reply