Archive for January, 2012

duzina de cuvinte – ganduri in noapte

Posted by on Saturday, 14 January, 2012

 

Sursa foto

Am incercat sa adorm, dar o mie de ganduri si-au gasit loc in mintea mea si cauta galceava, care sa prinda grai mai intai… le-am luat la rand, asa cum imi veneau in minte, iar unu mi-a atras atentia…

 Te vad si acum, ca si cum ar fi fost ieri, desi au trecut 19-20 ani… atletic, blond, ochi albastri si un aer germanic, asa cum mi te descrisese Diti… ai venit dupa mine pe terenul de tenis, sa-ti dau o cheie si cu un gest hotarat ai intins mana si te-ai prezentat, privindu-ma in ochi si zambindu-mi cu gingasie… de-atunci ai inceput sa vii din ce in ce mai des la mine, in camin… imi placea sa stam de vorba ore in sir… intr-o zi, cand am avut o intindere la glezna si n-am putut merge la cursuri, ai venit sa ma vezi si mi-ai adus o garoafa rosie, scuzandu-te ca nu m-ai intrebat ce flori imi plac… ti-am zis ca-mi plac trandafirii galbeni… stiu ca ai tinut foarte mult la mine ( poate m-ai si iubit) si ti-ai fi dorit sa fim mai mult decat prieteni, dar ti-am spus, intr-o zi, ca jumatate din mine te vrea, pentru blandetea si calmul tau, cealalta jumatate isi doreste alt gen de barbat… probabil de vina este ascendentul meu in gemeni, care trage in doua parti… nu stiu ce-a fost in sufletul tau atunci, dar n-ai fost suparat pe mine, iar tot ce ai acum, familia ta frumoasa, se datoreaza refuzului meu de atunci… stiam ca altcineva iti va fi jumatate, cu altcineva te potrivesti si ti-am dat in schimb ce aveam mai drag la vremea aceea, ti-am dat adresa prietenei mele din copilarie, care ti-a devenit sotie si ti-a daruit cel mai frumos copil… n-am mai vorbit cu tine de cativa ani, dar am tinut legutara cu Ani, prietena mea si sotia ta… m-a sunat si anul acesta de ziua mea, asa cum face in fiecare an. :)

Au mai scris duzine: psi, sara, redsky, tibi, virusache, scorpio, cita, vero, mitza, rokssana, almanahe, dictatura

pe urmele lui salvador dali :)

Posted by on Wednesday, 11 January, 2012

Pentru ca bucuria venirii lui Mos Craciun a fost mare, Stefanut, copilul cu par balai si fata de ingeras (adica nepotul meu ), s-a gandit sa creeze si el ceva, in semn de multumire… si a creat, a pictat peretele din sufragerie  :) … apoi si-a chemat parintii si le-a zis cam asa:

“e arta, mama… si reprezinta drumul de piatra albena din vrajitorul din oz care duce la o mare comoara din apa marii” =))

Deci admirati capodopera, pentru ca nu va ramane vesnic pe perete :)

 

omul de zapada

Posted by on Monday, 9 January, 2012

N-am ami vazut om de zapada, asa cum il faceam noi in copilarie… n-am mai vazut copilarie asa cum am avut-o eu… n-am mai vazut nici iarna asa cum era odata… am intalnit cativa oameni de zapada in ultimii 3 ani…

     Om de zapada facut in curtea interioara a scolii- ianuarie 2010
         Om de zapada- in curtea bisericii- ianuarie 2011

Cu doi ani in urma au aparut “oamenii de zapada” sin plastic luminat, al fel ca si alte animalute… e plin orasul de astfel de animalute si omuleti ( spre bucuria celor mici, care asa vor crede ca arata un om de zapada)

… anul asta n-am avut zapada, dar sper ca pana la sfarsitul lunii sa vad inca un om de zapada :)

 

Despre Omul de Zapada au scris:

psi,  tibivirusacherokssanaredskycitascorpiodictaturajustitiei,

 

Boboteaza

Posted by on Saturday, 7 January, 2012

SURSA FOTO

-Doamna, dumneavoastra mergeti la biserica?

-Merg foarte rar, din pacate… nu prea am timp… ar trebui sa merg mai des…( am incercat sa ma scuz cumva, ferindu-mi privirea de ochii lui negri care ma tintuisera)

-Foarte rau faceti… nu trebuie sa mergeti mai des, trebuie sa mergeti in fiecare zi in Casa Domnului!…

Discutia asta am avut-o pe marginea bazinului, inainte de Craciun, cu un pusti de 7 ani, fiu de preot… mi-au ramas cuvintele lui intiparite in minte si inca ii mai vad privirea mustratoare, din ochii lui negri… Ei bine, merg la biserica doar de Boboteaza si de Pasti. Azi a fost Boboteaza si am ajuns, ca in fiecare an, inaite de slujba de sfintire a apei, care se face afara din biserica. Lume multa, ca de fiecare data, la Catedrala… presa, televiziune, primarul, deputati… Ploaia s-a intetit pe parcursul slujbei, umbrela fiind un obiect indispensabil, pana la un moment dat, cand din spatele meu, un tataie s-a aratat foare nemultumit de umbrela mea: “- Duduia asta nesimtita din fata sa inchida umbrela ca curge apa pe mine…”  si m-a tras de maneca ca sa inteleg ca eu eram “duduia” cea “nesimtita” pe care se scurgea si pe ea apa de la umbrelele din fata ei, dar nu-mi curgea in cap… mi-am intors fata spre tataie (care nu era chiar asa tataie), l-am privit cu indulgenta si i-am atras atentia ca si de pe umbrela lui se scurge apa pe un copil de vreo 5-6 ani, apoi mi-am cerut scuze si am inchis umbrela… nu dupa mult timp au venit niste tiganci care s-au tot foit pe langa mine… mi-am tras geanta in fata, din buzunare nu avea ce sa-mi ia… usor, usor si-au facut loc prin multime in cautarea de buzunare ceva mai pline, banuiesc… in timpul slujbei, auzeam din spate o domnita care vorbea tare la telefon, sa auda toata lumea ce si cu cine si, mai ales, unde trebuia sa se intalneasca cu unu si cum avea de gand sa-si petreaca o noapte de amor… in dreapta mea, doi betivani isi faceau planul de o “bauta” dupa ce iau apa sfintita pentru:”- Sa-i duc la aia, da-o dracu, apa sfintita sa piata dracii din ea”…  pe scena, unde preotul tine slujba, primarul susotea ceva amuzant cu un coleg de partid, iar un alt membru din staf vorbea la telefon cu spatele spre preot… in fata mea, doua domnite blonde ( aproximativ 35 ani), care ma facusera fleasca tot scuturand umbrela cu chicotelile lor, au pufnit in ras in momentul in care preotii au inceput sa sfinteasca apa: “- Au inceput astia sa se spele pe maini in butoaie”, le-am auzit chicotind… cam de-asta nu prea imi vine mie sa merg la biserica, pentru ca nu pot asculta slujba, ma intriga lumea care vine acolo, doar sa aibe un motiv sa se intalneasca… in fine, slujba s-a terminat, preotul ne-a invitat in biserica sa luam apa imbuteliata deja sau sa stam la coada sa luam de la butoaie… am ales varianta mers in biserica, sa nu stau la coada si imbulzeala, dar, ghinion, apa imbutelia se da “pe sub mana”, era bagata intr-o aripa a bisericii si data doar la cunostinte… acum aveam si eu ceva cunostinte bisericesti, dar in situatii din astea nu poti face nimic ca te linseaza babele frustrate ca n-au prins mai multe sticle… mi-am rugat un fost coleg, acum preot, sa-mi dea si mie o sticla, o sticla goala, sa iau apa de la butoi, nu mai vroiam imbuteliata, dar nici asa nu s-a putut (aveam sticla, dar ma sunase fiul meu sa-i iau si soacra-mi o sticla)… am plecat afara, in ploaie sa stau la ditai coada… organizarea lu’ peste, butoaiele ingradite si pazite de jandarmi, asa ca trebuia sa mergi vreo 70 m, sa te asezi la o coada pe 4-5 randuri, in ploaie, iar jandarmii lasau sa treaca doar cate 10 persoane… erau 6-7 butoaie iar fiecare butoi cate 3-4 robinete, asa ca oamenii se opreau la primele 3-4 butoaie… mi-am uplut sticla si am mers iar in biserica, sa vad de unde pot cumpara o sticla goala, sa-i iau si soacra-mi…s-a indurat o tanti de-a bisericii sa-mi dea o sticla goala… si m-am mirat ca m-a lasat jandarmul sa iau de la ultimul butoi, fara sa mai stau la coada…

… acum ma gandesc la Stefan, copilul care m-a mustrat ca nu merg zilnic la biserica, ce sa-i spun?… ca nu merg la biserica ca ma deranjeaza cei din jur, in timpul slujbei? Sau ca nu merg la biserica ca si credinta, a juns o afacere?

Aici aveti si o bucatica din slujba, ce s-a difuzat la stiri.

inceput de an

Posted by on Monday, 2 January, 2012

A trecut si 2011, s-a dus si mult asteptatul Revelion… De Revelion am stat acasa, am facut pregatiri (primul an in care fac pregatiri de revelion, singura), am facut mancare si doua torturi, ca asa mi s-a pus ( imi propusesem sa fac o singura prajitura)… m-am imbracat cel mai frumos fata de toate revelioanele din viata mea si am asteptat sa se intample minunea, venirea Anului Nou… n-am vrut sa ies in oras la spectacol, pentru ca oricum se auzea muzica pana la mine acasa. La miezul noptii am ciocnit un pahar cu sampanie cu sotul meu, am stat la fereastra si am urmarit focul de artificii ( mai intai pe cel de la bulgari ca sunt cu un minut inaintea noastra, apoi pe cel de la noi) si am inhalat fumul si pucioasa de la petardele care zburau din toate partile, de la toate geamurile si balcoanele ( azi mi-am adus aminte ca aveam si eu o punga de petarde dar am uitat de ele)… Nu stiu de ce mi s-a parut un revelion sec, nimic spectaculos… n-am mai trait nici emotia artificiilor, ca in alti ani sau alte evenimente… am uitat sa-mi pun si dorinta la trecerea dintre ani ( nici anul trecut nu m-am pus dorinta)… Dupa miezul noptii au inceput sa sune telefoanele, am sunat si eu apropiatii, sa le urez de-ale anului nou… a, am uitat, toata ziua, cat am bucatarit, a trebuit sa raspund si la sms-uri ( am raspuns la 158 din 277)… m-am bucurat ca, in fiecare an, primesc urari de la persoane cu care nu m-am vazut de ani de zile, dar care isi aduc aminte de mine la fiecare sarbatoare mare din an… si nu-mi sunt rude, sunt parinti ai fostilor mei elevi din Bucuresti, cu care am ramas in relatii extraordinar de bune, desi copiii sunt mari ( au fost elevii mei intre 1996- 2008, pe vremea cand lucram in Bucuresti :)

Suntem deja in data de 2 ianuarie, a celui mai de temut an 2012… ar trebui sa ma simt fresh, ca doar am stat acasa n-a trebuit sa ma adun de pe drumuri, de pe la Bucuresti, cum faceam in anii trecuti, cand mi se parea ca masina merge cu viteza melcului, iar eu eram nerabdatoare sa ajung in pat si sa dorm pana dupa pranz… anul asta m-au prins zorii primei zile din an, in patul meu de acasa, visand la dorinta pe care n-am apucat sa mi-o pun la miezul noptii…

Nu mi-a placut niciodata prima zi din an, nici a doua… credeam ca anul asta o sa fie altfel, o sa ma trezesc altfel… tot inutila ma simt, o stare confuza, mahmura, desi n-am baut mult… si ma mai doare si un ochi de nu mai pot ( alergie la fumul de artificii si petarde)… Nu stiu voi cum va simtiti, dar am banuiala ca va simtit la fel ca mine si sunt sigura ca v-ati dat pe muraturi si mamaliguta cu branza… sunt sigura ca in prima zi din an ati baut o “cisterna” de cafea, v-ati facut ca nu vedeti chiuveta plina cu vase si pahare murdare, iar azi v-a venit sa plangeti cand a trebuit sa le spalati ( stiu eu pe cineva care avea nevoie de ajutor la spalat vase)… Mie imi vine sa plang cand ma gandesc ca mai am inca doua saptamani de vacanta… de maine ar trebui sa ies din casa, pentru ca deja simt lipsa de miscare, iar asta ma deprima.

Va doresc un an plin cu chef de viata!