Archive for June, 2011

ziua dunarii

Posted by on Thursday, 30 June, 2011

Bazinul de inot al Scolii cu cls. I-VIII, “Acad. Marin Voiculescu”

Pe langa sarbatoarea sfintilor apostoli Petru si Pavel, azi a fost “Ziua Dunarii”, zi internationala, care se serbeaza de prin anul 2004, in 14 tari dunarene, in urma semnarii , la Sofia, pe 29 iunie 1994, a Conventiei Fluvului Dunarea ( mai multe amanunte cautati pe google).

Cu aceasta ocazie, am avut si eu un concurs de inot, cu copiii pe care i-am invatat sa intoate si i-am facut sa iubeasca acest sport. Am participat inca de la prima editie a acestei sarbatori, concursul de înot, devenind o tradiţie de Ziua Dunării. Concursul sa desfasurat la bazinul Şcolii cu clasele I-VIII „Academician Marin Voiculescu” si a reunit  un număr de 40 de concurenţi – fete şi băieţi cu vârsta cuprinsă între 7 si 11. Organizatorii au oferit premii tuturor participanţilor…  Asta asa ca introducere.

Concurenti au fost elevii mei, unii de la clasele cu profil de inot, altii care vin doar la cursurile de vara. Am avut cateva momente cand mi s-a ridicat parul pe mine, de emotie si, de ce nu, de mandrie, pentru am avut satisfactia muncii mele, a orelor de epuizare fizica si psihica, cand cautam metode pentru ai face pe copii sa-si depaseasca teama, pentru ai convinge ca apa e prietenoasa… a sutelor de lacrimi sterse, de teama, a povestilor inventate, pentru ai ajuta sa-si invinga teama… si, azi s-au vazut rezultatele muncii mele, asa cum se vad in fiecare an… si fara modestie, sunt mandra de mine asa cum sunt mandra de cativa dintre elevii mei, mai ales de trei dintre viitorii mei elevi, cei mai mici concurenti din acest an( nu au inca 7 ani inpliniti, nu sunt inca la scoala): Vasia, Antonio si Andrei. Felicitari lor si parintilor lor, care i-au indrumat catre acest sport si au crezut in mine!

Zilele trecute, cineva imi zicea la telefon: “Ai cea mai frumoasa meserie din lume!”… Da, e adevarat, am cea mai frumoasa meserie din lume, dar si cea mai grea :)

Doua “ratuste”

aproape

Posted by on Monday, 27 June, 2011
Intotdeauna m-au fascinat norii, formele lor, miscarea lor… Cand eram copil si aveam mult timp liber, imi imaginam tot felul de povesti privind norii si imi doream sa traiesc acolo sus, printre ei…  Am fost acolo, deasupra lor, de 10 ori, am fost atat de aproape, dar nu i-am putut atinge… Am fost aproape de cer :)
… si nu stiu de ce, de cate ori m-am gandit sa postez ceva in ton cu tema, doar melodia asta mi-a venit in minte :)
Pe aceeasi tema, au fost aproape de mine: psipsina, papagigli, cita, vero, scorpio, griska

duzina de cuvinte – vacanta la tara

Posted by on Saturday, 25 June, 2011

Pentru ca e vara si vacanta, mi s-a facut dor de copilarie. Si pentru ca vacantele mi le petreceam la tara, toate amintirile sunt legate de bunici… Mi-aduc aminte de zilele de vara, cand ne jucam toata ziua in curte sau pe lunca, la raulet, pana la apus de soare… In diminetile racoroase, imi placea sa stau langa mamaia cand facea paine. Avea o arta in a cerne faina, care ma fascina…cu atata sarg manevra ciurul dintr-o mana in cealalta, fara sa-l scape… uneori mi se parea ca ciurul nici nu-i atinge mainile… Apoi framanta coca bine, cu mana facuta caus , sa iasa moale pufoasa… facea niste gogosi mari, din coaca, pe care le invelea cu un stergar si le lasa la crescut. Dupa un timp, cand gogosile se umflau, lua stergarul si ma lasa pe mine sa moi pana in cana cu ou si ulei( sau ce era acolo) si sa ung pitele, apoi le aseza cu grija intr-o tava mare si le baga in vatra.

In zilele toride ale verii, mamaia intindea un macat la umbra nucului si impletea, rezemata de nuc, imbiindu-ne si pe noi la sezut si ascultat clinchetul andrelelor si al povestilor spuse cu blandete in glas, in timp ce tataie era dus in oras, la targ, sa vanda pepeni si vinete. Cu o zi inaintea plecarii lui tataie la oras, noi copiii, asezam vinetele si pepenii in saci de canepa, in timp ce tataie pregatea caruta, la care inhama un murg voinic si sprinten, cu o coama mare si lucioasa, maroniu-roscata.

Mi-aduc aminte vacantele de iarna, cu zapada mare, prin care ne jucam o zi intreaga… cu nasurile rosii si mainile amortite de ger… Cu greu reusea mamaia sa ne bage in casa. In casa era cald, iar in mijlocul camerei trona razboiul de tesut… Mi-aduc aminte cu cata indemanare manuia mamaia fusul la tors lana si nu intelegeam cum din fuiorul ala de lana, din blana oii si din degetele mamaii, iese un fir asa moale de ata, pe care, mamaia, il rasucea pe un fus care imi sfaraia pe langa urechi, soptindu-mi parca un cantec de leagan … si adormeam…

… si duzinele lor:

http://pisica07.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-lemn-de-copil/

http://anaveronica.wordpress.com/2011/06/25/raspunsul-lui-praslea-al-saptesprezecelea-episod-din-elucubratia-cu-12-zombi-si-12-cuvinte-impuse/

http://v2valmont.wordpress.com/2011/06/24/duzina-de-cuvinte-dommage/

http://carmensima.ro/2011/06/25/1456/

http://scorpio72.wordpress.com/2011/06/25/duzina-de-cuvinte-zarghitul/

http://cita-topa.blogspot.com/2011/06/duzina-de-cuvinte_25.html

departe – marea

Posted by on Tuesday, 21 June, 2011

“Mai am un singur dor:/ În linistea serii/ Sa ma lasati sa mor/ La marginea marii”

( M. Eminescu)

Am un dor nebun de mare… ma doare acest dor :( Stiu ca o sa vad marea si anul asta, dar mult mai tarziu. De obicei o vedeam de doua ori pana la aceasta data, dar anul asta… anul asta ma voi intalni cu marea tarziu…  iubesc marea,  as vrea sa traiasc acolo, undeva pe tarmul marii… sa vad rasaritul in fiecare dimineata si sa nu ma intereseze unde se termina marea… pentru ca marea tulbura si limpezeste ganduri si inimi, ineaca in valurile sale durere si amadaciune, alunga singuratatea, naste iubiri de-o clipa, de-o vara… de-o viata uneori. Marea e ca un balsam pentru sufletul meu, e inceput si speranta… niciodata sfarsit.

duzina de cuvinte- o noapte la balta

Posted by on Saturday, 18 June, 2011

Fusese o zi foarte calduroasa, de august. Invitatia la balta o acceptasem fara a sta pe ganduri… Era spre seara. Un soare mare si portocaliu, se ascundea dupa dealul inalt, aruncand limbi de foc catre cerul indigo. Din stufaris se auzeau aripi de rate salbatice, croindu-si drum catre cuib. Noaptea se asterne in tacere, peste balta, peste deal, peste ape… peste noi… Doar undita, aplecata peste balta, se mai vedea, in lumina lunii … Am adormit in cantecul subtirel al greierilor si oracaitul broastelor… Nu stiu cat am dormit, stiu doar ca, spre dimineata, m-a trezit un miros ademenitor, care m-a tentat sa ma ridic, de pe salteaua pneumatica, pentru ca nu i-am putut rezista. Fara nici un cuvant, m-am indreptat spre smochin, caci de acolo venea mirosul.. era mirosul inconfundabil de cafea la nisip, facuta de Horatiu, dupa o reteta turceasca :). Soarele a inceput sa se ridice si odata cu el, balta a prins viata si culoare.