Archive for June, 2011

se apropie vacanta

Posted by on Friday, 17 June, 2011

A venit vremea ca munca unui an de scoala sa fie rasplatita. Pentru copii cu premii si medalii, pentru profesori si invatatori cu satisfactia concursurilor castigate de elevi, in urma muncii lor, cu notele obtinute la invatatura, atat in cadrul scolii cat si in concursurile nationale la care au participat elevii.

E perioada serbarilor de sfarsit de an… Unii au terminat clasa I, iar serbarea este dedicata abecedarului, din care au deprins tainele cititului si scrisului, altii termina clasa a IV a, iar serbarea este dedicata Doamnei Invatatoare, care le-a indrumat pasii si i-a invatat sa dezlege tainele liniutelor si bastonaselor, a adunarilor si scaderilor… Doamna Invatatoare, care cu rabdare si intelegere le-a ascultat supararile, i-a incurajat si i-a sustinut pe parcursul a 4 ani.

Nu sunt invatatoare, dar lucrez cu clasele primare, asa ca am participat si eu la serbarile lor. Amintesc doar de “Serbarea Abecedarului”, la clasa I si “Raman bun Doamna Invatatoare”, la clasa a IV a, deoarece sunt cele mai emotionante serbari, indiferent de generatia care mi-a trecut prin mana.

La clasa I, au fost personaje si costume frumoase: greieri si furnici, “carnavalul meseriilor”", anotimpurile… premii, diplome si medalii… emotie si bucurie deopotriva… Daca la clasa I si la celelalte clase ( a II a si a III a) am reusit sa fac cateva poze, la clasa a IV a, din cauza emotiilor am uitat de aparatul foto… si nici n-am vrut, in sufletul meu, sa fac vreo poza. A fost cea mai emotionanta serbare, la care am participat… o clasa care a lasat o particica in sufletul meu, o clasa cu care mi-a fost drag sa lucrez cu copii isteti, disciplinati si veseli… o clasa de copii care, mi-au cerut sfaturi si carora le-am dat sfaturi… si in cea mai mare parte e meritul parintilor, cu care am avut o colaborate foarte buna, si, nu in ultimul rand, al Doamnei Invatatoare.

In rest?… cerneala rosie intre degetele de la maini, ca tot mi-am dorit, de mica,  sa pun note in catalog si sa am degetele patate de cerneala rosie, de la medii ;)

SERBAREA ABECEDARULUI

semne de maturizare :)

Posted by on Wednesday, 15 June, 2011

De doua zile ma tin tot in serbari. Perioada care imi displacea, din cauza ca trebuie sa ma imbrac in fuste si pantofi, iar eu ma simt cel mai bine imbracata sport.

Anul acesta m-am hotarat sa port rochii… nu ma intrebati de ce, cred ca e semn de maturizare a mea, ca femeie ;)… Mi-am si cumparat trei rochite, dar am purtat doar una, in toamna, la inceputul anului scolar… mi-am cumparat mai nou, un sarafan, foarte misto, de in bleumarin si mi-am comandat si un costumas, tot de in, cu fusta midi si sacou (la costume am oaresce probleme, fusta trebuie sa fie mai mica cu doua numere decat sacoul), iar pantofii i-am inlocuit cu sandalele(au inceput sa-mi placa sandalele)… Aseara si azi, am descoperit avantajele de a purta rochie sau fusta, asa ca m-am hotarat sa port toata vara asa ceva :)… Va las pe voi sa ghiciti avatajele :)

o carte pe luna – calutul cocosat

Posted by on Monday, 13 June, 2011

Dupa atatea zile libere, de stat in acasa(n-am mai avut nici cursuri sambata si duminica, nici copilul vreun concurs prin Bucuresti), am reusit sa ma odihnesc. Asta pentru ca a fost si sarbatoare si n-am facut nimic, inafara de mancare ;)… De atata odihna, azi dimineata, m-am trezit cu versuri in cap: “Peste munti si peste dealuri,/ Peste mari fara de maluri,/ Pe pamantul nostru bun/ Sta un mos, intr-un catun. Si-avea trei feciori: cel mare/ mai mintos era, se pare;/ Mijlociu-asa si-asa;/ Iar cel mic- prostut sadea.”… si asa mai departe. Mi-am adus aminte despre ce e vorba. Aseara, am dat iar cu ochii peste teancul de carti cu povesti, de-ale fiului meu, pe care le-am pregatit de ceva vreme sa le dau unor copii, a caror pasiune este cititul. Sunt vreo 20 de carti cu povesti, iar aseara imi faceam planul cum le impart, in functie de varsta: am doi copii de clasa a II a(o fetita si un baiat) si o fetita de clasa I, care mai are o surioara de 6 ani. E, ma gandeam sa-i dau si celei mici o carte, dar nu orice carte, ci cartea mea preferata, prima carte primita cadou, cand am implinit 7 ani, carte pe care am citit-o de foarte multe ori, asa mi-a fost de draga si pe care am retinut-o aproape in intregime… Cartea se numeste “ Calutul cocosat”- Piotr Ersov. E o carte mare, cu coperti cartonate si lucioase, scrisa in versuri si frumos ilustrata. O poveste frumoasa, pe care toti copiii ar trebui s-o citeasca.

Desi, cartea primita atunci de ziua mea, am oferit-o verisoarelor mele, cand era baiatul meu mic, am cautat cartea prin anticariat si am cumparat-o. M-am bucurat foarte tare ca am gasit-o si ca i-am putut citi si copilului meu povestea… Azi i-a venit randul sa plece, la alt copil, si sunt convinsa ca celor doua surori le va placea povestea si vor pastra aceasta carte pentru alti copii. :)

Obisnuiam, cu doi ani in urma, sa postez “ O carte pe luna”. N-am mai facut lucrul asta, exact din 2009 si tare mi-e dor s-o mai fac :)… Ultima carte recomnadata copiilor a fost “Micul Print”, o alta carte care ar trebui s-o citeasca toti copiii. :)… Asa ca incep acum cu ceasta carte pentru copii, pentru ca, inca, mai suntem in luna copiilor.

Desenul animat nu l-am vazut cand eram copil, dar l-am vizionat astazi :)


duzina de cuvinte- in bucatarie

Posted by on Saturday, 11 June, 2011

Azi am avut zi de bucatarit. M-am tot gandit ce sa fac de mancare, dar nu-mi trecea nimic prin cap, adica nu prea aveam pofta de nimic… totusi am mers la piata, fara vreo idee de ce urma sa cumpar si ce urma sa gatesc. Am umplut doua sacose cu legume, piept de pui, ulei, lamai si migdale( nu stiu de ce mi-a venit pofta de migdale)… a, am cumparat si un “brat” de verdeata, adica marar si patrunjel, de la o babuta, in timp ce tiganca, de la care refuzasem sa iau marar, se uita caustic la mine, injurand printre dinte (pe mine sau pe babuta, n-am inteles).

Cu greu am reusit sa urc cele 3 etaje, cu sacosele grele, in maini, indurand mirosul intepator de naftalina, care evadase din apartamentul, de la etajul 2, odata cu proprietarul care cobora scarile.

Ajunsa in casa, m-am facut comoda si m-am apuca de gatit, ca era trecut de ora pranzului, dar profitam din plin ca eram singura acasa, iar pana se trezeste fii-miu, ramas peste noapte la un prieten, si vine acasa, aveam timp berechet sa gatesc si sa ma si odihnesc.

M-am apucat sa gatesc ciuperci pleurotus(am gasit unele frumoase si, desi n-am gatit niciodata, dar imi amintesc de vremea studetiei si de gradina botanica :) )… asa, deci ciuperci pleurotus cu piept de pui si legume, dupa o reteta instant, inventata de mine, ca nu-mi plac retetele standard… Se face foarte usor: am taiat pieptul de pui fasiute si l-am calit putin, apoi l-am scos pe o farfurie, apoi am pus ceapa tocata si ardeiul gras, taiat si el fasiute, in uleiul in care am calit pieptul de pui, am adaugat si ciupercile taiate fasiute, care si-au lasat zeama, am adaugat pieptul de pui… intre timp am pus cateva rosii la fiert(n-am avut rosii conserva), am pus ceva mirodenii, am gustat sa vad cat este de sarat… am decojit rosiile fierte, le-am taiat cubulete si le-am adaugat in cratita. Dupa ce rosiile s-au “imprietenit” cu restul ingredientelor din cratita, am aruncat si niste buruieni(marar si patrunjel), tucate marunt, am acoperit cratita cu un capac si am oprit focul. Dar n-am plecat din bucatarie, pentru ca mi-a venit pofta de ceva dulce, asa ca m-am apucat de facut o prajitura, ceva simplu si usor de preparat. Daca tot cumparasem migdale, m-am gandit sa fac o prajitura cu migdale… Asa ca: am pus zaharul la caramelizat, avand grija sa nu se arda si sa devina amar… l-am tinut atat cat sa devina mieriu la culoare si consistenta, apoi am turnat treptat apa, pana s-a transformat in sirop. Am adaugat praful de copt, dupa ce l-am stins cu putin otet, facandu-l efervescent si acid, am incorporat treptat faina, pana am obtinut un aluat putin mai gros ca cel de chec, am presarat scortisoara si migdale tocate, apoi am turnat compozitia intr-o tava unsa cu ulei si tapetata cu faina, am bagat tava in cuptor, sa coaca 40-45 min. Cu 20 min. inainte de termen, am scos prajitura, am uns-o cu miere diluata cu putina apa si am presarat pe deasupra migdale si alune.

Cand toate au foat gata si copilul acasa, am facut o mamaliguta si o salata de varza, la care, pentru un gustul acru si pentru putina culoare, am folosit otet balsamic.

Hai, sa aveti pofta!

SURSA FOTO

Alte duzini de cuvinte:

http://redsky2010.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-senectutexi/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/10/duzina-de-cuvinte-regii-blestemati/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/11/metamorfoza-al-cincisprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/11/zambet-mieriu/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/11/duzina-de-cuvinte-arome-si-gusturi-2/

azi ratez :(

Posted by on Thursday, 9 June, 2011

Azi iar ratez… ratez unica sansa de a vedea un concert Scorpions, live. Diseara iar o sa plang de ciuda :(

… si cateva melodii cu amintiri imprastiate pe aleile de sub castani ;)