Archive for October 5th, 2013

mi-e dor…

Posted by on Saturday, 5 October, 2013

M-am trezit în zori cu vise-ncurcate printre gene și cu gânduri înecate-n șoapte calde de vară… și am rămas așa, nemișcată, minute în șir, așteptând să se întâmple ceva… și-n așteptarea asta absurdă m-a cuprins dorul… M-a cuprins o moleșeală bizară, amestecată cu nostalgie… Mi-e dor… Nu știu de ce sau de cine, nu știu pâna când. O clipă am crezut că e doar o frântură de vis… Dar nu… Mi-e dor și mie, nu doar viselor mele purtate în atâtea locuri în vara asta plină de lumină. Mi-e dor de… dimineți cu răcoare și miros de mare…mi-e dor de graba cu care-mi arunc privirea în oglindă, dimineața, înainte să ies din casă… mi-e dor de glasurile subțiri de copii jucându-se în parc… mi-e dor să-mi las privirea să alunece dincolo de gânduri, fără ca nimeni să știe ce se ascunde în ea; mi-e dor de ploaia repede de vară șiroind pe geamuri și de chipuri străine care mi s-au întipărit cândva în suflet… de îmbrățisări calde în nopți de vară… Mi-e dor de… A fost de ajuns să rostesc în gând vara, rar și apăsat, ca pe un nume pe care îl porți mereu în amintire, dar pe care te încăpățânezi să nu-l rostești niciodată cu glas tare, pentru a nu-l uita. … A trebuit să vină toamna ca să-mi aștern din nou gândurile…gândurile mele, amintirile de astă vara… o vară grea, încărcată, obositoare, incitantă, sentimentală, întunecată, luminoasă… dar în final cu reușite, emoții, realizări și cu sănătate…și a venit toamna și odată cu ea ploaia… ploaia toamnei din mine… o perdea de nori așterntă peste sufletul meu… nori de dor, de tristețe, de dejnădejde, de dezamăgire… o ploaie de sentimente contradictorii… Niciodată nu mi-a plăcut toamna cu ploiele ei reci!… Iubesc ploile de vară și curcubeul… toamna îmi aduce întotdeauna aminte cât de mult doare dorul… mă doare atât de tare că o să uit vara din mine, marea cu amintirile, sentimentele și emoțiile ei… Mi se așterne toamna în suflet și pe tâmple și-mi vine să strig, să țip, să urlu… dar nu e nimeni să mă audă… Mi-e tristă toamna și pustie… și simt nevoia de îmbrățișare, de căldură… mi-e dor de mare, de clipele calde, de întuneric luminat de stele și de luna plina… rămân doar amintiri care se sting peste timp… mirosul fatidic de frunze moarte îmi înțeapă nările, ici-colo câte o castană cade, țopăie în salturi mici înaintea mea, făcându-mi parcă în ciudă… încerc să-mi adun gândurile și amintirile, într-un sfârsit de septembrie trist și ploios și mult prea departe de vara mea… M-am trezit în zori cu vise-ncurcate printre gene… rămân cu toamna care mă desparte de… mine…