cuvinte din trecut – norii

This entry was posted by on Sunday, 21 August, 2011 at

Norii

Wednesday, January 28th, 2009

Întotdeauna m-au fascinat norii, formele lor, mişcarea lor… Când eram copil şi aveam mult timp liber, îmi imaginam tot felul de poveşti privind norii şi îmi doream să trăiesc acolo sus, deşi am rău de înaltime.

Aveam 4 ani când parinţii mei s-au mutat din Braşov în Alexandria şi ne-au adus şi pe noi, pe mine si pe sora mea, de la ţară. Era pentru prima oară când vedeam un apartament de bloc, cu baie, cu balcon la etajul 3… mi-era frică, dar totodată mă fascina balconul, pentru că eram mai aproape de cer, vedeam norii mai bine…

Dupa un an, la scara vecina s-a mutat o familie, colegi cu parinţii mei, care aveau 2 copii, un băiat mare de 14 ani și o fată de-o seamă cu sora mea, adică mai mare cu un an ca mine… pe fată o chema Natalia, iar parinții o strigau “Natalița”. Nu îmi plăcea de ea, era foarte urâtă, osoasă, cu părul blond-şaten şi aspru ca de capră, avea tenul alb și cu mulţi pistrui și un nas borcănat… era răutacioasă şi egoistă… Într-o dupăamiază de vară, ne jucam împreună , cu păpuşile, în spatele blocului pe preş…pe cer erau nişte nori frumoşi, ca nişte prinţi şi prinţese, castele, iar eu mă apuc şi povestesc despre pasiunea mea pentru nori şi începem să ne imaginăm tot felul de forme şi creaturi cu ochii aţintiţi spre cer… de atunci a început să mă intereseze “Nataliţa”, pentru că mi-a spus secretul ei, mi-a zis că ea are “o bucată de nor” acasă, pe care o ţine într-o cutie de metal…degeaba am insistat, cu lacrimi în ochi să mi-o arate şi mie, a gasit multe scuze: că nu are cheie, că n-o lasă mama ei să ne arate și nouă… M-am dus acasă plângând şi spunând că vreau şi eu o bucată de nor cum are Natalia… maică-mea a început să-mi explice ce sunt norii şi că nu se poate să iei o bucată de nor, că Natalia m-a minţit doar ca s-o bag în seamă şi să mă joc cu ea… dar eu tot credeam că Natalia are o bucată de nor, iar bucaţica aia trebuie să fie moale, umedă şi să miroasă a ploaie… nu mă mai jucam cu Natalia, deşi ea venea tot timpul să mă amăgească zicându-mi: “dacă te joci cu mine poate îţi arăt bucățica de nor”… Ştiam că mă minte, ştiam că nu mi-o va arăta niciodată, dar n-o credeam că bucăţica aceea de nor e dulce, asta nu puteam să cred.

Vacanţele de vară mi le petreceam la ţara, la bunicii din partea mamei. Acolo puteam privi cerul cât e ziulica de mare şi pe la 6 ani începusem deja să le spun bunicilor când o să plouă… aveam semnele mele… erau nori trecători, care nu prevesteau ploaia, din care eu îmi cream poveşti, erau nori care îmi aduceau în nari miros de ploaie şi atunci ploua (am simţul olfactiv foarte bine dezvoltat).

Îmi aduc aminte, cred că aveam 7 ani, eram la ţară, stam cu mamaia în curte pe un preş, ea cosea ceva , iar eu priveam norii şi deodată îi zic:

-O să vină ploaia, ploaie de-aia care umple şanţurile… ne laşi să alergăm prin şanţuri după ce se opreşte?

Mamaia s-a oprit din cusut, s-a uitat pe cer şi mirată m-a întrebat:

-De unde ştii c-o să vina “ploaia care umple şanţurile”?(este vorba de ploaie torenţială)

-Păi miroase a ploaie şi a pământ ud… şi uite acolo la casa din faţă… vezi “carul cu boi”?

-Ce car cu boi vezi tu copilă?

-Carul ăla… înainte să vină “ploaia care umple şanţurile”, acolo sub streaşina casei se “pictează” aşa cu apă un car cu boi, uită-te mai bine să vezi (era imaginaţia mea, dar şi acum văd cu ochii minţii “carul cu boi”). Se uită mamaia, nu ştiu dacă vedea ce văd eu, dar mă aproba căci în următoarele minute începea ploaia…”ploaia care umplea şanţurile”.

… si melodia asta mi-a venit în minte uitandu-mă spre cer :)

“cuvinte din trecut” au scris si ei: dagatha, psipsina, tiberiu, incertitudini, vero, lotusull, valentina, andres

23 Responses to “cuvinte din trecut – norii”

  1. a-z

    fler artistic de mica! si viziune, imaginatie, fantasia-ti era prietena cea mai buna, nu mincinoasa mai mare cu un an, pistrui pe fata, nasul borcanat, parul ca de capra si cu rele intentii in program!
    anunta, poate european school teacher-ul de azi, mai putem sti?
    am totusi o curiozitate, e mica si cat se poate de literal receptata vreau sa fie mesajul meu: iti aduci aminte cumva, daca atunci, copil fiind, privind cerul si norii tai prieteni buni, ochii prezentau usoare adverse reactii (inversiunea e intentionat folosita negasisd improvizare alta cu care sa fentez cacosul amintit si de d’Agatha intr-un post anterior! :) ), adica lacrimari, sau si mai mult de atat? intreb, nedorind a aduce atingere solemnitatii semnificatiei tale din post, ci doar spun ca unora privitul sus nu le e deloc prietenos ochilor lor, la propriu, da! fotofobia asta! chiar si fara soare, cerul nu mi-e foarte accesibil privirilor tot mereu, diurn!
    de abonat pe blog, cum fac?
    duminica frumosa! :)

  2. Imi place.Fara alte comentarii.
    Adica Like!

  3. Păi cum să o fi lăsat în trecut povestea asta????
    Mi-a plăcut ideea bucății de nor :-)

  4. a-z, multumesc ca ai trecut pe-aici si ti-a placut!
    Nu am probleme cu privitul in sus, atunci cund sunt nori… doar lumina alba, de dupa rasaritul soarelui, vara, ma deranjeaza si reflexia razelor de soare pe luciul apei, mi s-au recomandat ochelarii cu heliomat si antireflex… heliomatul nu-mi place, ca-mi inchide lentila la culoare, dar port cu antireflex ;)
    Nu stiu cum te poti abona pe blog… probabil doar adaugand link in blogroll ( nu sunt priceputa in ale tehnicii) sau cred ca ar trebui sa aiba tema niscai setari, dar nu ma pricep :(

  5. fosile, bine ai revenit din vacanta!
    Multumesc pentru like! :)

  6. dagatha, n-ai idee cat am tanjit la bucatica aia de nor :)… acum, in fiecare an, poate si de doua ori pe an, am ocazia sa zbor, sa fiu acolo printre nori, in linistea de dincolo de ei, unde cerul este indigo :)

  7. Foarte frumoase amintiri.
    Iar asemănarea cu carul este uluitoare

  8. :) deci te-ai născut în oraşul meu? daaa?
    nu pot să cred! câte lucruri avem noi două în comun! pfaaa…

  9. tibi, asa m-as duce la tara si as astepta ploaia, sa mai vad o data carul pictat sub streasina casei :)… asa cum, daca apleci capul stre stanga si privesti poza postata, vei vedea un cap de batran :)… asa am avzut eu cand am facut poza de la fereastra.

  10. psi, m-am nascut in Galati, acolo unde era mama studenta la vremea aia… fratele meu s-a nascut in Brasov ( cred ca despre Brasov este vorba), dar am crescut in in Alexandria si la bunicii din partea mamei, in Teleorman ;)
    Mi-e dor sa vad Brasovul, n-am mai fost de foaerte multi ani acolo… poate ajung in toamna :)

  11. blueriver, dacă vii musai ne vedem! abia aştept! :D

  12. Cat de simplu e… Doar privind un nor … iti amintesti atatea lucruri frumoase , asemuiesti frumosul cu alt frumos !

  13. Aha!
    Deci aici, nu pot intra decît cu chrome!
    E bine de ştiut! :)

    Carmen
    Am vrut să mai comentez cîte ceva la cîte o altă postare dar IE8 nu m-a lăsat, afurisitul! :D

    Aş fi postat de exemplu, la About, dar…
    În fine. voiam doar să spun, că nu toate poveştile pierdute în mulţime sunt expresia unui anonimat anodin. OK ?

  14. psi, chiar imi doresc sa te cunosc, asa cum imi doresc foarte mult s-o cunosc pe mazgalica, cu care am foarte multe in comun :)

  15. tibi, ce e scris la About, e scris si aici : http://carmensima.ro/2011/08/08/cime-sunt-eu/
    Am revenit la prima tema si se vad si comentariile din About ;)

  16. Samsara, frumosul il gasesti peste tot… nu are pret… nu-ti trebuie averi sa te bucuri de lucruri frumoase, trebuie doar sa privesti in jurul tau, sa traiesti si sa te bucuri de ceea ce vezi :)
    Bun venit la mine “in casa”! :)

  17. carmen, :oops: mulţumesc. aşa o să fie, ne vom cunoaşte.

  18. Carmen
    Am văzut pe alte bloguri că vrei să iei o pauză. OK!
    Cînd şi dacă vei reveni în blogo, dă un semn. Bine ?
    Indiferent ce vei hotărî, îţi urez toate cele bune!

  19. Multumesc, tibi!
    Nu stiu cand si daca voi reveni, dar va citesc :)

  20. Vino si pe la mine in toamna sau oricand BlueRiver . O sa mergem cu telecabina din Poiana Brasov ca sa fim aproape de nori. Mi-ar face mare placere . Apropo… a fost si Xander prin Brasov acum vreo zece zile si m-am intalnit cu el si cu familia lui . Te astept, sa stii !!!!

  21. helen, tie vroiam sa-ti fac o surpriza :)… cand o sa vin dau sfoara in tara ;)

Trackbacks/Pingbacks

  1. Re-postari re-amintiri « Tiberiuorasanu's Blog
  2. Cuvinte din trecut – 11 martie 2005 | VERONICISME

Leave a Reply