Archive for May 10th, 2011

toma necredinciosul

Posted by on Tuesday, 10 May, 2011

Anul acesta, prima duminica dupa Pasti, Duminica Tomii, a picat chiar de 1 mai… Nu mi-am facut planuri de vacanta de 1 mai, nu-mi mai fac planuri de doi ani, de cand tata a decedat chiar in dimineata zilei de 1 mai 2009… Nu merg la biserica, decat atunci cand simt nevoia sau la evenimente fericite sau triste din viata mea… iar in Duminca Tomii, am mai fost la slujba, doar cand eram copil. Anul asta s-a nimerit sa ajung la slujba de duminica, deoarece a trebuit sa-i facem pomana tatalui meu. Am mers la biserica si am asista si la slujba. In primul rand, nu mi-a placut ca preotul a intarziat o ora jumate, apoi ca tarcovnicul era imbracat in blugi si tricou, nebarbierit  si neingrijit( imi aduc aminte, de tataie, care a fost si el tarcovnic, cum se pregatea de mers la biserica: se barbierea, se imbraca la costum, isi punea palaria cea buna pe cap si pleca la biserica… eram tare mandra cand il vedeam in strana, cantand… avea prestanta si un glas deosebit, canta frumos)… alt lucru, care nu mi-a placut, a fost fata popii, care a avut treaba cu un telefon, tot timpul slujbei si baiatul popii, elev la seminar, care facea ceva practica in biserica, casca tot timpul, mai-mai sa-si inghita limba, in pauzele de citit din cartile bisericesti.

Slujba mi-a placut. N-am citit biblia, dar am aflat in timpul acestei slujbe, de ce apostolul Toma era numit “necredinciosul”… chiar am retinut povestea din Evanghelia dupa Ioan, in care se spune ca Toma, unul dintre cei 12 apostoli, a avut indoieli cu privire la invierea lui Iisus, deoarece cand Iisus a inviat si s-a aratat ucenicilor sai, Toma nu se afla cu ei, iar cand acestia i-au dat vestea invierii Mantuitorului, Toma a zis: “Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuiului si daca nu voi pune mana mea in coasta lui, nu voi crede”… Cand Iisus s-a aratat si lui Toma, i-a zis: “Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.” … si Dumnezeu a mai zis ceva: “pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.”… Asta am retinut din slujba de Duminica Tomii, iar gandul m-a dus iar spre copilarie… la tara, tot in biserica, probabil tot de Duminca Tomii, pentru ca era o slujba de dimineata, iar eu aveam hainutele de la Pasti.

Aveam vreo 4 ani, eram imbracata in hainutele de la Pasti: un costum de catifea verde praz si pantofi de piele, cu sireturi, ceva cu bleu-marin si verde…  Preotul incepuse slujba. Tataie era la locul lui, in strana, iar eu langa mamaia, ma uitam la desenele de pe pereti si la altar… Intotdeauna m-a atras altarul, locul unde nu aveam voie sa intru, pentru ca eram fata, iar femeile nu au voie in altar, nici la botez nu sunt bagate in altar asa cum se intampla cu baietii… la un moment dat am vazut, in altar, cum se inalta o silueta de fum… avea aspectul unui barbat… Am tras-o pe mamaia de mana si i-am zis aratand cu degetul spre altar: Üite-l pe Dumnezeu!… e acolo in altar, uite-l cum se ridica!”… mamaia mi-a facut semn sa tac, desi imi venea sa strig cat ma tinea gura, ca este Dumnezeu in altar… o baba s-a uitat la mine si si-a facut cruce… privirea mi-a fugit catre stana, la tataie, sperand ca el ma va crede. Tataie s-a uitat la mine, de acolo din strana… cunosteam uitatura aia, era semn ca trebuie sa stau cuminte si sa nu mai vorbesc in biserica. Am tacut si am privit mai departe, cu ochii mari si gura cascata, silueta alba, de fum, care se inalta… si am fost convinsa ca acela a fost Dumnezeu si ca eu l-am vazut… numai eu l-am vazut. Degeaba a incercat mamaia sa-mi explice ca era doar fumul de la lumanari… in sufletul meu, chiar si acum, mai cred ca a fost Dumnezeu…

… si o poza, facuta in urma cu 3 ani, de la fereastra, in care norii formau un chip de om, cu barba, pe care l-am asemuit cu Dumnezeu… daca aplecati capul spre stanga, veti descoperi chipul (poza n-o mai am in calculator, dar o aveam postat pe netlog)