Archive for May 15th, 2011

ambitie si un strop de fericire

Posted by on Sunday, 15 May, 2011

Am incercat sa ma gandesc cand si cat am fost fericita, ce m-a facut fericita sau daca stiu ce-i aia fericire…

M-am gandit la primul moment, important, din viata mea…  admiterea la facultate… Ca sa pot sustine examenul de admitere, trebuia sa am un an in „campul muncii”, asa ca m-am angajat, am lucrat 3 ani, din ’88 pana in ’91, dar n-am abandonat gandul de a deveni profa de sport ,asa ca, m-am hotarat sa dau la facultate, dupa 3 ani de munca, iar in ultimele 8 luni de munca m-am apucat sa ma pregatesc si pentru admitere.
Parintii mei n-au fost niciodata de acord si au incercat in diferite feluri sa ma faca sa renunt,desi eram pe “picioarele mele”  financiar… Lucram intr-un punct termic, lucram si ture de noapte,12 cu 24 sau 24 cu 48… singura intr-un punct termic, noaptea… acolo mi-am invins temerile de a sta singura, noaptea, in alta parte decat acasa, acolo am invatat la biologie, pentru admitere, deoarece dupa turele de noapte mergeam pe stadion pentru a ma pregati pentru probele sportive (pregatire pe care o faceam singura sau cu alti candidati la admiterea din acel an… eram 11 care ne pregateam pentru admitere si am intrat 10 la zi si unu la F.R.)…

Inca se intra greu la facultate, desi se scosese conditia de a avea un an in campul muncii… si inca nu aparusera facutatile particulare de profil, la care oricum nu-mi permiteam sa merg. M-am intretinut de la 18 ani, ajutand si familia si pe sora mea, deja studenta la jurnalistica, in Bucuresti (desi ea nu stie multele din sacrificiile mele, in acest sens)… De cate ori deschideam gura de admitere la facultate, ai mei imi ziceau: ” lasi servici bun, salariu mare, nu avem bani sa te tinem si pe tine… si oricum nu iei examenul”… toate vorbele astea ma ambitionau si mai tare si imi doream mai mult sa intru la facultate.

Si a sosit si timpul admiterii… Am dat probele sportive, eliminatorii… am aflat rezultatul(5.85) inainte sa se afiseze, pentru ca trebuia sa stiu daca ma intorc pentru proba de maiestrie sportiva… Trebuia sa dau talere(tir) si aveam nevoie de arma si munitie. Aveam de umblat dupa acte si aprobari si sa ma intorc urmatoarea zi in Bucuresti… Examenul de maiestrie sportiva la talere se tinea in poligonul Tunari, in padurea Baneasa…

Mi s-a spus ca am trecut probele(nota minima era 5, iar la aceste probe se fac aranjamente daca ai “pile”… eu n-am avut), sa fug la Alexandria si sa-mi iau cele necesare pentru proba de maiestrie… Am plecat acasa si am inceput sa ma agit… Am fost la antrenor sa-l rog sa-mi dea arma si daca poate sa vina cu mine la examen… Nu putea sa vina, iar eu mai aveam de umblat, de luat aprobari de la directorul clubului sportiv… a trebuit sa-l caut pe armurier, el raspundea de arme si oricum trebuia sa-mi verifice arma… imi mai trebuia o foaie de transport armament… A trebuit sa mint ca plec cu cu un unchi cu masina, desi eu am plecat cu trenul la 4 dimineata… Aproape as fi renuntat, caci armurierul era plecat din localitate… desi aveam toate hartiile si aprobarile in mana, nu aveam “obiectul muncii”… Pe seara,destul de tarziu, intr-o ultima incercare, am dat de armurier si am intrat in posesia armei si munitiei, dupa ce s-a asigurat ca am aprobare. In acea seara n-am putut sa dorm, tot felul de griji imi umblau prin minte… La 4 dimineata aveam tren spre Bucuresti…

Aveam 21 ani, singura, noaptea, intr-un tren personal, cu o arma de vanatoare  si doua cutii cu cartuse, calibru 2,5, in geanta… cu frica in san ca ma poate descoperii cineva(eram totusi dupa revolutie), desi aveam hartiile semnate, parafate, legale, acte de identitate si o legitimatie de examen pe care scria “maiestrie sportiva – talere”.
Am ajuns in Bucuresti  la 7 dimineata. Am mers la “Leu”, la caminul unde avea camera sora mea, sa las bagajul si sa merg la A.N.E.F.S sa anunt ca am venit si sa-mi comunice ora la care sustin examenul… Eram singura candidata cu specializarea asta. Accesul in facultate era interzis deoarece se sustinea si acolo examen de maiestrie sportiva, la alte specializari, asa ca a fost chemat profesorul la poarta… Mi-a zis sa fiu la 11.00 in poligonul Tunari.
M-am intors la camin in “Leu”, sa-mi iau arma si munitia… Am intampinat si acolo greutati, caci fiind facultate si acolo, incepusera examenele… M-au lasat in cele din urma sa intru, dupa ce am lasat buletinul si legitimatia la poarta. Cu arma si munitia in geanta, am plecat debusolata spre Gara de Nord, intreband in stanga si in dreapta cum se ajunge la Baneasa… Am schimbat cateva mijloace de transport, caci bucuresteanul nu cunoaste foarte bine Bucurestiul, pana am ajuns la Casa Presei Libere… De aici imi era mai usor, cunosteam zona deoarece la toate concursurile eram cazati in Strandul Tineretului si stiam ca de acolo se poate ajunge la padurea Baneasa cu un autobuz, 449 parca… Am ajuns la ora 10.45 in poligon… lumea de acolo ma cunostea, doar fusesem “campioana nationala” la talere prin 1989… D-nul Tiron, presedinte(cred) pe atunci, al F.R.T. m-a incurajat si m-a sustinut moral, atunci cand a vazut ca sunt singura, fara nici un ajutor… Asteptam sa vina comisia de examen, care a ajuns pe la ora 13.00… Eram obosita, nedormina, nemancata si speriata… Am inceput sa trag cu arma in talerele care zburau, cu viteza prea mare mi s-a parut… Am tras strangand din dinti si cu lacrimi pe obraz, m-am eliberat de toate sentimentele si frustrarile pe care le traisem pana in acel moment… Am ratat doua talere din 25… la 23 talere impuscate corespundea nota 8.50… Desi am fost singura candidata la aceasta proba, desi au intervenit doi mari antrenori de lot, care ma cunosteau foarte bine, decizia n-a fost schimbata, mi s-a dat 8.50… Imi trebuia nota 10, ca sa fiu sigura ca am intrat (luasem nota mica la eliminatorii,doar 5.85)… Am plecat mahnita, de acolo, si grabita sa ajung la Alexandria sa predau arma si sa astept urmatorul examen, biologia.

Cu o seara inainte de sustinerea examenului la biologie, am visat un profesor tanar din facultate, pe care il cunosteam de la proba de atletism, am visat ca intra la asistenta, la biologie si ca primul subiect este din “sistemul osos”… si m-am trezit brusc… Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca ne asista acel profesor… si mai mare mi-a fost mirarea cand am vazut primul subiect:”sistemul osos”, am avut un moment de satisfactie si bucurie… Ma gandeam ca Dumnezeu ma ajuta si ma rasplateste, in sfarsit, dupa atata munca si alergatura.

Ajunsa acasa, mi-am reluat munca la punctul termic, asteptand rezutatul la examen. Cand a venit data rezultatelor, mi-am rezervat loc la autobuz sa plec la Bucuresti, a doua zi. In acea zi m-a vizitat prietenul meu, Mihai, care era deja student la ANEFS, care ma ajutase, cat putuse, sa ma pregatesc pentru admitere, care spera sa fiu studenta si, in sfarsit, sa fim impreuna. A venit la noi sa-mi spuna de unul dintre cei care se pregateau pentru admitere(eram 11 care dadeam admiterea in acel an,din orasul nostru…) ca a intrat… De mine nu se uitase daca am intrat sau nu… si atunci, Mihai imi zice un lucru care m-a facut sa rup relatia de prietenie cu el pentru totdeauna:
- Nu cred ca ai intrat… dupa cat zici tu ca ai facut la biologie, cu 5.85 la eliminatorii si 8.50 la
maiestrie… n-ai intrat, sigur n-ai intrat, ai picat cu brio… Laur a avut 8 la eliminatorii si 10 la maiestrie si zicea ca a facut la biologie… si a intrat…

– Asta e! am zis… maine ma duc sa-mi retrag dosarul…

Binenteles ca au inceput reprosurile din partea familiei…si parca aveau asa o satisfactie:

-Ti-am zis ca nu-i de tine facultatea… ai vazut ce zicea si baiatul ala(baiat cu care ei n-au fost de acord, acum ii dadeau dreptate, acum cand ma desconsidera, cel putin asa simteam eu in momentul ala).

Am plecat a doua zi la Bucuresti, doar cu buletinul si banii de intoarcere si de RATB. Inca nu se afisasera rezultatele cand am ajuns, dar mi-am facut rapid socoteala, am facut si mediile la altii cu note mai mici ca mine la biologie dar cu note ceva mai mari la eliminatorii si maiestrie sportiva… Au fost doar 50 locuri si 250 candidati… Mi-am mai facut inca o data socotela si am rasuflat usurata… eram studenta, asteptam doar sa se confirme in scris acest lucru…

Inainte sa dau admiterea n-am mai avut dorinta sa devin studenta, ci doar dorinta de a demonstra ca pot si reusesc ceea ce imi propun… Am vrut sa arat ca sunt buna si pot deveni cine vreau eu, daca imi propun… si in ciuda “barierelor” care mi se pun, ma incapatanez si mai rau, imi doresc mai mult sa reusesc… Intotdeauna am facut ceea ce mi-am dorit si mi-am dus visul pana la capat…

Deabia pe la ora 15.00 s-au afisat rezultatele… M-am gasit la admisi cu numarul 25… am luat 8.75 la biologie, pe langa Laur care luase 3 si ceva si era mult in urma mea, dar intrase si el… N-am stiut cum sa ma manifest… am citit de trei ori “admis”, am fost fericita ca am demonstrat parintilor mei ca pot… a fost un moment de fericire pe care nu am avut cu cine sa-l impart si am dorit, pentru prima data, sa fie cineva langa mine, sa ma stranga in brate si sa ma felicite… dar n-a fost nimeni… Ma uitam in jurul meu, cum parintii isi imbratiseaza copiii, copii care trecusera, unii din ei, de varsta adolescentei… Tineri fericiti, parinti cu lacrimi in ochi… am simtit fericirea lor si golul din sufletul meu…
Cat timp am stat sa se afiseze rezultatele, am cunoscut o viitoare colega… era micuta,blonda si foarte creata, Monica, era din Ploiesti… Avea mari emotii, se tot agita…Si ea era singura, ca si mine, numai ca ea se bucura, era fericita ca a reusit… Am plecat impreuna in oras, ea nu cunostea Bucurestiul, eu stiam sa ajung pe jos la Unirii… Tot drumul, pana la Unirii, Monica, a plans, a ras de fericirea… se uita in ochii oamenilor si zicea tare: „Sunt studenta!”… eu, in schimb, n-am mai simtit nimic. Ea si-a luat o pereche de pantofi verzi, in amintirea acelei reusite, eu nu mi-am luat nimic… aveam doar banii de autobuz, sa ma intorc acasa, si multumirea sufleteasca ca am reusit ce mi-am propus.