Archive for August, 2011

miercurea fara cuvinte

Posted by on Wednesday, 17 August, 2011

au mai postat: Carmen, redsky, tudor, scorpio, napobloghia, dictaturajustitiei, tiberiu

duzina de cuvinte – la mare

Posted by on Saturday, 13 August, 2011

Azi mi s-a facut dor de mare, asa ca ne-am hotarat, in scurt, sa dam iar fuga la mare, ca tot a intrat salariul si e liber si luni ;)… da mai bine sa povestesc ce-am facut in urma cu trei saptamani, cand am fost la mare.

Am plecat, o tura, la mare, pe 22 iulie… intr-o vineri. Drumul a fost plictisitor si a trebuit sa ascult aceeasi poveste, spusa cu lux de amanunte, de vreo 10 ori, de tipa de langa mine, diverselor persoane care/pe care le suna ( daca tineti neaparat v-o povestesc si voua, ca deja o stiu cu tot luxul de amanunte)… Am ajuns, pe inserat, la Constanta… cred ca era ora 21:00, nu mai stiu exact. Am petrecut o noapte frumoasa si calda, la malul marii… intuneric, luna, mare, valuri… Camping Holiday (GPM) unde trag de vreo 10 ani, ofera atat o atmosfera alpina, fiind situat intr-o padurice de salcie mirositoare (rachitica, maslin salbatic), fiind dotat cu casute din lemn, cu prispa (unele si cu mansarda), corturi, umbra… cat si o atmosfera marina: plaja, mare, nisip, scoici… Sambata, m-am trezit pe la ora 9:00… era foarte cald afara. Am mai lenevit un pic, ca tot n-aveam nicio treaba, apoi am plecat sa-mi mai cumpar ceva de mancare, ca aruncasem tot ce mai aveam perisabil prin bagaj. Mi-am luat o cafea, apa, o friptura de piept de pui dezosat si cartofi prajiti si m-am instalat pe terasa din mansarda, pentru a dejuna, privind marea de la inaltimea casutei ;)… Pe la ora 12:00, m-am hotarat sa merg la plaja. Am cautat un loc marginas, sa nu ma deranjeze nimeni si sa nu aud tipete de copii in preajma ( tipete de copii aud si la munca din belsug). Deabia asteptam sa ma intind la soare, direct pe nisip ( nu sunt adepta sezlongurilor) si sa simt cum ma mangaie soarele, pe tot corpul, in bataia brizei… dar mai intai am intrat in apa. Apa era placuta, nici rece, dar nici foarte calda, la vreo 25-26 grade, tocmai buna pentru inot. Am inotat in adanc si m-am balacit pana am obosit, am iesit din apa si m-am intins pe prosop, cu fata in sus, jucandu-ma cu razele soarelui sub pleoape, vreo juma de ora, apoi am intrat iar in apa, la o tura de inot… Plaja incepuse sa se goleasca. Lumea pleca la masa sau la odihna prin casute, corturi… Am iesit din apa si m-am intins pe prosop, pe burta… mi-am studiat telefoanele, sa vad daca m-a sunat careva, mi-am aprins o tigara si am savurat-o cu zambetul pe buze… eram in sfarsit la mare, pe plaja :)… Am pus capul jos si am inchis ochii… auzeam doar cantecul valurilor care biciuia malul, cativa pescarusi… si am adormit… si am dormit… m-a trezit o fatuca care mi-a intins un pliant cu reclama la nu stiu ce marca de nu stiu ce produs. M-am uitat la ceas. Era ora 16:15… m-am uitat la mine… eram rosie- vinetie, pe maini aveam scoici lipite, iar spatele si picioarele ma usturau… parca eram scoasa dintr-un calandru… Mi-am strans prosopul, m-am imbracat si am plecat spre casuta. Nu ma simteam bine, usturimea se intindea pe tot corpul, mai ales pe la incheieturile picioarelor, asa ca mi-a fost foarte greu sa urc si sa cobor scarile de lemn ale casutei, pana la mansarda unde eram cazata. Dupa ce m-am dusat si uleiat, am inceput sa ma analizez: eram rosie ca racul, iar pe mana stanga aveam pete albe ( le mai am si acum) unde fusesera lipite scoicile… un fel de “tatuaj eco”, bronzata cu model :)… Ce sa va spun c-a urmat? In primul rand mi-am anulat sederea pentru urmatoarea zi, l-am sunat pe fiul meu sa-i mai dau niste bani, ca tot plecam acasa ( fiul meu era in Mamaia, la vreo doi kilometrii distanta de mine). Apoi a urmat o noapte chinuitoare, nu suportam nimic pe mine, iar aerul conditionat era pornit si oprit din 30 in 30 minute, dupa cum ma luau frisoanele… mi-era frica sa ma mai dau jos din pat, pentru ca simteam ca-mi explodeaza picioarele, ca se rupe pielea pe mine… iar daca tot n-am dormit, spre dimineata, am plecat pe plaja, macar sa vad rasaritul de soare. Era racoare, chiar frig mi s-a parut, si se adunau nori de ploaie. M-am asezat pe nisip si m-am ghemuit ca un pauper, asteptand soarele sa ma incalzeasca. Cerul a inceput sa se coloreze in nuante de roz… Norii ieseau, parca din pamant in fuioare roz, ca vata de zahar… M-am ridicat si am inceput sa fac poze. A inceput ploaia, maruntel, abia simtita. In departare se auzeau tunete si fulgerele luminau norii… Atunci am avut parte de ceva spectaculos: la rasarit se vedea soarele, ridicandu-se timid din mare, ridicand perdeaua de nori, iar la apus, a aparut curcubeul. A fost o onoare, pentru mine, sa vad, pentru prima data, curcubeul dimineata… Dupa ce am salutat soarele si curcubeul, am mers la receptie sa-mi anunt plecarea, dar as mai fi ramas cateva ore sa mi se mai calmeze arsurile… puteam sta pana la ce ora doream, ca doar, camera, fusese rezervata pentru mine si oricum eram clienta veche si fidela a cestui camping… Doamna asistenta mi-a dat un spray pentru arsuri. Ajunsa in camera mi-am dat cu spray… cu tot spray-ul si m-am intins in pat. Am dormit pana la pranz. Mi-am facut bagajul si am plecat catre casa, gandindu-ma cu groaza, cat am de suferit stand vreo 5-6 ore, numai pe scaun, in autocare… noroc ca, din intamplare, mi-am pus si o fusta la mine, ca altfel nu stiu ce ma faceam daca aveam pantaloni.

… A urmat perioada de “naparlire”… inca mai am piele de jupuit, dar bronzul a ramas la locul lui :)

Dar pozele mi-au reusit cat de cat :)

Peste cateva ore plec iar la mare. De data asta n-o sa mai adorm pe plaja, sper :)

Au si ei o duzina: redsky, tiberiu, virusache, scorpio, sara, vero, valentina, dictaturajustitiei

ploua. iubesc ploile

Posted by on Thursday, 11 August, 2011
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfârsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele si sa umblu cu ele în dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urât sa spui “Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula “Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Si tu stii ca te-astept,
Sunt cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sunt îndragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei…

Ana Blandiana – Descantec de ploaie)

cine sunt eu?

Posted by on Monday, 8 August, 2011

Cine sunt eu?
Sunt ca toti ceilalti pierduti in multime… Cineva care a pierdut increderea in dragostea asa cum era ea descrisa in romantismul tarziu, cineva care se intreaba ce e de fapt prietenia, cineva care pune sub semnul intrebarii lumea, care se uita in jur si nu ii place ce vede, cineva care nu mai vrea nimic pentru ca nu mai stie ce poate vrea, ce poate astepta. Sunt si eu un “Cineva” care se bucura de toate nimicurile care o fac sa se simta bine si care isi permite sa critice tot, inclusiv propria-i persona… Cred in binele suprem, in alb si negru, in ceea ce vad si, mai ales, in ceea ce simt. In concuzie? Asa cum am mai spus, sunt ca toti ceilalti… o poveste plictisitoare din multime.

Au mai scris despre ei : Tiberiu, virusache, redsky, scorpio, psipsina, cita, pisicaru, alberto, vero, sara

duzina de cuvinte – somnul

Posted by on Saturday, 6 August, 2011

Azi trebuia sa merg la Bucuresti, la ziua unei fetite, asa ca m-am trezit de dimineata, m-am spalat, m-am aranjat, m-am “impopotzonat” si am plecat in cautarea unui cadou potrivit varstei ei, de fetita care implineste 7 ani. Am colindat ceva dupa cadou, pentru ca, in orasul asta, nu prea ai multe variante. Am gasit, in cele din urma, ceva care sa ma multumeasca, cat de cat, pe mine… Apoi (pentru ca plecarea la Bucuresti s-a amanat) am facut piata, ca era necesar… Dupa ce mi-am umplut o sacosa cu carnuri de pui (piept de pui, carne tocata din piept de pui si ficatei, ca nu stiam ce vreau sa gatesc, asa ca am luat mai multe), mi-am adus aminte ca as manca peste, de ceva vreme… dar nu orice fel de peste, as manca peste proaspat( viu daca se poate), dar nu caras, crap sau fitofag, ce gasesc mai mereu in piata, ci ceva fara solzi: salau, somn, somon (asta e foarte scump si rar, pe la noi)… am  trecut prin hala, sa ma uit de peste. Am gasit somn, asa ca m-am decis sa cumpar unu (20 lei/kg)… am inceput sa ma uit foarte atent la pestii din galantar, sa vad care mai are suflu, deoarece ma feresc sa iau peste care nu mai misca, de teama sa nu fie vechi si sa aiba vreo bacterie… In cele din urma, l-am vazut pe unu dintre ei, cum da din gura “elefantin”, rugandu-ma, parca, sa-l iau acasa. Cu glas pios si zambet abia schitat in coltul gurii, am rugat-o pe vanzatoare sa-mi de-a pestele care da din gura, punand accent pe “da din gura”, ca sa inteleaga ca e singurul peste foarte proaspat (ceilalti aveau deja ochii tulburi). Vanzatoarea mi-a tras o privire taioasa, de un caprui mat si fruntea incretita de nervi, mi-a aruncat pestele intr-o punga ( care s-a rupt si a trebuit sa mai puna alta) si apoi mi-a zis cu un glas taios: “ 42 lei, adica 420 lei vechi… aveti?”… Zambetul mi-a impietrit in coltul gurii… il luam, oricum il cumpram, nu aveam incotro, la o asa privire si la un asa ton…

Acasa, dupa ce m-am “despopotzonat”, m-am spalat si am intrat in hainele de bucatareala, m-am apucat sa studiez pestele… desi intrase in colaps, era inca viu… ce puteam sa fac? Trebuia, totusi, sa-l ucid, altfel mai aveam de asteptat pana moare singur. Am pus mana pe un cutit si am inceput sa-l alerg prin chiuveta, ca era foarte alunecos si nu se lasa neam tinut cu mana, incercand sa faca dresaj cu mine… dar nu i-a mers, ca mi-a venit ideea sa folosesc prosoape de hartie, pentru al tintui locului pe tocator… Apoi, dupa ce l-am potolit, l-am bucatit pe tocator, l-am pudrat cu sare si l-am bagat in frigider. Pana diseara incerc sa inventez un preparat din somn si dau comanda si de-o canistra de vin alb :)

Desi eram hotarata sa nu mai particip la “Duzina de cuvinte”, in semn de protest ca psipsina si papagigli s-au solidarizat si nu mai participa, desi ei sunt initiatorii acestui joc, azi mi s-au potrivit cuvintele si nu m-am putut abtine :)… si, plus de-asta, am scris in semn de respect pentru cei care au continuat duzina: vero, virusache, valentina, redsky, sara