cuvinte din trecut – viata ca un joc

This entry was posted by on Sunday, 2 October, 2011 at

Azi voi reposta doua posturi din trecut, pentru ca au legatura una cu cealalta… Dupa cum v-am obisnuit, acesta este un joc pornit de la Tiberiu, inventat pentru ca noii cititori sa poata citi ce-am scris in trecut ( nu se apuca nimeni sa ia tot blogul la citit, cu exceptia mea si a cititorilor mei).

Prima postare:

VISUL PUZZLE

Thursday, 14 January, 2010

 Mi-am adus aminte de un vis. Am renuntat la el, insa azi mi-am adus aminte si ma obsedeaza.Era un barbat,un barbat pe care eu il cunosc, ne cunoastem. Imi spunea ca: “atunci cand vei gasi ultimele piese dintr-un puzzle, deabia atunci vei fi o femeie implinita”.

Am inceput sa fac puzzle-ul, in vis. Barbatul imi spunea:
“Formeaza privirea, apoi zambetul, comunicarea, atingerea, imbratisarea, sarutul… iar de aici in colo trebuie sa gasesti singura piesele…”
N-am gasit nicio piesa, dar nici n-am cautat-o, am renuntat din start. Dar de azi o sa incerc sa caut si ultima piesa din acest puzzle, pentru ca existenta mea este un puzzle. Ma gandesc ca toata viata mea, ca si a celor din jurul meu, este un joc de puzzle… sau mai multe jocuri, in perioade diferite ale vietii. Pentru ca viata e compusa din dorinte, vise, aspiratii, planuri, obiective… Desi foarte rar imi fac planuri si stabilesc obiective (inafara celor de la scoala care sunt obligatorii si pe hartie), in viata mea reusesc totusi sa am o viziune de ansamblu, sa observ si sa ratin detaliile fiecarei “piese” pe care trebuie s-o asez la locul ei in puzzle-ul vietii. Uneori stau ani intregi si nu reusesc sa fac nici o schimbare, nu gasesc “piesa” potrivita sau nu incerc s-o caut. Alteori iau jocul prea in serios si ma incapatanez sa potrivesc piesele acolo unde nu le e locul. De multe ori ma supar ca nu se potriveste piesa, pentru ca in mintea mea ramane o singura imagine, dar pierd un detaliu. Uneori, un puzzle din viata mea, este o dorinta neimplinita. Si pentru ca acest puzzle nu imi iese, nu trec mai departe, ma incapatanez sa aleg piesele nepotrivite sau, de cele mai multe ori, renunt. Renunt la vise, la dorinte, la relatii… stric puzzle-ul. Insa, o data ce am potrivit si ultima piesa dintr-un puzzle, imi asum si responsabilitatile pentru alegerile pe care le fac, iar aceste vise si dorinte devin realitate.
Deci, de azi incep sa termin puzzle-ul din vis, desi stiu ca imi va lua foarte mult… sau, poate, piesele imi sunt la indemana dar nu-mi dau seama care.

 

A doua postare:

LEGO

Wednesday, 10 February, 2010

 Zilele trecute, neavand ce face, in vacanta prelungita, datorata “codului portocaliu”, m-am apucat sa fac ordine prin lucrurile nefolositoare din casa. Printre jucariile fiului meu, abandonate din cauza varstei, am dat peste un joc LEGO, nefolosit…culmea. Probabil l-a primit la o varsta destul de mica ca sa-l poata folosi, caci pe cutie scria “6-10 ages”, iar piesele erau destul de mici si multe, ca sa poata construi ceva la o varsta mica. Asa ca, din lipsa de ocupatie, m-am apucat sa fac sa fac LEGO, dupa imaginile din “prospect”. Mi-a luat cam o ora, dar am reusit sa construiesc o masina, remorca pentru ambarcatiune si ambarcatiunea. Mi-au mai ramas cateva piese, carora nu le-am gasit locul.

De obicei nu am rabdare sa fac o munca migaloasa, dar de data asta mi-a placut, chiar daca nu mi se potriveau de fiecare data piesele.
Nu de mult spuneam ca viata este un joc de puzzle. Morena m-a “tras de urechi” intr-un comentariu la acea postare, iar eu i-am dat dreptate.
Revin la ce-am zis, la viziunea mea despre viata… Da, vedeam viata ca pe un joc de puzzle, unde trebuia sa asez piesele astfel incat sa intregesc o imagine. O imagine pe care deja o aveam conturata despre viata? Aveam oare un model? Oare stim exact ce piese ne sunt necesare pentru a intregi tabloul? Nu! Fireste ca nu putem sti dinainte.
In timp ce ma jucam cu LEGO, ma gandeam ca viata este exact ca un joc de LEGO, nu ca un puzzle. Pentru ca, oricand poti schimba sau inlocui o piesa, astfel incat sa realizezi altceva. Oricand poti schimba cursul vietii… Da, stiu, veti spune ca exista destin sau:”ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”… dar exista si varianta “cum iti asterni asa vei dormi”, ceea ce mi se pare foarte adevarat.
De ce mi-am schimbat obtiunea din puzzle in LEGO? E simplu. Viata mea nu are un model dinainte stabilit. In viata mea, tot timpul, eu am ales. Eu am adaugat “piesele”, tot eu am eliminat “piese”. Fiecare facem lucrul asta. Alegi la un moment dat sa ai un partener de viata, atunci adaugi o “piesa”… vrei un copil, doi, trei… mai adaugi niste “piese”…vrei casa, masina, iar adaugi piese. Schimbi masina, casa…inlocuiesti pisele cu altele mai mari, mai colorate… Divortezi, elimini o “piesa” sau o inlocuiesti cu alta, daca te recasatoresti. Moare cineva drag…mai elimin o piesa si ceva se mai schimba in viata ta… Exemple sunt multe, pentru ca toate jocurile sunt inventate de oameni, dupa experientele traite… Or fi existand jocuri inainte de oameni?

 

si-au adus aminte de trecut: tibi, psi,  lotusulldagatha

 

23 Responses to “cuvinte din trecut – viata ca un joc”

  1. Foarte interesante aceste două postări care împreună pun o problemă foarte intens dezbătută : omul este supus unui destin predestinat ? sau îşi construieşte destinul, singur. Probabil că adevărul este pe undeva la mijloc. Suntem cumva predestinaţi pentru că nu ne putem alege nici locul nici epoca naşterii, dar avem destule mijloace pentru a ne croi destinul în mod relativ autonom. Spun relativ pentru că funcţie de locul naşterii (cultură, epocă, familie, mijloace materiale…), dotările noastre naturale pot fi puse în valoare, sau nu. Putem beneficia de unele ocazii favorabile, sau nu.
    Important este totuşi cred eu, să apreciem viaţa care este un dar dumnezeiesc. Şi important mai este să le transmitem urmaşilor experienţa noastră. Poate în acest fel, pînă la urmă fiecare om, odată venit pe lume, îşi va construi din prilejurile de oportunitate avute la îndemînă, o viaţă aşa cum merită.

  2. Mi-au placut foarte mult postarile tale.
    Imi permit sa remarc modul matur de a-ti retusa ideile.
    Asa este. Dumnezeu ne-a daruit libertatea de a alege. Noi ne alegem calea, noi ne decidem parcursul.
    In fata fiecarui moment crucial ai mai multe obtiuni si de tine depinde daca alegand una dintre ele vei iesi din labirint la lumina!
    Chestia cu destinul prestabilit eu nu o prea accept. Cred insa ca lasam dupa noi si bune si rele, ca relele le lasam mostenire copiilor care pleaca la drum cu sacul faptelor noastre ; unii, pe drum, obositi, abandoneaza sau iau calea mai scurta sperand sa se descurce… Mai cred ca si bunele le lasam mostenire si rugaciunile -chiar tarzii -ajung sa desteleneasca drumurile celor ce ne urmeaza!
    Da, sunt de acord cu tine ca viata e un fel de lego, in care iti folosesti imaginatia, stiinta dar si credinta , construind temeinic si alegand piesele potrivite Privind inapoi te vei minuna de cat de bine ti-a iesit. Atunci va trebui sa mai privesti si in sus caci cu siguranta Cineva ti-a fost sfatuitor!
    Frumos. Mi-a placut.

  3. Sunt adeptul LEGO… Esti ceea ce vrei sa fii din momentul deciziei sortii ca trebuie sa fii, iar viata iti va fi mai tot timpul sub semnul intrebarii, voi ajunge acolo unde imi doresc ? Nu fiecare piesa este facuta din acelasi material, din pacate, si foarte multe piese au si fisuri care din foarte multe motive nu le vedem sau nu vrem sa le vedem, considerand ca “noua nu ni se poate intampla” ce li s-a intamplat altora in aceleasi circumstante..
    Intotdeauna vor fi si persoane care vor critica modul in care am combinat culorile si marimea pieselor….dar asta ar fi ultima grija care ne-ar determina sa ne intrerupem constructia…
    Duminica plina de culoare iti doresc !

  4. Orice ar fi viata noastra, un Lego sau un puzzle, e bine ca exista provocarea. Fiecare dintre noi alege daca ridica manusa sau nu, si asta face diferenta intre indivizi. In fond, ce ar fi viata fara provocarile la care ne supune? Si fie ca doar ai respins provocarea, asta tot inseamna ca ai facut o alegere. Cred ca de aceea vietile noastre sunt triste, fericite, sarace sau implinite, vesele sau plictisitoare, comode sau provocatoare, important e ca celor mai multi dintre noi ne place JOCUL!

  5. tibi, de foarte multa vreme nu mai cred in destin… destinul ni-l facem noi… noi atragem tot ce e bine sau rau, prin faptele noastre, prin dorintele noastre :)

  6. Multumesc, cita!
    Nu stiu de ce dar de cate ori citesc ce-ai scris tu, mi se asterne o liniste in suflet! :)

  7. ganguritu, mi-a trebuit o luna sa descopar jocul de lego, mie placandu-mi puzzle-ul :)… nici un lucru nu-i perfect… sau cine stie cum arata perfectiunea?
    duminica frumoasa si tie! :)

  8. Gabriela, fiecare zi este o provocare, fiecare provocare este o carte pe care o jucam, fara a stii daca vom castiga sau vom pierde… dar toti avem sperante :)

  9. Mi-au placut foarte tare postarile si ma regasesc in modul tau de a privi viata. Ca un joc de lego sau un puzzle… Avem o groaza de optiuni si ne chinuim sa le alegem pe cele mai bune astfel incat sa creem o imagine finala cat mai buna. :)

  10. Andera, uneori gasim piesele din prima, alteori incercam mai multe pana ce una se potriveste…

  11. Foarte interesante articolele tale, chiar foarte interesante si sa stii ca inclin sa iti dau dreptate ca viata e mai degraba un joc de lego, decat un puzzle, deoarece, noi existe solutii exacte, ci, de cele mai multe ori, aproximari suficient de bune.

    Oricum, sfatul meu este sa nu incerci neaparat sa completezi tot “jocul” de puzzle, sau de lego, sau de ce altceva vrei tu intr-un singur moment, ci mai degraba sa incepi mai multe si sa adaugi piese la fiecare din ele pe parcurs; in felul asta nu risti sa te “blochezi” la un moment dat. :)

  12. Bogdan, cum spuneam, intr-un joc de lego inlocuiesti, adaugi si elimini piese, de fiecare data iesind altceva, ceea ce iti doresti… jocul se va termina odata cu tine sau il vor continua urmasii tai :)

  13. De la visul puzzle la visul lego pare o evolutie, asa cum a remarcat si Bogdan. Sper sa se petreaca si cu tine la fel, sa treci de la existenta “puzzle” unde totul e in alb sau negru si sa descoperi infinitatea de nuante de gri (visul “lego”).
    Si mai ales sa nu ne mai uitam inapoi. (In Lego odata ce ai construit ceva si apoi stricat si facut altceva, nu te mai apuci sa refaci piesa initiala, pentru ca nu mai exista motivatie).
    Got my point?

  14. Da, Emiru, asa e :)… nu ma intorc niciodata la persoane pe care le-am lasat in urma… la locuri inca ma mai intorc cand ma apuca dorul ;)

  15. i.e. London :)
    There are places I’ll remember
    In my life…. (The Beatles – In my life)
    http://www.youtube.com/watch?v=UKQpRgxyyqo

  16. carmen

    Thanks, Emirache! :)

  17. Ce ti-e scris ,in frunte ti-e pus.. :))

  18. virusache, cum iti asterni asa dormi!… asa vad eu lucrurile ;)

  19. Carmen,
    Tu mailurile ti le citesti? Ori adresa aia de yahoo nu mai e functionala? Ca nu mai inteleg nimic

  20. Emiru, le-am citit, dar cu cateva minute de intarziere :)

  21. Interesanta ideea

Trackbacks/Pingbacks

  1. Re-postări « Tiberiuorasanu's Blog
  2. Nu blestemați ! « Dictatura justitiei

Leave a Reply