privirea din oglinda

This entry was posted by on Thursday, 31 March, 2011 at

Azi mi-am facut cazierul… imi trebuie pentru plecarea la Londra, deoarece am o trupa de minori dupa mine ;)

Ieri imi trebuiau ceva informatii despre ce imi este necesar sa-mi fac cazierul si unde trebuie sa merg( nu cunosc aceasta institutie, in august, o mamica s-a ocupat sa-mi faca cazierul asa ca nu stiam unde a fost), asa ca m-am apucat sa caut prin agenda telefonului, o persoana care ma poate ajuta cu informatiile necesare si am dat peste un vechi prieten (sa-l numesc asa)… l-am sunat, mi-a dat informatiile necesare, am mai schimbat cateva vorbe, ca  n-am mai vorbit de foarte mult timp, desi ne intersectam aproape in fiecare dimineata, eu in drum spre scoala, el in masina, in sens opus, spre jobul lui… Si uite asa, azi mi-am adus aminte cum l-am cunoscut…

Era iunie, prin 2002… inceput de iunie, 7-8 iunie, nu mai stiu exact, era in weekend… Trebuia sa merg la mare, cu fiul meu, care avea un concurs de karate. Am mers cu o masina mica, neavand locuri in microbuz. Era prima oara cand il vedeam pe cel care conducea masina… Nici nu-i stiam numele complet, pentru ca nu mi l-a prezentat nimeni… Intamplarea a facut sa urc in masina lui… am stat pe bancheta din spate, pe locul din mijloc, intre alte doua femei.

… Ii urmaream privirea in oglinda retrovizoare, mimica fetei… era concentrat si atent la trafic. Din cand in cand ridica privirea spre oglinda retrovizoare pentru a putea vedea in spate… privirile ni se intalneau, pentru cateva secunde, in oglinda… o privire tulburatoare de un albastru-gri, o culoare metalica… niste ochi frumosi, in care m-as fi uitat fara sa clipesc… Privirile au inceput sa ni se intalneasca din ce in ce mai des si pentru mult mai multe secunde, in oglinda retrovizoare… Uitasem sa ma mai uit la acul kilometrajului (nu suport viteza, iar el conducea cu viteza)… As fi vrut ca drumul sa fie mult mai lung, sa ma pot satura de privit acei ochi din oglinda… stiam ca inafara oglinzii, acea privire, isi va pierde vraja… Vroiam doar privirea aceea, care ma tulbura.

Fireste ca in cele doua zile, cat am stat la mare, am facut cunostinta, am vorbit… privirea nu mai avea acelasi farmec ca in oglinda…

Era prima oara cand mergeam in luna iunie la mare si prima oara cand ajungeam in campingul acela (Camping Holidays, camping de care m-am indragostit si am devenit clienta fidela, ajungand de 2-3 ori pe vara acolo, an de an) … un camping plin de salcii mirositoare( rachita, maslin mirositor)… Mirosul salciei te imbata, marea era curata si linistita, soarele bland…

La intoarcere am plecat in aceeasi formula… am gasit aceeasi ochi si aceeasi privire, acolo in oglinda.

… Amintirea acelui weekend de inceput de iunie, mi-a ramas vie in minte… marea limpede si linistita, campingul cu miros imbatator de salcie mirositoare si privirea albastra si tulburatoare din oglinda retrovizoare.

18 Responses to “privirea din oglinda”

  1. Si mie mi s-a intamplat sa imi intersectez privirea cu persoana necunoscuta prin intermediul oglinzii retrovizoare . Daca observam ca ma priveste des si atent , nu mai ridicam ochii spre oglinda si incercam sa privesc afara pe geamul lateral. Nu ca nu mi-ar fi placut , dar nu sunt indrazneata si chiar de multe ori imi pare rau .

  2. helen, acum suntem prieteni, de atatia ani… adica ne mai sunam din cand in cand, ne-am ajutat cand a fost cazul, avem aceeasi specializare (l-am ajutat la licenta, cu lucrarea), ne trimitem sms-uri de sarbatori… dar privirea aia a ramas acolo, in oglinda aia retrovizoare, apartinand decat oglinzii ;)

  3. N-as putea spune exact de ce, dar mi s-a facut pielea de gaina citind… :D

  4. Andera, la mine alta e dilema… de ce doar in oglinda retrovizoare si nu si in realitate?

  5. oglina aceea NU este realitatea. Realitatea care are alte coordonate multe prea…„reale” uneori. Acolo. în oglindă, era un spațiu intim și limitat în care nu se interesectau decât ochii voștri. Atât. (o explicație posibilă :-) )
    Am citit postarea asta într-un moment foarte sensibil pentru mine, așa că…l-am simțit foarte…puternic.

  6. carmen

    dagatha, aceeasi explicatie mi-am dat si eu… uneori sunt mult mai frumoase si mai placute lucrurile astea marunte… o privire, de care sa-ti aduci aminte toata viata :)
    … cand am scris articolul asta, am simtit foarte puternic momentul acela :)

  7. privirea din oglinda are farmecul ei, reflecta ce ne dorim sa reflecte intr-o doza tacuta de mister. pare infiorator, dar e atat de placut si te atrage ca un magnet. am avut ocazia sa intalnesc o astfel de “privire”…
    frumoasa povestire, mi-a placut.
    sa ai un week end senin si plin de voie buna!

  8. Bine ai venit! :)
    Multumesc si weekend placut si tie, tu26dor!

  9. Oglinda aceea retrovizoare, în care obiectele par mult mai aproape decât sunt.

  10. M-am gandit la asta… datorita oglinzii, privirile s-au apropiat mai mult acolo, nu si in realitate :)

  11. Exact asta m-am intrebat si eu. O fi ceva si cu oglinda retrovizoare…

  12. Ce frumos ai povestit ! Am avut si eu experiente cu priviri indelungi, insa nu in oglinzi retrovizoare. Din diferite motive niciodata nu s-a concretizat nimic. Insa nu imi pare rau. Experienta a meritat.

  13. cony, inevitabil ne-am fi cunoscut si fara sa ne privim in oglinda aia… culoarea ochilor si privirea din oglinda, din acel ” spatiu intim si limitat”, cum il numea dagatha, au dat o “doza tacuta de mister” cum zicea tu26dor… cred ca si tu ai amintiri cu privirea cuiva… eu am multe priviri in amintiri, foarte multe sunt priviri de copii :)

  14. De obicei, oglinzile deformeaza infatisarea..In cazul tau, a fost o privire enigmatica,care te-a marcat..Ochii spun multe la o persoana..In fine, placuta povestirea ta..La Navodari n-am fost niciodata..De foarte multe ori la Costinesti,Neptun si Mamaia.. :))

  15. Trebuie sa ajungi si acolo, e foarte frumos locul ala :)
    Multumesc!

  16. Hostezi situl in Romania sau in alta tara? Incarca foarte repede

Trackbacks/Pingbacks

  1. www.electrosocuri.org
  2. Electrosocuri

Leave a Reply