Archive for September, 2011

cuvinte din trecut – sufletul din palma

Posted by on Saturday, 10 September, 2011

Asa cum m-am obisnuit de ceva vreme, voi reposta ceva din anii trecuti… jocul a fost initiat de tibi, si mi s-a parut o idee buna, ca cei noi veniti, sa citeasca si ce am scris noi in trecut… azi o sa repostez ceva, ce asteapta lotusull sa citeasca, pentru ca mi-a placut ce-a scris ea legat de subiectul postului meu ;)

Sufletul din palmă

This entry was posted Tuesday, 17 February, 2009 at 16:14

 M-am trezit din somn, mi-e frig, îmi clănţăne dinţii… Cred că au oprit căldura peste noapte. Ma uit la ceas, e 4.45… aş mai avea de dormit o oră, dar mi-e foarte frig… Mă ghemuiesc sub plapumă încerând să mă încălzesc. Nu ştiu dacă am adormit imediat, dar am început să visez…

Mergeam pe stradă, probabil prin Bucureşti, şi-mi era foarte frig. O maşină de culoare închisă a oprit lângă mine, s-a deschis portiera şi un glas cald, bărbătesc şi foarte cunoscut mi-a zis :
-Urcă! Ţi-e frig, văd că tremuri…
Am urcat în maşină… Vocea care mă invitase era a unui om foarte drag mie, omul care mă linişteşte când este în preajma mea, cănd îi aud vocea… M-a luat de mână, iar eu am început să simt căldura care mă copleşea… mâna lui mi-a dat căldură şi linişte…
-Scuză-mă că vorbesc la telefon, e ceva important! mi-a zis…
-Nu mă deranjează, doar, te rog, ţine-mă de mână că mi-e bine… nu-mi da drumu!

…Şi m-a ţinut de mână cât timp am dormit. Am dormit profund şi liniştit, îmi era cald şi bine… Am dormit atât de bine că n-am auzit alarma de la telefon.
M-am tot gândit zilele astea la acest vis… la mâna care m-a încălzit în acea dimineaţă… Ce şi cât înseamnă să te ţină cineva de mână? De ce facem gestul ăsta? De câte ori şi în ce scop facem gestul ăsta?…Da, eu fac gestul ăsta în fiecare zi… e felul meu de a calma…Copiii se calmează dacă îl iei de mână şi le vorbeşti, le dai încredere… mâna te susţine când faci primii paşi, mâna te ajută să să te ridici, mâna îţi şterge lacrimile de pe obraz, mâna împinge leagănul… atingerea mâinii îţi dă primii fiori ai dragostei, mâinile te ajută să comunici cu surdo-mutii… Mâna este sufletul din palmă!
Ţine-mă de mână să-ţi simt sufletul din palmă!

…Şi melodia care m-a obsedat toata ziua AICI .

au mai adus la lumina cuvinte din trecut: tiberiu, vero, psi, cita

duzina de cuvinte – clipe din trecut

Posted by on Saturday, 10 September, 2011

 

Ne-nvartim in cercuri si ne transmitem contagios unul altuia, intr-un dans lasciv… gandurile alearga, nu zboara… ca un mesaj din trecut… se dau de-a dura peste muchii de cutit, ca un fir despicat in patru, care isi cauta intregul pierdut… ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, un indiciu pentru miile de secunde in care am fost a ta, mii de secunde in care nu mai existi… am sa te urasc ca de fiecare data, apoi am sa te doresc…restul sunt doar aripi de fildes ce nu s-au deschis niciodata… plimbarile in nopti interminabile, mirosind a cedru, a castani si pamant reavan, daruindu-ne, cu fiecare pas, trupurile devorate de patima si dorinta, intr-un sarut senzual… si toate se opresc cand le vine clipa, daruindu-si fiecare ultimul strigat… noi doi imbratisati in amurg de toamna tarzie… doar cerul deasupra noastra… in urma noaptea fara culoare… in zare valurile mute, dansand argintiu… sub ultimul soare al toamnei, amintirile noastre au prins radacina, zambindu-ne complice si iarba in care am visat cu ochii deschisi, imaginandu-ne ca norii suntem noi si fugim intr-o lume numai a noastra…

 … si melodia care ma obsedeaza azi AICI

si ei au o duzina: virusache, psi, redsky, tiberiu, vero, dictaturajustitiei

 

rascolind prin mail

Posted by on Friday, 9 September, 2011

Am multe mail-uri primite… foarte multe… pe unele le-am sters, altele le-am pastrat… le-am pastrat doar pe cele personale. In seara asta am simtit nevoia sa le citesc  pentru ca mi-am adus aminte de cineva… de-o persoana care mi-a fost foarte draga si de care imi este foarte dor… o persoana cu care comunicam foarte mult pe mail si intotdeauna imi placea comunicare asta :)…

Mi-a placut o poezioara de-a lui… toate imi plac, dar asta mi-a amintit si momentul cand mi-a fost trimisa, discutia pe care o avusesem prin schimb de mail-uri… pentru ca scria pentru mine :)… era prin 2006 :

“femeile starnesc sensibilitatile barbatilor (sau rautatea lor!) – si invers ;) 

confesional
 aseaza-ma in palme si vindeca-ma de pacate. 
de ti-am gresit candva, 
din ochii mei se scutura, lacrimi, 
frunzele toameni care vin 
ca iertarile lui Dumnezeu peste faradelegile mele! 

am sa te ranesc caci 
din rani traim si durerile ne aduc lumina mai aproape. 

nu sunt. 
nu esti. 

si, totusi… “

Probabil o sa mai postez cand mi se face dor, pentru sunt cateva poezii frumoase, dar sunt pentru mine :)

miercurea fara cuvinte – copilarie

Posted by on Wednesday, 7 September, 2011


poze frumoase gasiti aici: scorpio, carmen, Minoki, fosile, dagatha, acoarele, redsky

 

 

pisicile din viata mea

Posted by on Monday, 5 September, 2011

 

Nu stiu daca exista vreo persoana care sa nu fi luat in brate, macar o data, o pisica… Copil fiind am crescut la tara, la bunici. Nu cred ca exista curte in care sa nu fie macar o pisica. Noi aveam mai multe. Cel mai longeviv a fost Bonifacio, un motan galben, tarcat, cu capul mare si rotund si niste ochi rotunzi si verzi, care cutreiera gospodariile din imprejurimi, insamantand pisicile vecinilor. Nu era foarte prietenos, decat atunci cand venea lihnit de foame. Imi era teama de el, cand se uita fix in ochii mei si aveam impresia ca doreste sa sara pe mine… Pe celelalte pisici nu stiu cum le chema, dar ne jucam cu ele. Pisicile gestante erau docile, se lasau imbracate cu lucrusoare de bebelus, ramase de la noi sau de la verisoarele mai mici ca mine si sora-mea. Le imbracam si le bagam in plapuma, le plimbam cu caruciurul de butelii, iar ele dormeau sau ne priveau cu ochii mijiti si zambetul ala pisicesc ( pisicile zambesc tot timpul)… Nu stiu pe unde fatau ca nu le vedeam niciodata, apareau mai tarziu , carand pe rand, in dinti, 2-3 pisoi, pe care ii ingrijeam cu aceeasi dragoste. La oras am adus de cateva ori cate o pisica, dar mama nu era de acord cu animale in apartament si, tin minte, intr-o primavara am adus acasa un pisic alb cu pete gri… locuiam la etajul 1, iar mama l-a aruncat pe fereastra, in rontul din fata blocului… dupa cateva minute, pisicul era inapoi la usa apartamentului. Treaba asta s-a repetat de cateva ori ( cred ca incepuse sa-i placa si pisicului sa zboare), pana cand ne-am hotarat sa-l ducem intr-o curte. Trebuie sa va spun ca am adus in casa si un ditai cainele, de era sa faca maica-mea infarct cand a deschis usa de la balcon, ca nu stia ce aude nopatea urland pe balcon ( ascunsesem cainele in balcon, cand mama era la servici, la schimbul II). Alta data am adus o cioara ranita la o aripa, iar totul a culminat cand am adus in casa melci, vreo 20 de melci vii si i-am ascuns intr-un dulap. M-am lasat pagubasa in a mai aduce vietati in casa, pana intr-o dimineata… Locuiam in alt bloc, alt apartament cu 4 camere, deci mult mai spatios. Eram in zugraveli, iar toata casa era cu fundul in sus. Terminasem liceul si ma angajasem unde imi alesesem repartitia, adica intr-un punct termic (era conditie de admitere la facultate, sa ai un an in campul muncii… eu am stat 3 ani ;)). Eram in tura de noapte, intr-o seara cand, stand pe treptele centralei, aud un mieunat subtirel si disperat venind dinspre ghena de gunoi, asa ca merg sa vad ce se aude… ma uit si nu vad nimic… ma mai invart nitel strigand: pis pis si vad un ghem negru, pufos, cu o gura mare si limba roz, niste ochi rotunzi, albastri si speriati, care scotea sunetele alea. Iau ghemotocul in mana. Era mic si moale, ii simteam inima cum bate foarte repede… L-am bagat in centrala si am inceput sa-l studiez mangaindu-l. Se mai linistise. O vecina, cu care stam de vorba pana sa aud mieunatul, mi-a adus putin lapte sa-i dau sa manance. A dormit pana dimineata in bratele mele. Nu m-am putut dezlipi de el, asa ca m-am hotarat sa-l iau acasa, cu teama in suflet, ca va invata si el sa “zboare”, de data asta de la etajul 3. Bineinteles ca mamei nu i-a placut ideea, dar l-a acceptat la rugamintile mele, cu lacrimi in ochi, si la promisiunea ca, daca nu se va obisnui sa-si faca nevoile unde ii voi pune nisipul, cat timp suntem in zugraveala, o sa-l duc undeva la curte. Dupa cateva zile au inceput sa-l indrageasca toti ai casei, pentru ca era frumusel, negru cu ochi albastri, avea un triunghi alb pe gat, sub barbie, ca o cravata, iar labutele erau albe ca niste botosei. I-am pus numele John, pentru ca deja il vedeam un motan cu prestanta. Era foarte jucaus si a inteles imediat care este conditia ca el sa ramana in casa, asa ca a invatat unde trebuie sa se usureze. Un an mai tarziu, intr-o seara de vara, am gasit in scara un alt ghemotoc negru, care mieuna cat il tinea gura. L-am luat in casa. Era o pisicuta, o corcitura de siameza, negru cu maro… mica, sfrijita, murdara ( mirosea a ghena) si cu parul ars pe spate. Cand a venit mama acasa, i-am promis ca o tinem doar in noaptea aceea, iar a doua zi o ducem undeva. Am spalat-o, i-am dat sa manance, am imprietenit-o cu John, care era deja flacau. A ramas si ea in apartament. I-am pus numele Kitty. John a avut grija de ea, ca un frate mai mare. Apoi au devenit iubiti, iar dupa un an au facut pui. Trei pui negri… o pisicuta si doi pisoi. M-a impresionat foarte tare  grija pe care si-o purtau unu fata de celalalt… John mergea sa manance, iar Kitty alapta puii, cand termina John de mancat, venea langa pui iar Kitty mergea sa manance… la inceput, cand puii erau proaspat nascuti, John ii acucea mancare in dormitor. Am dat pisicuta cea mica si un motanel. Am oprit motanelul bleg, pentru ca nu s-ar fi descurcat fara mama lui. Aveam impresi ca e bolnv la cat de bleg era. I-am pus numele Bitzi. Intr-o vara a trebuit sa-i ducem la tara o saptamana, cat faceam curatenie ( cred ca zugraveam din nou). Cand i-am luat inapoi, Kitty a sarit din geanta si dusa a fost ( cred ca incepuse sa-i placa viata la tara sau pusese ochii pe vreun motan din sat). John a fugit de-acasa, cand a prins ura deschisa( cred ca ii era dor de Kitty). Ne-a ramas doar Bitzi, fara de care mama nu putea sa stea. Era frumos, negru, avea alura lui John si avea si “cravata” alba la gat, dar capul era mai prelung ca a lui Kitty. Un motan foarte inteligent, care se spala pe fata la chiuveta, iar nisip nu-i trebuia, isi facea nevoile intr-un lighean in care trebuia sa existe o bucatica de hartie igienica cu care isi acoperea cele produse, apoi venea si ne anunta printr-un mieunat, ca e cazul sa-i spalam ligheanul. Manca cu pofta pepene si rosii, obicei si gusturi mostenite de la maica-sa. Cand era singur acasa se distra cu vrabiile din vita de vie crescuta la balcon… asa se facea ca gaseam prin casa fulgi de la vrabii si cautam disperati vrabia moarta, sa nu se imputa pe undeva. Niciodata n-a mancat vrabii, doar se juca cu ele, le smotocea pana crapa inima in ele de spaima, apoi le abandona cand nu mai miscau, jocul devenind neinteresant. Din joaca asta de-a prins vreabii, a reusit sa zboare de doua ori de la etajul 3… a sarit dupa vrabii inafara balconului… ne-am trezit cu el, mieunand, la usa cu botul plin de sange, de la aterizarea prin copaci… A murit in urma cu 4-5 ani, cand avea 13 ani, dupa ce a zacut cateva zile. Veterinarul a zis ca e batran si nu are ce-i face. Nu eram acasa, pentru ca nu mai locuiesc cu ai mei de 18 ani. Sora-mea si maica-mea l-au ingropat in rontul din fata blocului. Mama a suferit mult dupa moartea lui Bitzi… Apoi s-au mutat la tara. Acolo alte pisici, dar nu ca John, Kitty, Bitzi… Isi dorea un motan negru, in amintirea lui Bitzi. In urma cu doi ani, pe 1 mai 2009, tata a murit. Pe 21 mai ar fi trebuit sa fie ziua lui de nume, Constantin. Mama a mers la cimitir , iar pe mormant a gasit un pisoi mic si negru si un catelus la fel de negru si mic. I-a luat acasa pe amandoi… era darul tatei pentru mama, un motan negru, asa cum isi dorea. Eu cresc, de 11 ani, o broasca tzestoasa, Mocutza ;)

… iar asta e pisica unei prietene, care mi-e tare draga… singura pisica cu strabism, pe care am vazut-o vreodata  :)

 

Si ei au pisici in viata lor: psipsina, virusache, tiberiu, vero, redsky, scorpio, rokssana, valentina, tot vero